947 matches
-
profunde decât grecii 1 și că ei ar fi adevărații inițiatori ai filosofiei văzute ca iubire de Înțelepciune și ca apropiere de divin. „Unii afirmă că studiul filosofiei a Început la Barbari: ei susțin că perșii au avut pe magi, babilonienii și asirienii pe chaldei... iar celții și galii pe druizi”, scrie Diogenes Laertios În prologul la Viețile și doctrinele filosofilor (Proem. I, 1). Toți filosofii greci s-ar fi instruit În Egipt sau prin alte părți, Într-un Orient populat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
complexe ale administrației. Deoarece aceste structuri cuprindeau mai multe așezări omenești, conducătorii au delegat anumite funcții către înalți dregători, care aveau putere de reprezentare a conducătorului pe teritoriul statului. Cele mai cunoscute organizări statale timpurii erau cele ale numibienilor, sumerienilor, babilonienilor, israeliților și desigur civilizația egipteană. Odată cu apariția acestor forme mai complexe ale administrației au apărut și noi activități legate de administrația publică, precum colectarea de taxe și impozite, care se făcea mai mult în natură, organizarea armatelor, apărarea statului<footnote
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
arătând națiunilor lumii dovada reînnoită a supremației Celui Veșnicv. Dumnezeu se erijează direct și imediat în consolator al lui Israel pentru suferința provocată chiar de el. Exilul este interpretat ca o pedeapsă ce asigură răscumpărarea păcatelor lui Israel. Succesul armatelor babiloniene încetează să fie un semn al neputinței lui Dumnezeu. Dacă se folosise de Nabucodonosor ca de o nuia de pedepsire împotriva lui Israel, Dumnezeu se folosește de Cirus, regele perșilor, ca agent al izbăvirii și restaurării. Profeția din Deutero-Isaia recreează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiască și a transforma Ierusalimul în oraș grecesc, Antioh abolise sacrificiile și sărbătorile, interzisese circumcizia, respectarea sabatului și regulile kașrutuluiw. În cartea lui Daniel, criza contemporană nu este reprezentată direct, ci dusă cu patru secole în urmă, în epoca exilului babilonian. Daniel, un exilat, este răsplătit pentru loialitatea față de iudaism, devenind destinatarul profețiilor vizionare despre evenimentele istoriei viitoare. Viitorul este prezentat ca o suită de lupte și succesiuni între regatele pământului. Când va veni sfârșitul, regii aceștia vor pieri și tumultul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Această cronică s-a bucurat de o mare popularitate, a fost tradusă în numeroase limbi, iar citirea ei a fost introdusă între 17 tamuz și 9 av, adică între data aniversară a primelor spărturi făcute în zidurile Ierusalimului de atacatorii babilonieni, și mai târziu romani, și data aniversară a distrugerii celor două temple. Liturgizarea acestui discurs al suferinței introduce ordine și stabilitate în haosul rezultat din situația istorică, neutralizând catastrofa și inserând-o ca o nouă verigă în lungul lanț al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
influențat, la rândul lui, de exilații spanioli ajunși pe insulă. Cartea este marcată de o tonalitate mesianică inspirată din Biblie, iar sultanii otomani capătă aura de izbăvitori a lui Cirus cel Mare, care redă evreilor pământul lui Israel după robia babiloniană ce a urmat distrugerii Primului templu în 586 î.Hr. Citim în această cronică: "Astfel sultanul Baiazid, regele Turciei, a auzit despre toate relele cu care suveranul spaniol îi lovise pe evrei și că aceștia căutau refugiu și adăpost. I s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interesele clasei țărănești, pentru satisfacerea trebuințelor comune sau în scopul propășirii ei economice. Și la alte popoare economia colectivă a născut diferite forme de asociere. Astfel, ne informează unul dintre cei mai avizați cercetători ai cooperației românești moderne, Gromoslav Mladenatz, babilonienii au cunoscut organizații asemănătoare actualei obști de arendare, iar grecii și romanii au avut societăți de asigurări între micii meseriași, pe baza ajutorului reciproc (Mladenatz, 1931, p. 10 și urm.). La popoarele germanice, viața agrară s-a desfășurat de la început
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
II-lea î.Hr.), când deportările făcute de către parți i-au determinat pe mulți evrei să se întoarcă în Palestina. În orice caz, recenzia protolucianică din secolul al II-lea î.Hr. (sau începutul secolului I î.Hr.), nu folosea încă tipul textual babilonian care reprezenta baza recenziei prototeodotiene. c) baza viitorului text masoretic s-a format în perioada dintre Hilel și prima revoltă iudaică, adică între sfârșitul secolului I î.Hr. și anul 70 d.Hr. Recenzia greacă prototeodotiană a coincis, foarte probabil, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textului ebraic al Pentateuhului și a cărților istorice. Această recenzie ebraică nu a folosit un singur tip textual, ci a adunat laolaltă, în diferite texte, mai multe texte locale. Astfel, pentru Pentateuh și pentru cărțile istorice s-a folosit textul babilonian, adus în Palestina cu puțin timp înainte, înlocuind textul palestinian și chiar scrierea paleoebraică; d) la începutul secolului I d.Hr., textul protomasoretic, încă nedezvoltat, era folosit pentru întocmirea recenziei prototeodotiene. Acest text protomasoretic reprezintă textul oficial al tuturor comunităților iudaice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
era folosit pentru întocmirea recenziei prototeodotiene. Acest text protomasoretic reprezintă textul oficial al tuturor comunităților iudaice din anul 70 d.Hr.1. Părintele Barthélemy a obiectat că practic nu știm absolut nimic despre vitalitatea sau despre stagnarea literară a iudaismului babilonian între Ezdra și Hilel, și nici despre o eventuală vitalitate literară, în limba ebraică, a evreilor din Egiptul acelei epoci 2. În plus, cum putem afla dacă două manuscrise aparțin unor tipuri textuale distincte sau identice? Însă obiecțiunea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înlocuită mai târziu cu cea de la Pumbedita. Examinarea critică a textelor disponibile, dezvoltarea de noi metode de studiu a acestor texte și răspândirea Torei orale reprezintă doar câteva dintre activitățile principale ale acestor academii. Din aceste activități a rezultat Talmudul babilonian care ne oferă o înțelegere nu numai a textului biblic folosit în Babilonia, dar și a felului în care rabinii se raportau la diferitele variante textuale. Este important să subliniem că acceptarea unui text-standard în lumea iudaică s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
semn de separare 2. Kahle a încercat însă să demonstreze că acest semn apare mult mai târziu, în lucrarea Midraș Rabba la cartea Ieșirea, în secolele XI-XII d.Hr.; el susține în același timp că acest semn lipsește din manuscrisele babiloniene timpurii, abia mult mai târziu făcându-și apariția în manuscrisele babiloniene târzii, inserat ocazional înaintea Numelui Divin. Și mai mult, semnul paseq este arareori întâlnit în textele cu punctuație palestiniană, iar în cele cu punctuație tiberiană întrebuințarea sa este total
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acest semn apare mult mai târziu, în lucrarea Midraș Rabba la cartea Ieșirea, în secolele XI-XII d.Hr.; el susține în același timp că acest semn lipsește din manuscrisele babiloniene timpurii, abia mult mai târziu făcându-și apariția în manuscrisele babiloniene târzii, inserat ocazional înaintea Numelui Divin. Și mai mult, semnul paseq este arareori întâlnit în textele cu punctuație palestiniană, iar în cele cu punctuație tiberiană întrebuințarea sa este total neregulată 1. Obiceiul scribilor de a copia unele litere, folosind forme
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textele cu punctuație palestiniană, iar în cele cu punctuație tiberiană întrebuințarea sa este total neregulată 1. Obiceiul scribilor de a copia unele litere, folosind forme ușor deviate, nu a urmat niciodată reguli clare. Într-unul dintre Minor Tractates ale Talmudului babilonian, Massekhet Soferim, găsim totuși câteva reguli care indică ce litere trebuie scrise mai mari sau sau mai mici2; astfel, litera waw (w) din cuvântul /wjg (pântece) trebuie scrisă mai mare întrucât este litera situată la jumătatea Pentateuhului. Celebrul lar?y
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhului se făcea în numai un singur an, astfel încât Pentateuhul era împărțit în 53 sau 54 de părți numite parașiyyot, semnalate îm edițiile moderne ale Bibliilor prin termenul paraș. Cu timpul, evreii din Palestina au adoptat, la rândul lor, împărțirea babiloniană. Potrivit Talmudului, în acea perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
rabbi Ișmael, cu referire la Ieș. 15,7 și în lucrarea Sifre 2 la Num. 10, 35, ambele fiind de fapt midrașuri tanaitice, asociate școlii lui rabbi Ișamel. Din moment ce nici una dintre aceste lucrări nu pare să fie menționată în Talmudul babilonian sau în cel ierusalimitean, pregătirea și editarea acestor două midrașuri este datată spre sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr., iar tradițiile menționate în cuprinsul lor sunt mult mai vechi, mergând până a doua generație de tanaimi. Alte liste cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
versetului Iov 7,20. Majoritatea sunt însă de acord că varianta originală a fost iylu, „ți-am ajuns povară”, modificarea operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian (Nedarim 37b) menționează și o listă cu cinci Ittur soferim „omiteri ale scribilor” (<yrpws rwfy), în care, potrivit tradiției, scribii au omis un waw conjunctiv. Astfel, de exemplu, la Fac. 18,5, ceea ce citim noi astăzi în textul masoretic yrbut
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din anul 70 d.Hr., principalele școli rabinice s-au mutat în Galileea, limba literară predată în aceste școli fiind ebraica, iar limbile folosite în comunicarea cotidiană erau aramaica, greaca și, într-o măsura mai mică, latina. În perioada exilului babilonian (sec. al VI-lea î.Hr.), ebraica, limba de zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie de sfârșitul primului mileniu creștin, cunoașterea acestei limbi având o contribuție fundamentală în înțelegerea transmiterii, traducerii și interpretării Sfintei Scripturi, atât în mediul palestinian, cât și în cel babilonian, în care s-a definitivat procesul introducerii tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ne oferă primele informații cu privire la acesta. După ce am făcut referiri la posibilele cauze ale greșelilor textuale, ale adaptărilor și diferitelor modificări, este bine să ne amintim faptul că tanaimii și amoraimii iudei erau foarte conștienți de acești factori. În Talmudul babilonian ei atrag atenția celor care copiază texte biblice asupra acestor greșeli. Capitolul Sabbath (103b) conține un midraș la Deut. 6,9: „Și le vei scrie (cuvintele Legii) pe stâlpii casei tale și pe porțile tale”. Înțelepții iudei au interpretat mtbtk
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masora parva. O masora parva la Fac. 1,1, spune că ty?arb apare de cinci ori în textul ebraic, în trei dintre aceste cazuri cuvântul situându-se la începutul versetului. 3.2. Masora parvatc "3.2. Masora parva" Talmudul babilonian 1 spune că „scribii” au făcut în principal trei lucruri: • au fixat pronunția; • au șters anumite cuvinte; • în anumite cazuri au propus alte variante în locul celor deja existente: uneori înlocuind pur și simplu cuvinte deja existente, iar alteori adăugând unele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim din Talmudul babilonian se referă la diferite aspecte ale activității scribale, fără a face însă vreo precizare legată de existența unui sistem de vocalizare. În faza inițială, vocalele erau redate prin litere care se adăugau la sfârșitul cuvintelor, așa cum arată inscripția de la Siloam
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
muntele Sinai, așa cum explică Iuda Ha-Dassi. Originea târzie a vocalizării textelor biblice ebraice poate fi dovedită prin absența ei din textele descoperite în pustiul Iudeii 1. Cartea de rugăciuni Mahzor Vitry conține informații despre existența a trei sisteme de vocalizare: babilonian, palestinian și tiberian. 3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babiloniantc "3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babilonian" Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în magaziile unei sinagogi din Cairo a fost descoperită o cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pustiul Iudeii 1. Cartea de rugăciuni Mahzor Vitry conține informații despre existența a trei sisteme de vocalizare: babilonian, palestinian și tiberian. 3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babiloniantc "3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babilonian" Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în magaziile unei sinagogi din Cairo a fost descoperită o cantitate uriașă de fragmente de texte, menite să arunce o nouă lumină asupra istoriei sistemului de vocalizare babiloniano-masoretic. Aceste fragmente arată că sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al IX-lea d.Hr. Tranziția de la etapa simplă la cea complicată a avut loc în secolul al VIII-lea, prin intermediul sectei iudaice cunoscute sub numele de karaită 1. Există foarte multe asemănări între prima etapă a procesului de vocalizare babilonian și sistemul de vocalizare sirian. Singura deosebire este că în timp ce sistemul de vocalizare sirian se baza pe șapte semne provenind din litere grecești, sistemul babilonian, în prima sa fază, se baza pe șase semne vocalice provenind din litere ebraice 2
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]