592 matches
-
de sprijin în logica sentimentelor. Gestul cotidian este înregistrat în proiecție existențială, despuiat de utilitatea imediată, în favoarea efortului de recuperare a vieții interioare: „M-am trezit plin de transpirație și milă, ca un animal/ șoldurile/mele salivează odată cu ramurile”. Romanul Balamuc sau Pionierii spațiului (1994) aduce o voce autentică de prozator, oarecum din familia Ion Băieșu - Teodor Mazilu, cu unele tușe celiniene, apropiat de romanul argotic al adolescenței, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeș ș.a.). Sunt
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Efebia, Timișoara, 1994; Spălându-mi ciorapii, Constanța, 1994; Balamuc sau Pionierii spațiului, București, 1994; Dragi tovarăși sau Recviem pentru anii ’60, București, 1995; Modernitatea ultimă, București, 1998; Deadevă, Pitești, 1998; Inamicul impersonal, Pitești, 2001; Semizei și rentieri, București, 2001; Mihai Eminescu, Brașov, 2002. Antologii: Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
în România, cum o revistă literară din București, care întrunește într-un snop o adunătură 85 {EminescuOpXIII 86} de tineret semistrăin, își duce cititorii prin locuri malfamate sub pretextul de-a face poemuri a la Alfred de Musset, cum spitalul, balamucul și cârciuma sunt singurele locuri cari furnizează sujete artistice literatorilor de la "Literatorul " și de la alte întreprinderi scandaloase, acela cată să fie recunoscător puținelor pene în adevăr românești, care ne scapă din atmosfera infectă a spitalurilor, ce se pretind reviste literare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca Mine... Ei beau Și mint fără rușine - Și-n ochii prietenilor mei Trec drept nebun...că nu-s ca Ei... Dar cum din Ei toți numai Eu Nu sînt ca Ei, Am să mă duc De voia mea la balamuc - Și fiindcă nu-mi va părea rău, Cumintele voi fi tot Eu!...” („CÎntecul nebunului”) * „CÎnd un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată unde-o să se oprească.” (M. Twain) Probabil că intuiția acestui fapt l-a făcut pe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înșele chiar pe ei Înșiși.) „Există două tipuri de nebuni. Primul e cel care se crede a fi Napoleon Bonaparte și strigă peste tot, În gura mare, că el este adevăratul, singurul și unicul Napoleon Bonaparte. Rezultatul: e dus la balamuc, unde se va Încerca, prin diferite tratamente, să «i se retragă» presupusa identitate. Celălalt tip de nebun este cel care știe cu siguranță și e convins până În adâncul sufletului că el e adevăratul, unicul Napoleon Bonaparte, dar nu spune la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de nebun este cel care știe cu siguranță și e convins până În adâncul sufletului că el e adevăratul, unicul Napoleon Bonaparte, dar nu spune la nimeni și se comportă de parcă ar fi altcineva, ca nu cumva să fie băgat la balamuc. Acest al doilea tip este greu de depistat, cu toate că e foarte răspândit În rândul politicienilor.” (A. Feiberg) Lucrul cel mai greu e să faci pe placul tuturor. (Aceasta deoarece gusturile oamenilor și pretențiile lor sunt foarte diferite, iar uneori incompatibile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu încape îndoială că această luptă se desfășoară în sinea lui Comisso. Alegerea sa însă era deja făcută: „adevărul”. El trebuia să treacă prin îngrozitoarea încercare a îndoielii și angoasei și trebuia să iasă din ea marcat, însă victorios. La balamuc cu celălalt „sine”! Adevăratul sine, cel care era menit concreteței vieții și activității, știa bine că argumentele ce demonstrează nulitatea și iluzia „adevărului” sunt și ele „adevărate”, o sărmană filozofie ca oricare alta, nulă și derizorie însă față de intimitatea cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu mai știe de el. — Bună, Becky. Ridic ochii și o văd pe Jasmine apropiindu-se de noi, cu brațele pline de fulare și căciuli și obrajii Îmbujorați de la atîta efort. Hei, Jasmine! Nu-i incredibil? Ce se Întîmplă sus? — Balamuc curat, Își dă ochii peste cap. Peste tot unde te-ntorci, numai clienți. Slavă Domnului c-avem și personal auxiliar. — Nu-i mișto? Îi zîmbesc radioasă, Însă Jasmine are o grimasă total lipsită de entuziasm. — Îmi plăcea mai mult Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de leagăn din tranziție), pref. Eugen Evu, Deva, 1998; Bună seara, Domnule Mann..., Timișoara, 1998; Un scorpion pe contrasens, Deva, 1999; De vorbă cu..., Timișoara, 1999; Scuzați că ne-am cunoscut..., Timișoara, 2001; Insomnii binefăcătoare, Deva, 2001; Păcătoșenii..., Deva, 2002; Balamucul, dragostea mea..., Deva, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Bârgău, Un prozator, „Drumul socialismului” (Deva), 1981, 7376; Radu Mareș, Prima treaptă, TR, 1985, 52; Dan Culcer, Prezentare, RL, 1986, 32; Radu Ciobanu, Blânde ironii, TR, 1995, 48-49; Eugen Curta, Dumitru Hurubă și
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
prietenei sale. Destin trasat de o traumă a copilăriei: propriul tată o violase pe Zoe și același părinte denaturat va face, cu complicitatea nu mai puțin abjectei sale soții, ca fiica lor să fie închisă, timp de doi ani, în balamuc, la München. Anormală erotic, de pe urma traumei suferite, Zoe devine treptat o epavă umană: nu își încheie cursul liceal, abandonează familia, locuind la o rudă, apoi, într-un chioșc, se droghează. Ana își face o unică preocupare din demersurile riscante de
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
vă vine să rîdeți că actuala putere ridică un asemenea monument?" Directorul Evenimentului evaluează apoi prețul monumentului: "Ne costă 560.000 de euro. 400.000 construcția, plus 160.000 drepturile de autor. E scandalos de mult. Ne costă ca la balamuc pentru a scoate ochii populației că respectăm jertfe ale poporului roman, jertfe cam puține" (din nou editorialistul se înșeală. Sute de mii de români au sfîrșit în pușcării din cauza convingerilor lor anticomuniste, aceștia nu pot fi ignorați). Unde sîntem însă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
aceasta, inculpata nu o mai informează pe mamă, considerând un asemenea demers ca fiind inutil [bazându-se pe atitudinea detașată și lipsită de responsabilitate a mamei în cazul tentativei precedente de viol]. A treia tentativă de viol se soldează cu ,,balamuc rău de tot”. De data aceasta, administratorul blocului, în urma scandalului iscat, anunță poliția, care intervine și-l conduce pe tatăl vitreg la poliție [nici de data aceasta mama inculpatei nu este acasă]. Mama vine acasă, se deplasează la poliție și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
au început să arate cu degetul în toate cele patru puncte cardinale vinovații. Și au apărut chiar și nume, ba că Băsescu, ba că Igaș, ba că Blaga, ba că Ponta de la PSD, ba că guvernul și ca să se completeze balamucul a apărut un cor de români cu cuțitul între dinți care rânjesc așa câinește cântând o mârâită: țiganii sunt de vină. În cazul acesta, spuneți și dumneavoastră, cum să stau eu în expectativă și să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de la etaj, te adresezi presei, televiziunii, factorilor de răspundere, și până la urmă totul iese un fâs. De altfel, amenințarea cu sinuciderea e ridicolă. Dacă sinuciderea ar fi posibilă, rând pe rând ne-am sinucide toți și am scăpa astfel de balamuc. Autoritățile și opinia publică, Într-un cuvânt, toți știu asta, dar când văd că ai ajuns la capătul răbdării, te lasă să te agiți ca oul În găleată. Până la urmă, realizezi că nu ai nici o șansă să-ți pui capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
O a doua propietate, nu mă interesează...! În acest caz, noi va trebui să ne retragem. Apropo, domnule inginer, te las Într’o companie mai mult decât plăcută...Dacă totuși nu ești prea obosit, ne putem vedea mâine seară...” „La balamuc cu tine,mârâi printre dinți Tony Pavone. Luate-ar dracul de idiot nenorocit, n’o să mai ai ocazia să ne mai Întâlnim vreo dată!!” Afișând mutre ca venite dela Înmormântare, cei patru bărbați nu scoaseră o vorbă. Nefericita gazdă, privi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
producție, de alte aspecte a muncii profesionale Încât Tony Pavone ajuns la saturație, și-l făcu pe Gică Popescu confident. „Proastă treabă, domnule Gică Popescu. Dacă În continuare voi continua să muncesc În ritmul acesta amețitor, cu siguranță ajung la balamuc...!! În afară de muncă mai e și chestiunea financiară a problemei. Cu cât producția realizată este mai mare cu atât plătesc din buzunar mai mult...! Acestă mită pe care eu sunt nevoit s’o ofer tuturor trebue s’o recuperez comițănd acte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acest interval de timp,Tony Pavone povesti din nou lui Gică Popesu presimțirea care nu-l Înșelase niciodată: dacă va continua să muncească În condițiile existente și la această Cooperativă,va ajunge dacă nu la Înhisoare ce-l puțin la balamuc. „De aceea domnule Gică Popesu,beau să mă amețesc cu ce-l mai de omenie prieten pe care la-m avut În viața mea...” Dar, atunci când se simțeau mai bine,Georgică ospătarul anunță ora de Închidere a localului.Ce era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
până și la nivelul rușinii. Într-o toamnă, aproape de deadline-ul episodului totalitar (cine putea bănui că va fi un deadline și când anume?), mi s-au umflat ganglionii de la ceafă, mă mânca toată țeasta și îmi cădea părul, ca la balamuc. Medicii prieteni mă suspectau de mononucleoză. Analize, tam-tam. Da’ de unde! După îndelungi cugetări, m-am dus la un dermatolog imparțial și obiectiv. Mi-a ridicat un fir de păr și mi-a comunicat sec și profesional: - Doamna profesoară, sunteți plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știu de nimic, nu mă tem de nimeni!... Așa vreau, așa fac!... Azi mi-i drag, mâni n-are să-mi mai fie drag, ce treabă aveți?... Tu ai nebunit! striga Rifca. Tu ești bună de legat și de dus la balamuc... Vină-ți în fire și caută-ți de treabă... Mâni-poimâni trebuie să te logodim c-un băiet cinstit din legea ta... Are să te-apuce tatu-tău de cozi și are să te târâie prin casă... Și Haia, ducând mânile la tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu arătau sexy deloc, dar naturale erau. Cel puțin așa îmi șoptea mie instinctul, și instinctul era tot ce-mi mai rămăsese ca să merg înaine. Și cine mai e? Ce-ai spune de Happy Jonson? — Nu e bună. E la balamuc. Ce s-a întâmplat? — Depresiune profundă, practic catatonică. Fata e la pământ, moșule. — Bine, dar Sunny Wand? — La fel. E la un centru pentru cură de slăbire. Suta de kile. — Ua... Așa, Day Lightbowne. — Las-o baltă. Tocmai a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai venit o sticlă, nările mi s-au umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă sală, în mijlocul unui balamuc cumplit, și cineva m-a răsucit de umăr și am simțit umezeala și am reușit să văd gura lui Fielding spunând... Taxiul galben își croia drum pe străzile New York-ului, o mașină-cușcă ducând câinele turbat acasă. Șoferul cu brațul branșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-m văzut nimic. Dacă e să mă întrebați pe mine, o să vă spun că în fiecare seară e câte un tămbălău. Așa a fost și așa va fi. La ora unsprezece, Londra e o furtună, un delir, o hărmălaie, un balamuc... Uite-i, au venit iar. Da, da. Hai, hai. Eu sunt praf, tu ești praf - e mișto. Hai. — Așa e, Selina, am spus eu după terminarea propriului meu tămbălău. Vreau să mă asculți și vreau să mă asculți bine. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă postam la colțul străzii zile În șir, așteptînd să-i văd ieșind. N-am văzut-o niciodată. Nu ieșea din casă. Mai apoi, domnul Aldaya a chemat poliția și, cu ajutorul prietenilor lui sus-puși, a obținut să fiu internată În balamucul Horta, pretinzînd că nimeni nu mă cunoștea și că eram o dementă care Îi pîndea familia și copiii. Am petrecut acolo doi ani, Închisă ca un animal. Primul lucru pe care l-am făcut cînd am ieșit a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la vreo douăzeci de metri. Nu te Întoarce. — E același? — Nu cred, doar dacă nu cumva a intrat la apă. Ăsta pare un boboc. Are un ziar de sport de acum șase zile. Probabil că Fumero Își recrutează ucenicii de la balamuc. CÎnd am ajuns la „Els Quatre Gats“, omul nostru În incognito a luat o masă la cîțiva metri de a noastră și s-a prefăcut că recitește pentru a nu știu cîta oară evenimentele din etapa ligii din urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prietenului său. După cîteva zile, a aflat că don Ricardo Aldaya, sătul să o tot vadă pe Jacinta Coronado pîndind ca o santinelă la poarta casei sale, recursese la multele sale influențe și o Închisese pe doica fiicei sale la balamucul Horta. CÎnd Miquel Moliner a vrut să o viziteze, nu i s-a dat voie. Jacinta Coronado urma să-și petreacă primele trei luni Într-o celulă izolată. După trei luni de tăcere și beznă, i-a explicat unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]