KorAP: Find »[drukola/base=bacovian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...38 >

943 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

copleșitor sentiment de "déja vu". Și totuși, Bacovia rămâne unul dintre poeții noștri fundamentali. Dacă poezia sa reprezintă evoluția spre "decadență" (fără nimic peiorativ) a "pesimismului" eminescian, atunci, la fel ca poezia eminesciană, opera lui Bacovia este intraductibilă. În Complexul bacovian, Theodor Codreanu ne oferă nu numai un Bacovia de gradul II, pentru că epuizează descrierea biografică a întregii exegeze dedicate "poetului Plumbului", ci și o vastă lucrare științifică de severă formulă universitară care se angajează și în descrierea universului ficțional, realizată

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
deși, evident, e un autor extrem de concentrat ca și Ion Barbu și, spre deosebire de Arghezi și Blaga, analitic, s-ar putea integra într-un cerc mult mai mic. Acum, la începutul mileniului al III-lea, vedem că, după ce multă vreme exegeza bacoviană a rămas săracă, poetul plumbului are cea mai aplicată monografie, cel mai avizat, nuanțat și exhaustiv comentariu critic, spre deosebire de poeții congeneri în genialitate, de mai sus, care au rămas la nivelul de comprehensiune și analiză al unor monografii parțiale. Din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
spirit narcisiac, ci și un element religios. Ambivalența simbolisticii oglinzii (laic și profan) pretinde similitudinea dintre creația naturală care e o imagine în oglindă a naturii divine. Oglinda spune adevărul "Cuique suum reddit" și "Întoarce fiecăruia ce-i dă". Complexul bacovian, așa cum îl denumește, îl descrie și îl explică pe larg domnul Theodor Codreanu, se înscrie într-un cerc foarte mare. Și într-adevăr, conexiunile sale de semnificație poetică încep de la ultimele grupări simboliste, trec prin grupările primei avangarde și se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
oricărui poet, conexiunile, interferențele trebuie limitate, nu extinse. Astfel, ajungem la sâmburele originar inconfundabil. "Argeș", nr. 22, iulie 2003 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare Apariția amplului volum Complexul Bacovia de Theodor Codreanu pare să inducă ideea sceptică pentru bacovieni că "dosarul" poetul a fost lăsat sau poate fi acuzat de disproporție comparativ cu opera bacoviană; adică, prolix și, la o privire concisă, redundant. Dar, hotărât lucru, cunoscătorii în materie sunt liniștiți în această privință, știut fiind că operele de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
22, iulie 2003 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare Apariția amplului volum Complexul Bacovia de Theodor Codreanu pare să inducă ideea sceptică pentru bacovieni că "dosarul" poetul a fost lăsat sau poate fi acuzat de disproporție comparativ cu opera bacoviană; adică, prolix și, la o privire concisă, redundant. Dar, hotărât lucru, cunoscătorii în materie sunt liniștiți în această privință, știut fiind că operele de valoare sunt deschise, cu o polivalență semantică nelimitată, iar critica profesionistă are oricând de găsit semne

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr. 8-9, august-septembrie 2003 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" E uimitoare, dar temeinic motivată, amploarea pe care a luat-o exegeza bacoviană a ultimului deceniu. Opt volume și câteva sute de articole. Între aceste contribuții (unele esențiale), se detașează cea a lui Constantin Călin, cel mai autorizat biograf al lui Bacovia (1999), exemplara bibliografie a Marilenei Donea (2001) și, bineînțeles, studiul lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sale precedente: Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984), sau Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto Franco, Galați, 1992), două piese cu greutate în bibliografia eminesciană a ultimelor decenii. Ca și acolo, demersul hermeneutic îl conduce spre reconstituirea modelului ontologic bacovian, din convingerea că această cale de apropiere (de structura intimă a vieții și operei lui G. Bacovia) este cea mai profitabilă: "La noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97), regretele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Bacovia) este cea mai profitabilă: "La noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97), regretele asociindu-se și cu un abia mascat reproș generalizat. Pentru a afla care este sensul lumii bacoviene, raporturile acestuia cu marele Univers, eseistul se străduiește să identifice arhetipurile care configurează un insolit model al Ființei. În concepția sa, complexul Bacovia, descoperit, validat și confirmat atât în studiul vieții, cât și al operei, din perspectiva unei explicite "poetici

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
obiectivelor și ambițiilor mărturisite. Cartea de față se structurează în cinci părți care se susțin reciproc, fără șansa reală de a minimaliza sau ignora un capitol sau altul: cap. I Introducere: la judecata criticii sau "complexul Cenușăresei"; cap. II Narcisul bacovian; cap. III "Complexul Bacovia"; cap. IV Negativul stilistic; cap. V Bacovianismul, care propune o radiografie completă și complexă asupra vieții și operei poetului, proză de idei de cea mai bună calitate realizată cu probitate, dar uneori cu un surplus de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ipostaza literară și morală a Cenușăresei", dar și un veritabil precursor al literaturii absurdului. Începând cu Svetlana Matta (1958), care a văzut în Bacovia "o excepțională punte de trecere" între existențialism și modernitate, critica autohtonă se apropie treptat de poezia bacoviană, văzută fie ca un produs "avant la lettre" al expresionismului sau ca un discurs al Ființei, întemeiat pe "ontologia plumbului", așa cum procedează V. Fanache (1994). Rezultatul este cel puțin spectaculos: un imaginar bacovian care nu poate fi redus la nici una

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
critica autohtonă se apropie treptat de poezia bacoviană, văzută fie ca un produs "avant la lettre" al expresionismului sau ca un discurs al Ființei, întemeiat pe "ontologia plumbului", așa cum procedează V. Fanache (1994). Rezultatul este cel puțin spectaculos: un imaginar bacovian care nu poate fi redus la nici una din formulele poetice existente și respectate. Convins că "nu există creator inferior operei sale", Theodor Codreanu apelează la mitul lui Narcis pentru a explica secretul personalității creatoare a lui Bacovia care s-a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Tamaris (1997), C. Călin (1999) și C. Trandafir (2001), împrumutând instrumentarul necesar din "arsenalul" preexistențialiștilor și existențialiștilor (S. Kierkegaard, Martin Heidegger), Th. Codreanu a pus diagnosticul (boala disperării), după care a analizat remediul și efectele sale (poezia), apreciind că universul bacovian "nu este unul ajuns la stadiul de totală încremenire, ci rămâne unul în agonie, în neputința de a muri cu adevărat, în perpetuă descompunere și prăbușire" (pag. 210). Negativul stilistic și existențial corespunde gradului zero al crizei omului european, autentică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
variante de interpretare, cu o mobilitate intelectuală pe care o au numai "arhitecții" de vocație. Așa procedează în cazul lui Ion Barbu, V. Voiculescu, T. Arghezi (Duhovnicească), L. Blaga (Eonul dogmatic), pe care îi discută în confruntare directă cu textul bacovian, Georg Trakl, Ch. Baudelaire, Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Gray) sau M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat de la un autor care a realizat pagini performante despre stilistica

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat de la un autor care a realizat pagini performante despre stilistica eminesciană, acesta face observații pertinente legate de ritm, rimă obsesivă, repetiție obsesivă și diferență, metaforă și muzica bacoviană, explicând mecanismul de seducție al textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți cercetători, crede că repetițiile care abundă în texte nu au intenția muzical-simbolistă, cât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți cercetători, crede că repetițiile care abundă în texte nu au intenția muzical-simbolistă, cât, mai degrabă, reflectă structura cronotopului bacovian, în care spațiul e circular-închis, iar timpul e repetare oarbă, lipsită de finalitate (pag. 346). Mai observă că, după volumul Comedii în fond (1936), interesul lui Bacovia pentru rima obsesivă scade vertiginos, ca urmare a tendinței generale de simplificare, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
interesul lui Bacovia pentru rima obsesivă scade vertiginos, ca urmare a tendinței generale de simplificare, ceea ce anunța o schimbare de poziție estetică, de program și nu un semn al declinului valoric, cum s-a crezut mult timp. În schimb, repetițiile bacoviene, remarcate de mai toți comentatorii, au "radicalitatea negativului stilistic". Cu toată motivația și prudența, pe care le afișează la început, capitolul Bacovianismul reprezintă o sinteză echilibrată despre modul în care se particularizează arhetipul de repliere la nivel național și european

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
european; cu observația că doar poetul din Bacău întrupează acest arhetip "în toată puritatea sa". Discutând despre prebacovieni, reia exemplele și aprecierile lui C. Călin din Dosarul Bacovia, vol. I (1999), observând cu toată dreptatea că "o părticică din arhetipul bacovian se ascunde în fiecare din noi, dovadă a universalismului său" (pag. 435). În caz contrar, întâlnirea dintre poet și cititori ar fi ratată. Dar cea mai spectaculoasă demonstrație (la acest capitol) este aceea legată de "bacovianismul originar" al lui Titu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ei cel mai înalt. Cititorul are surpriza să descopere că există o linie de continuitate Caragiale Bacovia E. Ionescu Urmuz, prin exersarea aceluiași procedeu: "ruptură în sistem" și cultivarea discontinuității la nivel stilistic și existențial. Avangardismul spune Th. Codreanu este "bacovian" în măsura în care "devine imaginea morții poeziei înseși" (etalon ar fi antipoezia Cogito). Mai apoi, M. Eliade, M. Sebastian, M. Blecher, Emil Cioran beneficiază de analize sumare, dar consistente din această perspectivă, născută din complexul Bacovia, un concept-umbrelă pentru profunda criză spirituală

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
se conturează eternitatea și despre cum se cristalizează în timp (ca reflectare în conștiința vie a posterității) imaginea unui poet de talia lui George Bacovia ne "vorbește" în cca. 600 de pagini domnul Theodor Codreanu. Volumul care poartă titlul Complexul bacovian (apărut la Ed. "Junimea", Iași, 2002) este structurat în cinci secțiuni, diferite ca orientare tematica și ca maniera de abordare: I. Introducere la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei" (p. 1-60); II. Narcisul bacovian (p. 60-126); 111. "Complexul Bacovia" (p. 126-241

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Theodor Codreanu. Volumul care poartă titlul Complexul bacovian (apărut la Ed. "Junimea", Iași, 2002) este structurat în cinci secțiuni, diferite ca orientare tematica și ca maniera de abordare: I. Introducere la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei" (p. 1-60); II. Narcisul bacovian (p. 60-126); 111. "Complexul Bacovia" (p. 126-241); IV. Negativul stilistic (p. 241-420) și V. Bacovianismul (p. 420-522), la care se adaugă o Bibliografie selectivă (p. 522-544), precum și o listă cu Indice de nume. După ce sintetizează studiile și opiniile critice pertinente

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
însemnătate (...) Dacă ar fi vorba de o conștiință narcisiacă propriu-zisă, poate că Bacovia ar fi trebuit să găsească altceva" (op. cit., p. 103) afirmație ce continuă strălucit ideea conform căreia ar exista două tipuri de narcisism: patogen și creator. În ce măsură narcisismul bacovian este unul evident creator sau dimpotrivă, cititorul avizat va descoperi în paginile cărții pe care încercăm s-o prezentăm. Ideea de bază este că la trăsăturile cele mai autentice ale simbolismului, la influențele de tip expresionist și apoi la psihanaliza

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cărții pe care încercăm s-o prezentăm. Ideea de bază este că la trăsăturile cele mai autentice ale simbolismului, la influențele de tip expresionist și apoi la psihanaliza ce identifică un complex narcisist generator de frustrări, dar lucrativ pentru opera bacoviană, ipotezele s-au transformat în concluzii și au beneficiat de lămuriri mai mult sau mai puțin subiective, în ciuda intenției, istoricizante... Important este că dl. Codreanu nu a omis importanța pe care o deține în cadrul unei opere poetice limbajul în sine

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
matematică), printre care și ideea că, în contextul poetic, cuvântul este îndelung semnificativ, deoarece dacă un poet alege un cuvânt pentru un context, acela devine singurul posibil. Este ceea ce se numește imutabilitatea limbajului poetic. Stilul comparatist al autorului volumului Complexul bacovian are "ab initio" orientarea firească, intenția de a identifica din interiorul textului poetic, dar și din afara lui (exegeți, biografie, memorii etc.) latura inconfundabilă, enigma eternului bacovian... Printr-un recurs asiduu la istorie (viața omului Bacovia, impresii ale cunoscuților și familiei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
posibil. Este ceea ce se numește imutabilitatea limbajului poetic. Stilul comparatist al autorului volumului Complexul bacovian are "ab initio" orientarea firească, intenția de a identifica din interiorul textului poetic, dar și din afara lui (exegeți, biografie, memorii etc.) latura inconfundabilă, enigma eternului bacovian... Printr-un recurs asiduu la istorie (viața omului Bacovia, impresii ale cunoscuților și familiei lui Bacovia, însemnări și opinii despre Bacovia) domnul Th. Codreanu ridică vălul misterului absolut, șterge nostalgic, dar ferm pulberea uitării de pe oglinda mătuită de timp, redescoperind

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse și dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de față se adresează specialiștilor, acelor cititori cu exercițiul lecturii elevate sau celor pasionați de simbolismul bacovian și nu numai... Nivelul este unul intențional înalt, abordarea respectă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]