981 matches
-
inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
rușii, nici fonduri cu U.E. și nici avioane cu francezii. S-a văzut doar că de fiecare dată când și-a pus semnătura pe câte ceva, praful s-a ales ba de banii, ba de iluziile, ba de „europenitatea” noastră. Acest bătrânel zâmbăreț ar trebui lăsat, fie și la Cotrocensk, în compania damicelelor (astăzi, planturoase sexa- și septuagenere) ce i-au încântat maturitatea pe la teatrele, ansamblurile de balet și atelierele de picutură de pe întinsul țării. Înarmat cu un coș de medalii, el
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
saguaro stă de strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd conținutul unei pungi de la Burger King. Pe drum se află acum mașini cu rulote și bătrînei zîmbitori la volanul unor imense mașini americane. În zona de odihnă de la intrarea Într-un parc național, Wakefield șade la o masă de picnic și Înnoadă o conversație cu ceilalți turiști. O familie - mama, tata și cinci copii - merg să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
teme este că moartea nu este la fel de liniștitoare ca poezia, ci dureroasă și șuierătoare ca o supapă de aburi, chinuitoare și lentă precum un laț de sîrmă care i se Înfășoară În jurul gîtului. Nu, preferă mai degrabă să fie un bătrînel, uitat de moarte - ca urmare a succesului Pactului lui cu Diavolul - croindu-și drum cu greu către etajul de sus al unei biblioteci străvechi, Într-un birou cu o fereastră care dă spre o piață autumnală, scăldată În melancolie. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
impresionat, erai pierdut. Pun pariu c-aș cumpăra-o, a răspuns arborând cel mai persuasiv rânjet. De fapt, chiar mă gândeam să fac și eu o ofertă. Lui Hugo i s-a părut ciudat de dificil să-i mintă pe bătrânei. În orice caz, nu i-a fost la fel de ușor așa cum îi era odată. Dar sarcina lui era să vândă. Nu-și putea permite să se lase impresionat de oameni tocmai în momentul în care venitul lui era mai necesar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu comisionul în buzunar. Hugo se întreba de ce mai ezita. Situația lui de la Dunn și Dustard era de așa natură, încât orice alt gest însemna sinucidere profesională. Dar atunci Hugo și-a adus aminte de Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
donația unui descendent al unui supraviețuitor al Holocaustului care trăiește în Statele Unite. Cu excepția a două pietre înalte, vopsite în roz, aidoma culorii pietrelor funerare ale familiei rabinice din Paks, și fără urmă de text gravat pe ele. Paznicul cimitirului, un bătrânel lucid trecut de nouăzeci de ani, m-a asigurat că aceste pietre păzesc mormintele rabinilor Pollak, dar că vântul și ploile care, timp de peste două secole, au bântuit prin aceste locuri au șters, până la urmă, literele inscripțiilor funerare în întregime
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cap și-ar fi sărit și ei, ca niște veverițe îndopate cu vitamine. „Mulți se dau rasiști, dom’ne, în țara asta.“, îmi explica frizerul meu odată, „Da’ eu o zic pe față: mie nu-mi plac străinii!“. Era un bătrânel uscat, cu ochii apoși și-un păr alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te treceau apele. L-ai fi așezat undeva în al doilea război mondial, călare pe-un tanc scăpat într-o mulțime de săteni ruși sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
discret. Îmi asortase bancheta, parcă evadasem dintr-un depozit de făină. Ideea bună era însă alta, nu aia cu secția de poliție. Am oprit în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu bătrânei sosiți să-și trateze artritele la policlinică. Toți păstraseră în memorie, într-o perfectă stare de conservare, imaginile fricii și-ale dezolării. Fuseseră dresați pentru asta; nu ziseseră nici ei nu. Dacă i-ai fi putut scana, umblând printre meșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înlocuia pe toate. Dacă vroiai să-ți repari un ceas, puteai deja să-l arunci. Așa ți se și recomanda, să cumperi altul. Ultimele dughene fuseseră la Romană, în stația lui 133 și pe Mendeleev, colț cu Enescu. Acolo, un bătrânel nervos învârtea vreo treizeci de tipuri de pensete și șurubelnițe. Lucra în aceeași prăvălie de pe vremea grevelor de la Grivița, îi trecuseră prin mână deșteptătorul lui Ion Barbu și pendula lui Antonescu. După război, lustruise noua producție rusească, bucată cu bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voi stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era cum e via toamna. Ce ? Mai ales femeile, săracele, cine bea vin că sărea căciula din cap ?! Ș-au băut ș-o mai rămas vin. Erau doi bătrânei, săracii, care luaseră cu loturile, ălea să culeagă porumbul, acolo, vin la noi: „- Domnu’ inginer, dom’le, dăm și noi o canistră de vin să ne culeagă și nouă porumbul, că noi rămânem în urmă ! Dumneavoastră ați trecut peste noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o canistră de vin să ne culeagă și nouă porumbul, că noi rămânem în urmă ! Dumneavoastră ați trecut peste noi, noi rămânem acolo !” Și le spun la băieți: „- Băi, care vrea să mai bea vreun pahar de vin, uite, băi, bătrâneii ăia de-acolo o zis că ei vin cu vin, numai, hai să le culegem și lor grămezile de...” Imediat s-o dus niște șmecheri de-ăștia, care erau cu... le-o cules porumbul, o adus ăia vin, le-o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în toată independența sa de publicist, cercetează anumite cazuri în care ajutorul Austro-germaniei ar putea să fie folositor României {EminescuOpXII 37} în contra unor dispozițiuni prea cotropitoare ale elementelor slave ce astăzi ne înconjoară. D. Maiorescu n-a vorbit nici în numele bătrânei, nici în numele junei drepte, nici chiar a dezvelit un program al său de politică practică și imediat aplicabilă. A examinat însă niște ipoteze viitoare și problematice și, la un pericol ce s-ar putea ivi, a arătat și modul de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ducă pe la colibele din Kapsala, ca să se folosească În alt mod, de vreme ce nu aveau gânduri bune. După ce au cercetat câțiva pustnici, care i-au uimit pe mireni, i-a dus și la sihăstria Bătrânului Trifon. Când l-au văzut pe bătrânel În acea sărăcie, aceia au rămas fără glas. Atunci bătrânul Ioasaf le-a spus mirenilor: Eu, care cunosc atâția oameni, nu am nicidecum bucuria ce o are Bătrânul Trifon, și nici prietenia care o are el cu animalele sălbatice și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
vânturile. Bre, eu stau În celalalt colț, mi-a răspuns arătându-mi cuibul său. Din pricina multei umezeli a chiliei, a vârstei sale Înaintate, precum și a obișnuinței lui de a mânca tot felul de buruieni pe care le găsea primprejur, sărmanul bătrânel avea probleme de sănătate. Cu toate acestea, atletul lui Hristos, Trifon, Întru toate prăznuia și astfel simțea bucuria ce o simțeau Sfinții Mucenici. Pântecele, intestinele sale, toate Îi erau distruse, afară de sufletul său cel sănătos și strălucitor. Avea și niște
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
am vorbit prin semne, apoi ne-am înțeles să rămânem până la sfârșitul programului, după care am mers împreună la casa colegei la care stătea în gazdă prietena mea. Ne-a ieșit în întâmpinare tatăl colegei din Sirețel, Vasile Baciu, un bătrânel pleșuv, adus de spate, știrb și hâtru, cam fudul de-amândouă urechile; ne-a poftit în casă, spunându-ne că baba a rămas în sat la o rudă și el a prins a ne cântări din ochi, a ne lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fine, din asta "Bătrâneii comuniști de la blocuri nostalgici după sectoristul care le rezolva problemele cu "liniștea publică", precupețele certărețe din piață... ș.a.m.d. Aștia suntem... cu ăștia defilăm." s-ar putea deduce la modul glumeț că tu ești un bătrânel comunist nostalgic; iar la modul serios că faci extrapolări fără fundament. (discuție pe forumul hotnews.ro, 13.VIII.2007) Trebuie amintită și ușoara tendință de clișeizare (valorizantă) pe care o au expresiile cu din punct de vedere în limba actuală
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
mă gândeam că aș vrea să mor pe loc, împreună cu mama. Nu mai aveam la ce spera, viața noastră se sfârșise odată cu părăsirea casei din strada Nishikata. Două ore mai târziu, unchiul s-a întors cu doctorul satului. Părea un bătrânel cumsecade. Era îmbrăcat în alb din cap până-n picioare. - S-ar putea să facă pneumonie, a spus el după ce-a consultat-o pe mama. Însă părerea mea e că nu trebuie să vă îngrijorați. I-a făcut mamei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ce se legănau pe papură își continuau vacarmul îndrăcit și neînsemnat. Îmi luam câte o carte, însă lumina cafenie a soarelui care cădea pe pagini mă orbea. Băncile de fier erau albe și destul de spațioase pentru a adăposti doi trei bătrânei care voiau să tragă un pui de somn în căldura dulce și mirosind a mlaștină care înnebunea de tot mierlele cu aripi tivite cu roșu, care încrețea petalele florilor, dar care încetinea și molcomea toate celelalte viețuitoare. Mă îmbibam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o justificare, am aruncat priviri aprobatoare bătrânelului pipernicit. Inițial, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o justificare, am aruncat priviri aprobatoare bătrânelului pipernicit. Inițial, când încărcasem mașina și ținusem ușa deschisă pentru el, avusesem un impuls trecător de a-l ridica în brațe și a-l introduce în mașină cu grijă, pe fereastra deschisă. Era piticenia în persoană, nu cred că măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în mașini înțesate și rămâi acolo. Ca să mă întorc la intriga acțiunii, îmi aduc aminte că, în timp ce toți trei - doamna de onoare, soțul ei și doamna Silsburn - se zgâiau conjugat la mine și mă ascultau tușind, am aruncat o privire bătrânelului pipernicit. Am observat, aproape cu gratitudine, că picioarele nu-i atingeau podeaua. Picioarele lui îmi apăreau ca niște vechi și prețuiți prieteni. — Cu ce se ocupă omul ăsta? și-a continuat doamna de onoare investigația când am ieșit iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a luat țigara de după ureche și a aprins-o. În spatele mașinii, doamna de onoare a scos un scâncet de frustrare și de ciudă. După care s-a așternut tăcerea. Pentru prima oară, după lungi minute, mi-am întors privirea spre bătrânelul cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a unei mașini - mașini în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
puteaă da, ai zis. Ai zis. Da. Nu era nevoie să te uiți la doamna Silsburn ca să-ți dai seama cu ce atenție urmărea desfășurarea lucrurilor. Am aruncat, peste și dincolo de ea, o privire furișă celui de-al cincilea pasager - bătrânelul pipernicit - să văd dacă insularitatea lui era încă intactă. Era. Niciodată indiferența cuiva nu mi-a inspirat un asemenea sentiment reconfortant. Doamna de onoare m-a luat iar în primire: — Și tot spre informarea dumitale, află că știu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dacă nu-i cumva unica disciplină impusă, că atunci când un călugăr îți strigă „Bună!“ ești obligat să-i răspunzi „Bună!“, fără să mai stai pe gânduri.) Doamna de onoare s-a întors și, pentru prima dată, s-a adresat direct bătrânelului pipernicit de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]