587 matches
-
pe care nu o văzuse de câteva zile și să le facă un mic serviciu spunându-le, de pildă, cum putea fi îndulcit gustul cam acru al râșcovilor murați. Dar când le adresa cuvintele acelea amabile, rămânea în picioare. Iar bătrânelele limbute din curte acceptau această diferență. Toată lumea pricepea că Charlotte nu era chiar o băbuță rusoaică. Asta nu însemna că trăia ruptă de lume sau că avea vreo prejudecată socială. Dimineața devreme, eram smulși uneori din somnul nostru de copii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cultură, cu stadiul de evoluțiune a statului român. Care era starea țării, dreptul ei, înainte de Regulament, căci fără îndoială Regulamentul Organic, făcut din inițiativa Imperiului despotic al țarilor, a trebuit să fie în opoziție, în unele părți măcar, cu "bătrînele și bunele datini" ale țării precum zicea Matei Basarab. Cronicele amânduror țărilor ne-o spun limpede: La început tot pământul țării domnesc era" ager publicus, indiviziunea. Acest pământ se împarte între ostașii cuceritori, gentes, moșneni sau răzeși, între căpitanii lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bărbia și, atunci, începi să strigi „ajutor“, cerînd o barcă de salvare... Uite piciorul cocostîrcului! lung și zvelt, firește! La mai toți oamenii o pereche de picioare ține o viață întreagă, cînd le folosesc cu blîndețe, cum își folosește o bătrînică inimoasă caii de trăsură. Dar Ahab ăsta, e un vizitiu năpraznic. După ce și-a lăsat un picior în fălcile morții și-l obosește rău pe celălalt, ba mai și tocește picioarele de os, cu nemiluita! Hei, moș Funingine! dă-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
morale - din care se desprinde un anume rigorism - rostite pe un ton suficient de om ajuns la o vârstă matusalemică (M-au încercat destule-n viața mea...), o fac uneori aproape antipatică, determinându-ne să o asemuim involuntar cu o bătrânică cicălitoare (...). Se simte însă cât de colo poza, în asemenea cazuri, o atitudine nu străină de a celui care se arată undeva în haine de împrumut. Și aceasta în primul rând din pricină că ideile și etica de acest fel nu au
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Daruri. În: Iașul Nou, nr.5-6, oct. 1951 Știu că tare fosta-i supărată, Ai lucrat vreo două zile-n șir Și-apoi pânza, pictoriță fată, De necaz ai rupt-o după fir. (...) Și-a rămas cu mâna la bărbie Bătrânica ta, clătind din cap, Când ai spus că ai dori să fie Un tablou cum altul n-ai mai dat, Că-n celule reci, întunecate, Mult a stat Gheorghiu-Dej închis, Dar nici suferințele-ndurate Nici celula „H” nu l-au învins
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apărăm noi, cum se cuvine, pier. De atunci, n-am mai ținut iepuri. Nici experiența tristă nu se uită dar nici amintirile frumoase nu se sting. July July este o cățelușă adorabilă. Blănița neagră e amestecată cu fire albe. O bătrânică tânără. Fidelă și protectoare. Este a Doradiei. Nu știu iubirea căreia e mai mare! Dacă July ar putea vorbi, ar descrie-o pe Doradia ca pe o soră, fără de care nu ar putea mânca, nu ar putea dormi, întrun cuvânt
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cuvinte și construcții englezești. — Unde-i Fontan? — Il fait de la vendange. O, Doamne, il est nebun pour le vin. — Dar ție-ți place berea, nu? — Oui, j’aime la bière, mais Fontan, il est nebun pour le vin. Era o bătrânică durdulie cu obrajii roșii, adorabili, și cu părul alb. Era foarte curată și casa era și ea foarte curată și aranjată. Venea din Lens. — Unde-ai mâncat? — La hotel. — Mangez ici. Il ne faut pas manger à l’hôtel ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ne-a arătat căsuța din dreapta, pe lângă care tocmai trecuserăm: - O să stați acolo. Mai aveți încă un coleg, dar cred că o să vă înțelegeți, că doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De nu știu unde, își făcu apariția o bătrânică subțire și iute. - M-ai chemat? - îl întrebă ea cu glas aproape răstit. - Du pe domnii profesori la cameră și dă-le și așternuturi că or să stea la noi. - Tot acolo? Că mai este și celălalt. - Lasă că se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nopții, cu sânge cald, de femeie Încă În putere dacă nu să aducă pe lume alți bărbați și alte femei, atunci măcar să aibă grijă de alții, de ea Însăși și de casa ei. Trăind retrasă, rar mai venea câte o bătrânică să stea la taifas sau să ceară un pumn de mălai - Mașa se obișnuise să lase lucrurile alandala. Canapeaua rămânea nefăcută săptămâni Întregi, farfuriile nespălate și casa nedereticată luni de zile. Dacă se Întâmpla să-i pice vreun oaspete neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
astfel de tertipuri. El Îi oferi găzduire pentru noapte, iar a doua zi, după micul dejun, la care Mașa se Îndopă mâncând o groază de banane și alte fructe exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie debordantă, mișcându-se prin casă cu o vioiciune uluitoare. Cu memoria Însă stătea cam rău. Ca și bătrâna Tatiana, confunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o fabrică de armament. Înainte de-a o duce la locuința doamnei Bertha, delegatul firmei Golden Weyr Îi spuse Mașei că va avea o misiune cât se poate de ușoară, dacă nu chiar amuzantă. Și la Început așa a fost. Bătrânica se purtă curtenitor și amabil cu proaspătă sa angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei, ocupa un loc aparte. De dimineața până seara, bătrânica vorbea de el. Susținea că fusese asasinat de Stalin. Dar chiar așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar chiar așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori În locuința lor descindea Însuși Iosif Vissarionovici, cu care bătrânica făcea conversație. Într-o zi, Mașa Își luă inima În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
interesa. Nu avea În casă nici aparat de radio, nici televizor. Totuși, Îi cerea Mașei să-i cumpere În fiecare zi câteva ziare, pe care Însă nu le citea, ci se mulțumea să decupeze diferite poze, lipindu-le pe pereți. Bătrânica nu mai știa În ce timp trăiește, uneori naviga În trecut, alteori mintea ei căuta să-și Înfigă ancora și În viitor. Nu ținea nici un fel de sărbători, dar se ruga În patul ei, invocând În fiecare seară un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crezi că dacă mi-aș pune șalul de cașmir pe umeri aș arăta și mai grozav?!“ Mereu Îi uita numele și-i zicea Mașei când Petea, când Katea, după cum Îi cășuna. Când se enerva, și asta se Întâmpla destul de des, bătrânica Își scotea pantofii cu toc cui și lovea cu ei În propria-i imagine din oglindă, vorbind de una singură și aruncându-și sieși cuvinte pline de venin: „Dă-te la o parte, cotoroanță, mișcă-ți scheletul mai la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecea, bătrâna Își pierdea controlul. Te apuca pur și simplu exasperarea când o auzeai spunând, a nu știu câta oară: „Parcă nu mă chemă așa, ci așa“. Sau: „S-ar putea să mă cheme nu Bertha, ci Iosif...“. De asemenea, bătrânica se plictisea să vadă În apropierea ei mereu aceeași față. De aceea, o punea pe Mașa ba să-și vopsească părul, ba să-și schimbe coafura, ba să se deghizeze În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin parcul japonez de alături. Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau frumoși așa, în galben, roz, verde, în adidași, cu cleme cochete în păr. O bătrânică m-a tras de mânecă și mi-a șoptit conspirativ, în engleză: - Do you think that he is still handsome? Mi-a arătat discret, cu coada ochiului, un bărbat în cărucior cu rotile. Era evident că se plăceau, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai sunt fetița cu chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad scump și îl voi decora cu beteală din SUA și UK. Doar că, în drumul meu de la piață spre casă, voi izbi cu crengile de brad bătrânele cerșetoare și câinii vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am luat cu vorba. Recunosc, cel mai fascinant personaj feminin al copilăriei mele a fost Șeherazada și simbolul ei: să oprești crima și răzbunarea cu povești atât de seducătoare, încât să mute orice putere rea din loc. Poate cândva, o bătrânică adusă puțin de spate, cu dioptriile foarte crescute, lipsită de grație, de elasticitate și de seducție, va alerga pe un căluț pe dealurile Sâncraiului. Și întregul ei trup și suflet vor surâde, purtând în ele realitatea acelei imagini de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seama limpede că, într-adevăr, își îndeamnă câinele să facă „treaba mică“ la poarta noastră și voiam doar să te țin „la curent“, cum se spune. Nu am identificat-o încă. După cum știi, este o bătrână și pentru mine toate bătrânele arată la fel. După cum știi, de asemenea, sora ta Helen are un binoclu foarte performant, pe care i l-a cumpărat tatăl tău. Dar nu mă lasă să îl „încerc“, zice că trebuie să îi plătesc onorariul ei obișnuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu mă fi vizitat niciodată) găsesc că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca papagalii aflați prin colțurile sălilor din localuri - toate au făcut-o. Fir-ar al dracului să fie. Toate au făcut-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care am făcut-o să-mi apară-n cale... Am plătit garderoba și ușa turnantă ne-a scos în aerul încremenit. Oh, dar asta nu-i căldură, o doar o glumă de zăpușeală. Greața mea, care până acum fusese o bătrânică neputincioasă, vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect Doppler complet, fiind familia celor care fac să-ți fiarbă sângele și îți storc ochii, gâtul, mațele. Luăm un taxi? am întrebat-o eu. Am făcut un semn convulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat încep să se prelingă lacrimi. Sunt mama lui, mai repetă bătrânica și pleacă, pășind nesigur ... Ce poate fi mai cumplit decât ca o mamă să audă cum propriul ei
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]