975 matches
-
-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații cu baioneta la armă. ― Domnule maior, vă rog, am crezut că... zise Baloleanu îngrozit de cadavrele și răniții întîlniți pe drum. Maiorul Tănăsescu, călare, se apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moartea în călătoria asta și regreta că s-a lăsat ispitit de prețul mare ce i s-a făgăduit, ca să plece. În Vlăduța, în dreptul conacului ars, ulița era închisă de o mulțime de țărani pe brânci, păziți de soldați cu baioneta la armă. Un sergent ieși înaintea trăsurii: ― Înapoi!... Înapoi!... Nu e voie! Toate încercările de a-l îndupleca fură zadarnice. Grigore Iuga trebui să se dea jos și să obțină permisiunea ofițerului pentru a putea trece. Auzi de departe pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ești dumneata... Ce cauți aici?... Cum îți permiți să te amesteci dumneata în... ― Mă numesc Titu Herdelea și sunt... ― Nu vreau să știu nimic! continuă Tănăsescu cu pumnii strânși. Imediat să părăsești primăria, altfel te arestez și te pun între baionete!... Imediat!... Imediat! Prefectul Baloleanu înmărmuri. Energia maiorului cu țăranii nu-i displăcea, deoarece îl scutea pe dânsul de-a fi energic și de-a se încărca cu eventuale răspunderi. Orice ar interveni ulterior, el se poate spăla pe mâini. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grupuri în costume din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba atomică? De distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tu inima, ca și ceilalți, pradă descurajării ? Nu ne-au rămas decât deprimarea, speranțele înșelate și victimele ! Mi se rupe inima de sângele risipit în zadar. Cum am avut și câteva mici victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp și în bătaia tunurilor, ocupându-se, deci, cu o generoasă vărsare de sânge, o pozițiune ce trebuia de fapt părăsită, numai că, dintr-o târzie trimitere a ordinelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
musculosul se agită, gesticulează necontrolat, ai senzația că o să cadă iar În cur. — A fost o operațiune comună, undeva aproape de granița cu Afganistan. Am stat două săptămîni În corturi, În deșert. Rușii fumau noaptea hașiș, se tatuau cu vîrful de la baionetă, ziua se antrenau la sînge, arte marțiale, chestii dure. — Uaaa, Îi antrena Bruce Lee sau Chuck Noris, spune o voce din dreapta mea. — Vezi să nu te audă, că Îți iei vreuna pe cocoașă. Vlad se Înclină puțin pe scaun. — Pac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-l împuște, fie numai unul, din întregul grup, fie, mai mulți, ori, chiar, toți, simultan. Nu s-a încheiat,însă, lecția, în acest fel. S-a încheiat altcumva. La un scurt ordin, venit din cadrul grupului, toți și-au scos baionetele de la arme. Și au început a lovi. A-l înțepa, pe sângerosul mitralior. Ceilalți doi români, camarazi de-ai Miroiului, șoferul și ajutorul său, înfricoșați de felul în care Miroiu decima compania rusească, se retrăseseră, ascunzându se, între canistrele de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu voi, nenorociților !...“, le strigă ea. Au ieșit împreună. În stradă, roșcatul i-a spus că se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui de flăcări... De ce ținuse Bătrânul fără nume, de la impozitele indirecte, să-mi transmită opiniile lui despre starea iubirii ?... De la unul la altul și de la fiecare la fiecare. De la pomelnicul amanților, care ni se recită de secole, cu glas tare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
abia se cunoșteau, și-au dat prima oară Întîlnire. Vaticanul a fost acidul meu nucleic. Michelangelo - proteina mea. Îi datorez religiei catolice, dacă nu viața veșnică, măcar viața pur și simplu. În 1936, În Italia fascistă În care milioanele de baionete contau mai mult decît milioanele de locuitori, niște tineri catolici veniți din Întreaga Europă Întreprinseseră un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
masa de joc ceasul moștenit de la tată și portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta, coboară geamurile, deschide ușile, și așteaptă să-l prade oamenii din barăci, cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că era În virtutea obișnuinței, ce-ai vrea să strigi când pornești la atac, asta nu Însemna că erau neapărat monarhiști și știau și ei că regele avea culpe mari. Garibaldinii rânjeau, poți să strigi Savoia doar dacă dai atac la baionetă În câmp deschis, dar nu azvârlindu-te după un colț cu pistolul-mitralieră. Și ziceau că erau vânduți englezilor. Se ajunsese totuși la un modus vivendi, era necesară o comandă unică pentru atacarea orașului, și alegerea căzuse asupra lui Terzi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-ne dezarmați în lan, și spunând astea, a dat furios din cap, a scos acel cuțit mare pe care încă nu-l văzusem asupra lui, ni l-a vârât sub nas, spunându-ne să privim cu atenție, că e o baionetă adevărată, provine din același mormânt ca și casca, iar șanțul acela lung și îngust de pe lamă e făcut special ca să se prelingă sângele pe-acolo, iar dacă nu-i respectăm ordinele întocmai, atunci să nu ne mirăm dacă o să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Prodan ne-a întrebat din nou dacă am priceput, și noi am zis că da, în timp ce eu îi uram, în gând, să i se deschidă rana de la umăr și să se infecteze, și atunci Prodan și-a băgat la loc baioneta, s-a întors către ceilalți lansând îndemnul, la luptă, înainte!, și atunci ne-am pus în cerc, ne-am întins fiecare mâna dreaptă, punând-o peste a celorlalți, și am strigat cu toții, în același timp, sloganul nostru de luptă, dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în timp ce vorbea, am văzut că e palid de frică, soarele ardea așa de puternic, că mi se uscase gâtlejul, abia mai puteam să zic ceva, și atunci am scuipat pe jos saliva neagră și amară din gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus lui Puiu că m-am săturat, dacă-i atât de căcat pe el, atunci numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce m-agit, știu bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci iarăși am simțit în gură gustul scârbos al cenușii de la dopurile de plută, dar nu mai aveam destulă salivă ca să scuip din nou, și am spus că Prodan, cu tot cu baionetă, poate să se ducă dracului, și m-am ridicat în genunchi și mi-am aruncat suflătoarea și muniția pe jos și m-am ridicat în picioare și, cât am putut de repede, am început să alerg spre postul de observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
c-o să leșin, și atunci am văzut că în stânga mea sare cineva din lan, era Prodan, cu tricoul legat peste nas și gură, cu suflătoarea lui ca o mitralieră, îndreptată spre-nainte, alerga spre frații Frunză, am văzut că are baioneta prinsă de capătul celui mai lung tub Bergmann, am crezut că o s-o înfigă în spatele lui Remus, dar în loc de asta Prodan s-a aruncat pe-o parte, punându-i piedică lui Remus care a căzut, Romulus a căzut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar eu mi-am dus mâna la gât și m-am eliberat din laț, mâna dreaptă mă durea de parcă mi s-ar fi julit toată pielea de pe ea, m-am ridicat în genunchi, tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încă din mers i-a ars o palmă zdravănă, de Prodan era să cadă sub combină, sângele i-a dat pe nas, dar s-a ridicat repede, așezându-se în fața lui taică-su, și atunci am văzut că mai ținea baioneta în mâna dreaptă, iar taică-su i-a zis să-și ceară iertare, apoi i-a tras cu putere un pumn în plex, Prodan s-a chircit de parc-ar fi dat la rațe, un fir de salivă neagră i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi dat la rațe, un fir de salivă neagră i se prelingea din gură, și atunci taică-su a mai ridicat o dată mâna, iar Prodan a făcut un pas înapoi și i-a cerut iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în pământ, la picioarele lui, uitându-mă mai bine, am văzut că lama era plină de sânge, a văzut pesemne și tatăl lui Prodan, căci s-a aplecat, a smuls-o din pământ, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
șters-o de una din mânecile cămășii, întrebând apoi pe unde dracu’ s-au ascuns procleții ăia de frați Frunză, iar Prodan a făcut semn spre pădure, zicând c-au fugit, și atunci tatăl lui Prodan a șters încă o dată baioneta, după care s-a uitat lung la fiu-su, spunând că dacă-l mai prinde răscolindu-i printre lucrurile care-i amintesc de război, atunci, pe cuvântul lui de om, că-l umple de sânge, și-l bate măr, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]