739 matches
-
își continuară drumul spre răsărit, urmând o cale șerpuitoare, de-a lungul Râului Yodo. Când ajunseră în Fushimi, cam patru sute de oameni le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandant cu tigvele aurii? — Nu, nu. Sunt sigur că se ascunde undeva, în mijlocul unui alt grup de oameni. N-o să iasă la vedere, unde ar fi în bătaia puștii oricui. — Soldații inamici se mișcă repede, dar se tot uită încoace, bănuitori. — Trebuie să-l întârziem pe Hideyoshi din mers, lângă Râul Ryusenji, fie și doar pentru câteva momente. — Oare să-l atacăm? — Nu, inamicul are douăzeci de mii de oameni, iar forțele noastre nu numără decât cinci sute, așa că, dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șade el lângă mine și ce oi fi vorbit prin somn? M-a lăsat să-mi revin, apoi a pornit să-mi vorbească: --Ești atât de posedat de istoria Iașilor, încât vorbești și în somn despre ea. L-am privit bănuitor... întrebându-l în gând: “De unde știi, sfințite?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: --Cum somnul pleacă repede de la mine, am ieșit să privesc luna... Când am ajuns în dreptul ferestrei de la chilia ta, te-am auzit vorbind... Stăteai de vorbă cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Sfântului Duh și Sfânta Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în când, ca să vadă ce avem de gând...Bătrânul a prins să lovească două alune una de alta. Apoi mi-a întins și mie câteva. Am făcut și eu la fel, dar veverițele s-au dus numai la bătrân, cătând bănuitor spre mine. Vezi? Au zăpsit că ești străin, fiule. O să mai dureze până să se obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
noroi, iar pe genunchi se întindeau pete rotunde și cleioase. Da... păi, vezi... știi, am făcut o pană în timp ce veneam încoace, explică el fără convingere. A trebuit să schimb roata și am îngenuncheat. Eram puțin cam beat. Peter Braintree mârâi bănuitor. Nu i se părea o poveste foarte convingătoare. Bietul de Henry era în mod clar într-o dispoziție destul de proastă. — Poți să te speli în chiuvetă, îi spuse el lui Wilt. Betty Braintree coborî și ea brusc la parter. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trezie. Dar ea a ținut morțiș s-o facă. — Ce să facă? — Să mediteze transcendental. în poziția lotus. Poate că de data asta a mers mult prea departe. S-ar putea să se fi transmutantizat. — Trans ce? întrebă inspectorul Flint bănuitor. — S-a transformat în altceva printr-o tehnică magică. — Iisuse, Wilt, dacă ai de gând să începi iar cu plăcintele alea din carne de porc... — Inspectore, eu mă gândeam la ceva mai spiritualizat, la ceva frumos! — Mă îndoiesc. — O, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ochi, ca și cum ar fi comunicat un cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din nou privirea pe ziar. „Chemare la întrecere socialistă adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Venera citea o carte franțuzească. O copertă veche, groasă, cu titlul în litere curbe, greu de descifrat. Profesoară de franceză... de matematică, cine știe. Nu ridicase privirea de pe carte decât târziu. Îl privea fix în ochi. Apoi, își mută privirea bănuitoare spre geanta de pe umărul profesorului. Am putea lua un taxi, să vă conduc acasă, apoi merg și eu acasă. S-a făcut târziu. — Poți să pleci, nu-ți fă griji, profesore. Rămân să dorm aici. Vancea ieși, înclinându-se. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a pierdut păpușa. Pe loc, el începe să inventeze o poveste care să explice totul. — Păpușa ta a plecat într-o excursie, spune Kafka. De unde știi? îl întreabă copila. — Pentru că mi-a scris o scrisoare, spune Kafka, dar fetița pare bănuitoare. — O ai la tine? îl întreabă ea. — Nu, îmi pare rău, zice el. Am lăsat-o acasă din greșeală, dar o s-o iau cu mine mâine. E atât de convingător, că fetița nu știe ce să mai creadă. Oare domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Și câte zile au mai rămas? o întreb. Lucy ridică două degete. Aha, îmi spun, deci așa stau lucrurile. Copila s-a înmuiat, în fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe care îl joc cu fetița asta, abordează chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întâmplă absolut nimic. Poate doar În mintea ta. În acest moment, Lissy apare În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care am exersat-o toată săptămâna. Întâmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcâie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sunt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dăștept? ai obținut loc de muncă? Mărite domn, nu eu, da’ copiii mei pot să aibe altă viață-n țara asta... Fie-ta și gineri-tu nu mai așteptă răspuns la cererea aia de emigrare? Aici nea Petrică se uită bănuitor, cine dracu-i spusese polițaiului că fie-sa și-a pus actele pentru Canada? Tot eu i-oi fi spus, când beau un păhărel mai mult nu știu ce dracu’ m-apuc să spun. Petrică își bea repede vodcuța, își înfundă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
afle despre fata care a scris scrisoarea, și cu toate asta nu poate să uite. Fata îi ocupă gândurile - fantoma își deschide o bucătărie în mintea ei și se pune pe gătit. Uneori, poate simți gustul fetei în el. E bănuitoare. Nu suportă ca el să o atingă. Și-a pierdut complet dorința față de el. El iese în oraș, își petrece serile cu prietenii, nu se oprește din băut până când nu se îmbată. Găsește la Dan și Junli consolare și înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum să pleci acasă, În țara ta? Mergi cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai să mai suferi/ ’Nainte de-a sosi la tine-n țară/ Ai sta cu mine - aici, În casa asta... De ce te uiți așa bănuitoare? Callypso spune asta, draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorba... Mult mai târziu - tata murise de câțiva ani - o vizitez la spital cu, sub braț, o carte: - Să-ți citesc un pasaj din biografia lui... Auzind numele, mama se luminează. Dar numai pentru o clipă. Numaidecât Își confecționează aerul bănuitor, ostil - am ajuns să i-l cunosc, de când e bolnavă. Îmi pune Întrebări În rafale și de-baraj (ar zice tata), Întrebări care nu au legătură cu cartea, ba Îi interzic (cărții) orice apropiere În viitor. Apuc să strecor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
regulă, Îmi zise. O să arunc o privire la conținutul rucsacului, dacă nu vă deranjează. În caz contrar, nu v-am putea lăsa să-l scoateți din incintă. — Mi se pare corect. O să mă spăl mai Întâi pe mâini. Mă privi bănuitor. — Vreți să vă uitați? l-am Întrebat. Fac minuni cu o periuță de unghii. Omul scutură din cap. Mergeți, atunci, dar grăbiți-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că polițiștii ăștia nu par deloc proști sau rasiști. Deși, nu poți să știi. Dar Își vor da seama dacă li se ascunde ceva și, În cazul În care Derek se face vinovat de asta, vor deveni al dracului de bănuitori. Pe lângă noi trecură doi puști pe skateboard-uri vechi și prăpădite, gonind ca vântul. Aveam impresia că se demodaseră deja, dar poate că reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Zău așa, Lou, doar nu ești mama... — Zi mersi că nu sunt, se rățoi ea. Destul de departe pentru ca Linda să se supere, ai? — Crede-mă, nici n-a dat pe acolo, insistă Derek. Nu am văzut-o. Lou Îl privi bănuitoare. — Și apoi ce s-a mai Întâmplat? Un tren hurui pe sub pod. Speram că asta nu le va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ale soarelui. Și apoi, dintr-odată, dispoziția i s-a schimbat. S-a apropiat de cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească. Îi desparte o tăcere grea, pe care Khayyam se grăbește s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]