385 matches
-
și începător pleda pentru un pol. Dar fiindcă era vorba de o administrație rusească, amicul meu se hotărî să forțeze nota. Astfel, când veni la ghișeul de plată, prezintă o chitanță de 5 poli. Ofițerul plăților, un colonel gros și bărbos, luă chitanța, o ceti și o respinse cu dispreț. Iată cum povestește amicul meu aceasta: „Când am văzut asta, am început să bâlbâi sfios, spunând: Am avut alergături lungi... cheltuieli... timbre... amânare!» Dar muscalul mă întrerupse brusc: «Nu 5 poli
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
despre ele și folosul lor, iar de la „oaie” trecând la „capră” a știut să distreze înalta audiență cu întâmplarea cum elevul X - în loc să-și citească lecția - a început să „moțăiască” slobozind din când în când capul în jos. Iar țapul bărbos - crezând că băiatul vrea să se joace cu el „de-a împunsul” l-a răsturnat de pe prag. Câinele cu bucata de carne în gură, văzându-și umbra proprie în pârâu, lăcomind și la bucata altuia, s-a repezit după ea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de doi scutieri care să-ți încheie toate curelele. Pe sub armură ți se propune să îmbraci un soi de cojoc care să amortizeze apăsarea fiarelor exterioare. Vasile luptă cu estonianul Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul. Ca învingător, Vasile are onoarea unui dans cu Felicitas Hoppe. Alții au parte de un final mai puțin fericit. Vorbărețul David Matevossian, attendent-ul armean, din prea multă abilitate (face volute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chirac Trei sunt lucrurile pe lumea asta în legătură cu care nu se pot da nici sfaturi încurajatoare, nici avertismente demobilizatoare: căsătoria, războiul și o eventuală călătorie în Țara Sfântă. Toate acestea pot să înceapă bine și să sfârșească prost. EBERHARD CEL BĂRBOS Conte de Wurtemberg Suntem un fir, dar am vrea să știm cum arată întreaga urzeală. Desigur, ne-am mulțumi și cu schița proiectului. GUSTAVE FLAUBERT Harta 1. Țara Sfântă pe vremea lui Iisus Harta 2. Frontierele actuale Belle-Ile-en-Mer. Sub soarele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întorc în Țara Sfântă. Iar viitorul creștinilor din Orient trece acum neîndoielnic mai mult prin Moscova decât prin Roma și Paris ceea ce ochelarii noștri latini ne împiedică să vedem. Ortodocșii au acum imperiul sfântului Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne cunoaștem prost unii pe alții. Și că într-o discuție față în față cu aceasta, este tentant ca fiecare să se înțepenească în rolul pe care i-l rezervă celălalt: eu, desfrânatul imperialist proaspăt ras, ei, subdezvoltații fanatizați și bărboși. Cred totuși că există, mult mai multe cărți despre islam în librăriile din Paris sau din Londra, mai multe anchete la televiziune, decât volume despre creștinism sau ateism în librăriile din Cairo și din Amman. Dar această disimetrie nu i-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare: A! nici nu te cunoșteam! Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care trăiește la tatăl său, la o moșie din partea locului; ea pe de altă parte, crede că a fost îndosită de El, spre a-i produce suferință. Asta o crede mai ales la sugestia mamei ei. Tatăl e un boer bărbos, liniștit și detreabă. Fetița petrece câteva zile în pădure, unde începe a învăța tainele naturii. Zăvod ajunge s-o descopere cu ajutorul omului sălbatic. Pescuit. Vânat braconaj. Eroul pictor neam de boer, om distins și cult, însă îndărătnic și cu destule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât de ciudat sună aceste sentințe seci, uscate ca niște curmale în soarele deșertului, în această societate a abundenței absolute și a consumului exagerat, dincolo de limitele decenței! Lucian Pintilie, iubitul meu compatriot bărbos, este medicul psihiatru al unui neam care nu vrea să se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să încerc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Am făcut un pas înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de dialog. Monodia de pe scenă s-a dovedit molipsitoare. Tip de om extrem de interesant, dar nu-mi pot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum Patronului, replica vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce mă îndreptam către chioșcul de ziare al Muzeului Literaturii Române, găsesc un om căzut pe stradă. Beat și bărbos. Pictor, după cum mi-am dat seama imediat, după modul cum era îmbrăcat, geanta de umăr plină cu pensule și culori și un tub de carton plin de schițe. În plus, părea căzut în stradă direct din anii '80. Toată înfățișarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fără a ne da seama. Am mai simțit același lucru aici în timpul bombardamentelor NATO asupra Serbiei din 1999. 06 iulie 2004 Continuarea notei precedente. Voluptatea cu care marile canale de știri (CNN, Euronews) transmit în buclă imagini cu Patriarhul Greciei, bărbos și rigid ca un mega-cocon de fluture, distribuind medalii jucătorilor care au câștigat finala Euro 2004. Imagine tare, care poate fi interpretată în fel și chip. La fel ca aceea cu icoanele agățate pe tancurile sârbești în timpul războaielor din zonă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este pro-occidental, pro-reformist, pro-modern, pro-toleranță, cel mai pro dintre pro. Când este prezentat Leonid Kucima, preferat în regiunile locuite de populație rusofonă sau rurală se prezintă doar imagini cu bătrâne strâmbe, chinuite, basmale și icoane. Iar bomboana de pe colivă: preoți bărboși dând din cădelnițe. Poate că simplific, dar pentru ei Ortodoxia rușilor este egală cu sărăcie, alienare, anti-modernitate. În secolele XVII-XVIII, francezii din Metropolă le aplicau celor din Québec, La Nouvelle France, apelativul, nu prea flatant și greu de tradus în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-au schimbat, n-au evoluat. Dureros mor pe altarul științei țapii-cobai din experiența Boucabloc, unică în lume, efectuată de comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieții submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen și heliu, pentru a vedea limitele biologice ale acestui cocteil (care urmează a fi inhalat și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care doar bunăstarea și libertatea le puteau îngădui. Iar în timp ce prin câteva capitale occidentale feministele defilau cu pieptul gol aidoma anticelor amazoane, scandându
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de a petrece prima parte a lunii lor de miere pe malul lacului Bâlea, la altitudinea de 2034 metri, unde în afară de vântul șuierător, poate numai vreo haită de lupi -Canis lupus sau eventual vreu-un stol de Gypaetus barbatus - zăgani - vulturi bărboși, nicio altă suflare nu aveau șansa să întâlnească. E drept că aveau informații că acolo sus pe malul lacului s-ar afla un mic refugiu cu numai două încăperi. Și mai știau că a încerca să pleci într-o asemenea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
virtualmente un monopol evreiesc” <endnote id=" (248, p. 160)"/>. Cei doi se refereau anume la Polonia și Lituania, dar situația din Maramureș, Bucovina, Moldova, Basarabia și Ucraina era foarte asemănătoare. În tablourile sale, Marc Chagall a făcut cunoscută imaginea harabagiului bărbos din stetl-ul est- european de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Iată modul caricatural În care descria Alecu Russo, În 1840, „harabalele jidovești” din Iași : „Într-o căruță naltă și uriașă, care are numai lărgimea drept eleganță, frumuseță și comoditate, acoperită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1400 din Praga, Între 1420 și 1493 din Austria, În 1492 din Spania, În 1497 din Portugalia, În 1498- 1506 din Provence, Între 1424 și 1519 din Germania etc. În aceste condiții, zeci și sute de mii de evrei bărboși, Încărcați de calabalâc, peregrinau pe drumurile Europei Centrale, imprimând pe retina și În mintea oamenilor imaginea unui „evreu rătăcitor”, blestemat de soartă să nu-și găsească locul și odihna. O fantomă bântuia prin Europa. Trebuia să apară o legendă care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]