5,989 matches
-
supuse când fac armata, din cauza lipsei de orizont intelectual și din multe alte cauze, ținând de stilul de viata comunist, dar și de universală entropie, căreia nu-i rezista nici piramidele egiptene. Prozatorul este, ănainte de toate, un exeget al bătrâneții. El ai supune observației pe cei care ar putea fi numiți "oameni de altădată" (prin parafrazarea celebrei sintagme "moșieri de altădată" a lui Gogol). Că și lui Ion Minulescu, bătrânii i se ănfătisează asemenea unor "jucării stricate", care continuă totuși
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
-l pupi.) Fiindcă niciodată nu e uscat - plicticos, dl Paleologu este interlocutorul cel mai căutat de jurnaliști - o inepuizabila mină de sare și piper. an ORIZONT nr. 10, tema discuției la care al provoacă Mircea Mihăieș și Horia Patapievici este bătrânețea. Pentru altcineva, curiozitatea cuadragenarilor pentru o experiență anca departe de ei ar fi părut o nedelicatețe. D-lui Paleologu subiectul ai place și accepta bucuros să vorbească despre el, fiindcă e de părere că modul cum ămbătrăneste un om depinde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
pare lor minunat, adică tinerețea". Trecerea anilor nu aduce neapărat cu sine ăntelepciunea experienței: "un imbecil bătrân rămâne tot imbecil și tot fără experiență. Experiență ar fi exclusiv o asimilare intelectuală". ăntrebat ce se pierde și ce se câștigă odată cu bătrânețea, autorul Bunului simț că paradox recunoaște că se pierde prospețimea, drăgălășenia, o anumita naivitate infatuata care are hazul și farmecul ei ("la tineri infatuarea merge bine, la bătrâni e odioasa!"), dar odată cu maturitatea se câștigă alt tip de grație, melancolica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
cred a fi eșec. Iar pentru curajul de a înfrunta opinia publică, nici un vițel nu e prea gras. Fiul risipitor e, poate, un Ulise, desi Ulise e cu totul altfel judecat. Poate pentru că Odiseea e un basm al tinereții fără bătrînețe, dar cu happy ending fiindcă Penelopa a rămas acasă. Și totuși Penelopa e un pis-aller, cum sînt multe dintre neveste. Un pis-aller, o ultimă soluție, pentru Ulise. El se întoarce în Ithaca și pentru că nu mai are unde să se
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
familia ei, si, o vreme, din ceea ce îi aducea confecționatul unor păpuci de casă (pîslari) care nu se găseau pe piață. Numai gîndul că soția marelui bărbat de stat Ion. I.C. Brătianu, făuritorul României Mari, a fost nevoită, la adînci bătrînețe, să trăiască de pe urma confecționării unor pîslari, dă fiori. Și unde mai pui că își păstrase integrală memoria meditînd, ca toți ai ei, la soarta nenorocita a țării, si de ce nu?, la condiția ei de femeie bătrînă supusă tuturor privațiunilor. Să
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
atîtea. Pot toate acestea umple o viață? N-am crezut-o. Mai ales cînd această viață era a unei epave omenești ca mine, care fiindcă am avut tot ce am dorit, m-am blazat de mult de orice dorința". Chipul "bătrîneții" apare conjurat prin umor: "Să-ți spun drept, mă autoanalizez cu oarecare mirare, jenă și cu o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
care nu se încurcă în detalii, memoriile prind, nu de puține ori, figuri extraodinare, precum a contesei Benckendorff, pe care respectul mai presus de ideologie al soldaților sovietici care-i cad la picioare (ce scenă!) n-o scutește de o bătrânețe mizeră, în care ea își păstrează, totuși, o demnitate superbă și inutilă. Prin comparație, ipocrizia lui Petru Groza, care se miră că bătrâna rudă a Romanovilor a mai rămas în țară, știind că n-a făcut nimic să-i înlesnească
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
decât în alte zone. Gândindu-se la viața personală, românilor le este cel mai teamă să nu rămână singuri, astfel unul din trei români se teme de acest lucru. Tot la acest capitol se încadrează și temerile legate de neajunsurile bătrâneții care sunt prezente în rândul a 20 la sută dintre români. Principalele motive de satisfacție ale românilor sunt legate de familie, mai mult de jumătate dintre ei (54 la sută) declarând în mod spontan că familia împlinită, fericită este principala
Românilor le e frică de pierderea unei persoane dragi şi lipsa banilor () [Corola-journal/Journalistic/24831_a_26156]
-
fost luate atât cât ar fi trebuit, dar nu pot să nu observ măsurile bune luate. În contextul unei crize mondiale, România nu suferă de același gol de care suferă Europa matură: cea franceză, italiană, spaniolă. Ei suferă de boala bătrâneții, de Alzheimer, iar noi de boala copilăriei: de rujeolă. Suntem mult mai atractivi pentru o creștere, comparativ cu Europa matură", a mai spus acesta.
Arestează-mă să te iubesc! Directorul lui Patriciu îl laudă pe Boc, adevăratul om de dreapta () [Corola-journal/Journalistic/24877_a_26202]
-
ori pe sugestii de derivație psihanalitică, duce la surprinderea unor nuanțe mai greu perceptibile, dînd consistență notațiilor demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție, dincolo de cazurile date. Tare mi-ar plăcea acum, la bătrînețe, să zugrăvesc senin, împăcat, lumea minunată de altădată. Să încep - cum de altfel și fac - cu amintirile mele despre Gabriele D’Annunzio. Cînd l-am vizitat prima oară la Versilia, eu avem puțin peste douăzeci de ani, iar Maestrul puțin
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
simțea deja primăvara, iar poetul avea violete prinse la butonieră. Și l-am mai văzut o dată: era în timpul războiului, la Taliedo. Ce bătrîn mi s-a părut! Abia de împlinise cincizeci de ani și deja lăsa să se vadă semnele bătrîneții cumplite, aproape nefirești, ce avea să-i uimească mai tîrziu pe toți vizitatorii lui. Eroul era urmat pe aerodrom de un intendent îmbrăcat asemenea superiorului său, altfel decît era uniforma tuturor celorlalți: era un bărbat enorm, de-a dreptul un
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
și nu pot reuși în viață decât dacă ești sigur pe tine, arogant și sfidător, cinic? - (adică, să devină el însuși „prădător” - n. C. E.) - Eu nu pot să respect această lege a junglei și de aceea am rămas singur la bătrânețe.” (p. 76) Ca orice ființă pe acest pământ, și Pascal primește Ultima șansă, cum se numește Cartea a doua - o încercare de „întoarcere din Infern” (exterior și interior). Însă nu Euridice trebuie salvată, de data aceasta e Orfeu însuși - talentatul
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
romantici incurabili. Tot ceea ce a scris Eça după 1888, după Os Maias, poartă marca împăcării discrete cu romantismul care începe să inunde paginile ultimelor lui romane. În momentele sale de sinceritate și în marile nuvele, Caragiale - cel de la maturitate și bătrînețe - își va recunoaște păcate romantice, demonstrînd că avea cu romantismul un contencios niciodată rezolvat. Ambii autori au construit, unul o Portugalie și celălalt o Românie proprii, amîndouă inventate. Portugalia lui Eça apare ca o țară oprită în timp, toropită de
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
douăzeci de ani de la absolvență, ne-am dus amuzați, să-i Cum vedeam trecând vreo fată, plătim lui Coana Mița prăjiturile furate? După ea prin vânt și ploi. Târ-târ-târ.. Coana Mița, la fel de dolofană-ba chiar mai dolofană, că Iar acum la bătrânețe mai trecuseră niște ani dar la fel de jovială și cu același Ia mă țiu că sunt bărbat. zâmbet bonom pe față ne-a primit plină de bucurie și ne-a Viață viață, ață, ață spus: Iute te-ai mai depănat.Tăr-tăr-tăr
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
introduce, drept contemplator, un ins „abătut”, „hipnotizat de lume și de relele ei”. Pe de altă parte, într-un monolog autoironic, se portretizează ca fost amant, vreme de patru sute de ani, al reginei virgine, Elisabeta I, dar ajuns acum, la bătrânețe, după ce și-a petrecut viața îngrijind cuvintele, într-o stare de plâns: „sleit și bătrân acum,/ simt cum mă privesc/ ca pe un pericol/ și mă jefuiesc - obscen/ ca pe un lucru”. Cam în acest mod contrapunctic ar trebui citit
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
că totul e o farsă, că Eleni nu are un echivalent mai tânăr, ci doar un motan negru. Fantazări, carevasăzică, de care autorul nostru trubadur are nevoie, completând datele, recunoaște el, din imaginație. Insistența pentru reveriile melancolice este evidentă: soarele, bătrânețea, ploaia - O bătaie în ușă, zăpada, muntele - Sindromul Robinson și așa mai departe. Căci „Frumusețea e concentrată în ochi”, sună verdictul din jurnalul de autor. Să nu uităm că în proza lui R. Mareș atât singurătățile vârstelor, cât și interdicția
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
și nu știam ce-i fenomenul acela. Fenomen care a început să se repete. Abia mai tîrziu, cînd într-adevăr m-am îndrăgostit, studentă fiind, am recunoscut senzația.” Cum se reflectă fiziologia în procesul creației lirice ? Poetul consideră că, împotriva bătrîneții, „te poți revanșa scriind, deși ești respins și de propriul tău organism, respins biologic. Există o diferență biologică, una care se simte și într-un grup : femeile tinere stau cu tinerii, nu cu bătrînii, rar să fie cîte o ușchită
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
jucînd pe felurite teatre din provincie (Cluj, Petroșani, Timișoara, Constanța). Concesia de a juca piese proletcultiste o va răscumpăra prin munca didactică, de numele ei legîndu-se descoperirea unor talente ca Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, Claudy Bertola sau Emanoil Petruț. Spre bătrînețe, ființă clorotică cu aparențe silfidice devine o umbră cadaverică. Suferindă de diabet și cu dese crize cardiace, va muri pe 16 iulie 1981, fiind îngropată în cimitirul Sf. Vineri. Panegiricele vor fi rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
Marius Miheț Cititorul Jurnalului precedent al Monicăi Lovinescu va fi plăcut surprins să afle că scriitoarea nu s-a ținut de promisune. Aceea de a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai are rostul, nici măcar pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii la rând un echilibru
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
scriind în agende, trăiește „aparența de normalitate. Singura de care mă simt în stare”. Toate astea răzbat la suprafață cu asupra de măsură. Există, însă, și o dimensiune a nesiguranței în Jurnal. Monica Lovinescu știe că evitând sistematic notațiile despre bătrânețea din jur și din ea „numi rămâne nimic important de spus”. Pentru că are „impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al unei alienări
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
cu propria conștiință. Se încurajează, nu vrea să cedeze impresiei că reacțiile ei sunt încărcate de panică și amărăciune, nici că scrisul ei e lipsit de nerv. E doar tristă că trebuie „să pun toate verbele la trecut”, și că bătrânețea „suferă de un păcat: despre ea nu se pot emite decât banalități”. Totuși, marea dezamăgire a Monicăi Lovinescu cred că are a face cu obligația ei de a folosi, după 1989, „aceleași argumente ca sub comunism”. O indignare stăruitoare, anulată
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care nu mai poate mima dezinvoltura. Și mai ales singurătatea. Una refuzată, ascunsă, fardată permanent, de o ființă ce se încăpățânează să nu accepte degradarea. Se spune că secretul unei bătrâneți fericite este să te pui de acord cu propria singurătate. Nu știu dacă Monica Lovinescu a fost fericită. Cred numai că fericirile ei se nășteau odată cu dispariția nefericirilor noastre. Jurnalele ei spun chiar această poveste.
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
are nici o simpatie față de romanele în care nu se întâmplă nimic sub raportul acțiunii. Tatăl meu era unul din milioanele de cititori iubitori de cabală și de intrigă. Profesor de filosofie, citise la vremea lui romane de tot felul. La bătrânețe, nu mai citea decât cabale și intrigi. Și le recitea fără nici o dificultate de câteva ori. Cu aceeași surpriză de fiecare dată. Le uita după un anumit timp, așa că intriga și cabala i se păreau mereu noi. Defectul Doamnei Bovary
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]
-
jovialitatea mistică a lui Blake”. Eu, cu anvergură mică, prefer știutele: „Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit!”, „Clar azur și soare de-aur este inima mea toată”, „Sub a soarelui lumină / Șoapte umblă prin grădină, / Fluturi zboară sub cais, / Bătrânețea e un vis”. „Sentimentul de realitate nu vine din conformitatea cu o natură tipică ci din surprinderea unei logici proprii nouei lumi.” O asemenea observație nu-i de colo, mai ales la un critic neînzestrat să aprecieze fenomenul modern. Crâncen
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
acesta din urmă simbolizat de arheologul activ, bogat, individualist, nerăbdător, convins până la surzenie de propriile păreri - din păcate, destinul chiar a făcut ca Schliemann să moară surd), ci și între modul de a fi bărbat sau femeie, între tinerețe și bătrânețe, chiar și între sferele de interese economice și politice (” Erau de față și ambasadorul german în Grecia, J.M. von Radowitz, precum și majoritatea membrilor corpului diplomatic. Toastând pentru oaspeții săi, în limba germană, Heinrich făcu observația, adesea întâlnită în presă, că
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]