3,362 matches
-
care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca o măslină , pe bărbie, a smuls-o pur și simplu din reveria cânecului, târând-o după ea În casă...,, ,,Mi-ai cerut să rămân toată viața cu tine, să ascultăm Ravel, să aruncăm pietricele rotunde În lacul Cișmigiu, să privim chipurile oamenilor ghicind caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întinsă, ce pare a dirija ceva nevăzut. Redactorul-șef Dezideriu nu pricepe nici ce face omulețul caraghios din intersecție și nici cine este momâia aia uriașă și cenușie de pe soclu. Încearcă să-și amintească, dar nu reușește. Își pipăie Îngrijorat bărbia, Își trece mâna prin părul bogat, și-și masează tâmplele. Gesturi firești În orice secol. ,, Ce caută totuși omulețul În marea intersecție?,, se Întreabă. Acest om de presă a alunecat ca Într-un puț fără sfârșit În secolul al XV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc peste o oră, cum ne-am și Înțeles, de altfel? Mi-am pus bluza cu grijă. Apoi mi-am Întors capul și mi-am lipit urechea de ușă, gulerul Împungându-mi bărbia. Se auzea cumva o voce de bărbat? Vocile păreau să vină dinspre camera de zi, pentru că acum se auzi vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne... Apoi cineva Închise ușa care dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de chibrituri. Otto aprinse o lumină sulfuroasă, Încuie jaluzelele cu câteva mișcări pricepute, stinse chibritul și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era ocupat să stocheze noul vizitator În memorie? Dacă era așa, nu cred că era foarte dificil: păr roșcat și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se stârnea În mine. Am coborât scările spre pivniță mână-n mână. Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ilegal“. Acesta afișă un zâmbet școlăresc. — Asta nu-mi va fi deloc greu. Prima dată se opri la litera B, se aplecă Înainte și scoase un material intitulat Gimnaziul plăcerii. Dar răzgândindu-se, Îl puse la loc și Își sprijini bărbia În palmă. După ce se gîndi mai bine, ne explică: nu căuta „fantezii atletice sau măsuri de disciplină pedagogice, voia o imagine mai adecvată a societății din ziua de azi caracterizată de inflație, dezarmare și un simț dezvoltat al sentimentului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să introducă Încet și cu afecțiune ceva ce semăna cu o duză. Scena fusese pictată În maniera realistă și diluată, cândva atât de la modă În săptămânalele ilustrate. — Și-a sprijinit bărbia de fruntea servitoarei, remarcă Dora, și se uită În oglinda de aici, din prim-plan. Uite, e chiar Întoarsă, ca să poată urmări ce se Întâmplă În spatele ei! — O dedublare foarte comun În pornografie, declară Karp. Astfel victima se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Doamne-ajută. Am apucat stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te grăbi. Apucându-mă de bărbie, Anton Îmi răsuci maxilarul Într-o parte și alta. Îl Îngrijora mai ales ochiul vânăt. — Cu ăsta n-aveai cum să vezi cine a fost. — Au. Nu, nici vorbă. Mi-am retras fața și i-am spus că fusese beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi bărbați se odihneau pe o bancă, cu cămașa descheiată și bărbia În vânt. Am presupus că dormeau ca să-și revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei construite lângă cea a lui Heino. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
conturate. Privirea alertă, dar indiferentă, nasul proeminent, prefera să-și aranjeze cărarea Într-un stil sobru, ca bărbații. Dar cea mai impresionantă era cicatricea: pe partea dreaptă a feței, o linie aproape verticală se Întindea de la vârful nasului până la panta bărbiei. — Doriți să dați o declarație? Manetti părea mulțumită de superioritatea sa afișată ostentativ. Acum era rândul meu să demonstrez că am situația sub control. Ciupind cu grijă ce mai rămăsese din pliul pantalonilor și Încrucișându-mi picioarele, mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să vină cu mine. Chiar venea. Adele, așa se numea. Eram cam de aceeași statură și ne Împrumutam hainele tot timpul - chiar dacă Adele era cu câțiva ani mai mare și mai târziu a preferat pantalonii. Când Îmi țineam tivul cu bărbia, Încercând să-mi dau seama ce făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe ușa din spate. Dora Îmi povesti că angajații de la bucătărie zâmbeau și o Întrebau dacă are de gând să repete reprezentația În versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o periuță de dinți englezească, un tub alb-albastru de Chlorodont, faimoasa pastă de dinți germană pentru care auobuzele orașului făceau reclamă de nu mai știu când. Două etaje mai sus, la o masă stătea un domn mai În vârstă, cu bărbia proptită În piept, cu buzele umede. În față avea sute de boabe de fasole pe care le sorta conform unui principiu ingineric necunoscut. La intervale regulate vârî două, patru - nu, mai degrabă cinci boabe Într-un fel de oală. Boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu delicatețe, Își trecu degetele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea să devină și mai stridentă, dar și mai expusă, puternică și neajutorată În același timp. Scoțându-mi În evidență superioritatea, călcâiele Îmi subliniau totodată nevoia de un punct de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă faci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sper că nu i-am prins degetele! Iisuse, ce ți-e și cu taică-meu ăsta! Pe care-l am de când lumea! Pe care diminețile îl găseam dormind dus pe colacul closetului, cu nădragii de pijama trași până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în ochii mei, un tip mai puțin carismatic decât Smolka. Are șaișpe ani și e evreu, ca și mine, dar cu asta se termină orice asemănare între noi: e tuns cu coadă de rață la spate, are perciuni lungi, până la bărbie, poartă costume cu sacoul încheiat la un nasture și pantofi negri ascuțiți, bașca gulere à la Billy Eckstine mai mari ca ale lui Billy Eckstine! Și totuși, e evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de idealuri umanitare și generoase? — În administrația locală, am răspuns eu arătând cu degetul spre clădirea de la numărul 30; eram întruchiparea modestiei, ce mai. — Te mai vezi cu careva din gașcă? m-a întrebat Ba-ba-lu. Ești însurat? — Nu, nu. În bărbia lui dublă căpătată de curând prinde viață bătrânul latino-american rufos și mare ’oț. — Și-atunci, ăă, cum te descurci cu zambilicile? — Am aventuri, Arn, și mi-o mai și iau la labă. Am zbârcit-o, îmi zic instantaneu în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]