546 matches
-
pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-ar fi fost nimic dacă lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar ți-ai găsit! Cîteva zile mai tîrziu, o echipă formată din: arheologul Iancu Răgălie, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prea a fost așa de vinovat pe cît l-a învinuit mai ales Bărzăunul, care nu i-a putut ierta niciodată divulgarea secretului peșterii și adeziunea lui totală la călăuzirea unei echipe străine. Dar acum nu interesează pe nimeni părerile Bărzăunului, că nu-i el buricul pămîntului, ci cum s-au petrecut lucrurile cu noua echipă pornită spre peșteră. Plecarea s-a făcut fără nici o vîlvă, pentru a nu stîrni și alți curioși din sat. În apropierea cantonului părăsit, deci înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a făcut fără nici o vîlvă, pentru a nu stîrni și alți curioși din sat. În apropierea cantonului părăsit, deci înainte de-a ajunge la marginea satului, unde-și are casa moș Lazăr Brusture, echipa s-a întîlnit cu Matei, fratele Bărzăunului, student la Naturale. Nu zice nimeni că cei din echipă l-ar fi refuzat pe Matei să participe la expediție și în alte condiții, mai ales că era atît de stimat și de apreciat de către toți, dar, văzîndu-l într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tufe de liliac, doi ochi urmăriseră toate mișcările și două urechi ascultaseră toate vorbele care s-au spus. Ei bine, trebuie să vă spun, pentru că și acest fapt își are însemnătatea lui, că atît ochii cît și urechile erau proprietatea Bărzăunului. Cum însă a prins de veste Bărzăunul despre pregătirea unei noi expediții, pe plan superior, oricît am cercetat și m-am zbătut n-am putut afla. Nici măcar n-am fost în stare să spun "probabil că"... Nici atît! Este, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mișcările și două urechi ascultaseră toate vorbele care s-au spus. Ei bine, trebuie să vă spun, pentru că și acest fapt își are însemnătatea lui, că atît ochii cît și urechile erau proprietatea Bărzăunului. Cum însă a prins de veste Bărzăunul despre pregătirea unei noi expediții, pe plan superior, oricît am cercetat și m-am zbătut n-am putut afla. Nici măcar n-am fost în stare să spun "probabil că"... Nici atît! Este, dacă nu mă înșel, prima mare enigmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era un nou prilej de rîs. În imediata lor apropiere, dar fără să fie zărit de nimeni, mai ales că pentru a intra în pădure ocolise o postată foarte mare, mergea Bărzăunul. Dacă cineva i-ar fi văzut atunci zîmbetul, nu l-ar fi uitat pentru tot restul vieții, pentru că nu era zîmbet, ci rînjet. Da! Bărzăunul rînjea de satisfacție că expediția cea nouă mergea nu numai într-o direcție greșită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimeni, mai ales că pentru a intra în pădure ocolise o postată foarte mare, mergea Bărzăunul. Dacă cineva i-ar fi văzut atunci zîmbetul, nu l-ar fi uitat pentru tot restul vieții, pentru că nu era zîmbet, ci rînjet. Da! Bărzăunul rînjea de satisfacție că expediția cea nouă mergea nu numai într-o direcție greșită, dar și periculoasă. Cred c-am luat-o greșit, zise la un moment dat Matei. Eu n-am mai fost niciodată pe-aici! Cînd și Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama de acest fapt Î n dimineața aceea, Bărzăunul își pregăti undița, scormoni în gunoiul de lîngă grajd și scoase mai multe rîme pe care le puse într-un borcănel de plastic, apoi închise bine toate ușile și ieși în șosea. Fratele său, Matei, era plecat încă din zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe care le puse într-un borcănel de plastic, apoi închise bine toate ușile și ieși în șosea. Fratele său, Matei, era plecat încă din zorii zilei fără să fi lăsat nici un răspuns. Era o vreme minunată de pescuit și Bărzăunul nu voia să scape o asemenea ocazie. Avea locul său în pădure, numai de el știut, de unde nu se întorcea niciodată cu ama goală. Găsea acolo fel de fel de pești din belșug, în afară de păstrăvi, care puteau fi găsiți numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pești din belșug, în afară de păstrăvi, care puteau fi găsiți numai în pîrîul din munți. Cum ieși în șosea însă, îl zări pe Matei venind spre casă. Unde-ai plecat, bă rămășiță? îl întîmpină acesta de cum îl întîlni. La pescuit, răspunse Bărzăunul uitîndu-se în altă parte, de parcă frate-su ar fi fost un cal răpciugos. Adevărul e că Bărzăunului nu-i convenea deloc să i se spună "rămășiță". Ce dacă era cel mai mic din familie și apăruse pe lume mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șosea însă, îl zări pe Matei venind spre casă. Unde-ai plecat, bă rămășiță? îl întîmpină acesta de cum îl întîlni. La pescuit, răspunse Bărzăunul uitîndu-se în altă parte, de parcă frate-su ar fi fost un cal răpciugos. Adevărul e că Bărzăunului nu-i convenea deloc să i se spună "rămășiță". Ce dacă era cel mai mic din familie și apăruse pe lume mult mai tîrziu ca ceilalți frați? E vina lui?... Auzi tu expresie: "rămășiță"! Și nu era pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în plus, dar se trezi deodată prins de guler și țintuit locului. Nu pleci nicăieri! se arătă foarte autoritar Matei. Și doar n-avea obiceiul ăsta, dar nu știa ce-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine? Uite că am, continuă Matei apropiindu-se iar de el. Unde-ai pus casetofonul? Uite, dom'le! se revoltă Bărzăunul. Casetofonul! Dar poți să-mi spui ce ai tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine? Uite că am, continuă Matei apropiindu-se iar de el. Unde-ai pus casetofonul? Uite, dom'le! se revoltă Bărzăunul. Casetofonul! Dar poți să-mi spui ce ai tu cu casetofonul meu? Ori ai uitat că mie mi l-a trimis nenea Costică și că-l pun unde vreau și fac ce doresc eu cu el? Mă! se răsti Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mi l-a trimis nenea Costică și că-l pun unde vreau și fac ce doresc eu cu el? Mă! se răsti Matei. Dar imediat se opri. Își dădu seama că nu cu forța poate trata o asemenea problemă cu Bărzăunul, ci numai cu vorbă bună. Așa că începu să rîdă cu multă bunăvoință și zise cu o voce total schimbată: Nu fi bleg, bă Ticule, ce naiba! Tu nu mai știi de glumă? N-ai decît să te duci unde vrei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-mi pentru azi un pic casetofonul. Tu știi că eu... Ce să faci cu el? Păi... după repetiție ne ducem la Violeta și mai dansăm și noi. Poți veni și tu cînd te-ntorci din pădure. Ei, mi-l dai? Bărzăunul se gîndi o clipă, apoi îi întinse cheia și-i spuse: Ia-l din sertarul meu de la bufet, dar ai grijă de el, că altfel nu-l mai pupi niciodată! Și să-l pui tot acolo! Mulțumesc, Ticuțule. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ia-l din sertarul meu de la bufet, dar ai grijă de el, că altfel nu-l mai pupi niciodată! Și să-l pui tot acolo! Mulțumesc, Ticuțule. Ești un băiat de zahăr. Și Matei intră bucuros în curtea casei, în timp ce Bărzăunul porni mai departe pe șosea. Nu făcu însă decît cîțiva pași și se hotărî s-o ia pe-o uliță lăturalnică, cu scopul să nu mai întîlnească pe nimeni dintre cunoscuți. Pentru nimic în lume n-ar fi vrut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe Nuțu lui Răstoacă, pe care din trădător nu-l mai scotea. Așa că, deși avea de făcut un înconjur de două ori mai mare decît dacă ar fi mers pe șosea, porni totuși pe uliță. Nu poate spune nimeni că Bărzăunul a luat-o pe-acolo cu gîndul de-a trece pe lîngă casa Ilincăi. Nici vorbă de-așa ceva. El se ducea doar la pescuit și nu să vadă ce face Ilinca. Ce-l interesa pe el ce face Ilinca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că-s sătul pînă-n gît de flecari și de nătărăi! Ilinca zîmbi, neștiind la cine se referă Bărzăunul, apoi întrebă curioasă: Și ce faci la pădure? Mă duc să pescuiesc. M-am plictisit acasă și m-am gîndit că n-ar strica să prind cîțiva păstrăvi. Păstrăvi?... Păi te duci tu singur pînă la rîul din munți? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîul din munți? De ce să nu mă duc?... Ce, asta-i o greutate pentru mine? Eu nu-s nici Nuțu... nici Virgil... nici Vlad să-mi fie frică de orice gînganie. Dacă am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu putea deloc să-i ridice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ascultau! Nu putea deloc să-i ridice din pămînt pentru a se uita iar la Ilinca. Mi-aduci, mă, ori nu?! Glasul Ilincăi sunase acum altfel ca prima dată. Parcă mai aspru, mai țipător, parcă era un fel de poruncă. Bărzăunul tresări surprins neplăcut. Ridică ochii și privi spre umărul Ilincăi spunînd cu destulă greutate: Ți-aduc... Ți-i aduc pe toți dacă vrei tu... Chiar? făcu fata ochii mari. Da... dacă mergi și tu... acolo... cu mine... să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o ajut pe mama. Începem recoltatul legumelor pentru export. Și m-a rugat s-o ajut și eu, că nu se simte prea bine. Știi că s-ar putea să mai am un frățior ori o... surioară? Eei! se miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se simte prea bine. Știi că s-ar putea să mai am un frățior ori o... surioară? Eei! se miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]