569 matches
-
în cadrul său. Ca atare, întotdeauna unele state vor avea mai multă putere relativă în comparație cu celelalte. Acest dezechilibru de putere este de obicei corectat cu ajutorul uneia dintre cele mai vechi instituții ale sistemului internațional: balanța de putere. În cadrul acesteia, comportamentul de balansare al statelor este determinat tocmai de dezechilibrul de putere existent. Astfel, în condițiile unei ordini anarhice a sistemului internațional, statele adopta comportamente de balansare sau de aliniere ca modalități de maximizare a securității naționale. Aceste state valorează superior posesiunile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
uneia dintre cele mai vechi instituții ale sistemului internațional: balanța de putere. În cadrul acesteia, comportamentul de balansare al statelor este determinat tocmai de dezechilibrul de putere existent. Astfel, în condițiile unei ordini anarhice a sistemului internațional, statele adopta comportamente de balansare sau de aliniere ca modalități de maximizare a securității naționale. Aceste state valorează superior posesiunile pe care deja le dețin și, posibil, poziția lor în cadrul sistemului internațional și nu sunt dispuse să-și asume riscuri mari pentru a și le
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
consacrați (de pildă, Waltz sau Gilpin) consideră că balanța trebuie menținută între Marile Puteri ale sistemului internațional, care să fie toate mulțumite de poziția pe care o ocupă în acel moment în sistem. Din acest punct de vedere, Waltz definește balansarea drept comportamentul (firesc) al statelor de a se alătura într-un conflict părții celei mai slabe, pentru a reechilibra balanța de putere și restaura stabilitatea la nivelul sistemului; spre deosebire de balansare, alinierea este un comportament fundamental opus, caracterizat prin alăturarea, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
moment în sistem. Din acest punct de vedere, Waltz definește balansarea drept comportamentul (firesc) al statelor de a se alătura într-un conflict părții celei mai slabe, pentru a reechilibra balanța de putere și restaura stabilitatea la nivelul sistemului; spre deosebire de balansare, alinierea este un comportament fundamental opus, caracterizat prin alăturarea, într-un conflict, părții celei mai puternice sau percepute ca fiind câștigătoare (Waltz, 1979, p. 126). Problema fundamentală pe care o ridică acest model structural este aceea că el este o
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Stephen Walt în The Origins of Alliances. Aceasta are la bază teoria balanței de putere, pe care însă Walt o repune în discuție, transformând câteva dintre asumpțiile ei esențiale. Spre deosebire de Morgenthau, Walt susține că statele dezvoltă comportamente de aliniere sau balansare ca răspuns nu la dezechilibrul de putere din sistem, ci la dezechilibrele de amenințări cu care se confruntă. Aceste dezechilibre de amenințare apar îndeosebi când există un stat sau o coaliție de mai multe state care prezintă un grad foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aspectul proximității) și percepția altor actori din sistem asupra agresivității intențiilor sale. Așadar comportamentul de alianță al statelor în sistemul internațional este indus de necesitatea de a răspunde unei amenințări la adresa securității sale. Astfel, Walt preia definiția lui Morgenthau în ceea ce privește balansarea, operând însă o schimbare profundă referitor la aliniere. Conform lui Walt, alinierea reprezintă într-adevăr un comportament opus balansării, însă acesta este definit aproximativ ca o formă de capitulare a părții mai slabe în fața celei mai puternice, în sensul în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemul internațional este indus de necesitatea de a răspunde unei amenințări la adresa securității sale. Astfel, Walt preia definiția lui Morgenthau în ceea ce privește balansarea, operând însă o schimbare profundă referitor la aliniere. Conform lui Walt, alinierea reprezintă într-adevăr un comportament opus balansării, însă acesta este definit aproximativ ca o formă de capitulare a părții mai slabe în fața celei mai puternice, în sensul în care statul se aliniază statului celui mai puternic. Una dintre contribuțiile pe care Walt le aduce prin intermediul teoriei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
urmăresc să-și maximizeze profitul și puterea în sistem se vor alinia. Însă cele două tipuri de comportamente nu sunt opuse, așa cum se presupusese în cele două modele structurale anterioare, ci pur și simplu alternative, determinate de interese complet diferite. Balansarea conduce la menținerea statu-quo-ului, funcționând pe principiul feedbackului negativ, în timp ce alinierea, de obicei, conduce la schimbare în sistemul internațional, funcționând pe sistemul feedbackului pozitiv. Structura motivațională din spatele alinierii este complexă, făcând posibilă identificarea câtorva tipuri de aliniere. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
le dețin, raportate la costurile pe care acestea sunt dispuse să le suporte pentru a-și extinde posesiunile actuale. Acele state care valorizează mai mult statu-quo-ul și caracteristicile acestuia vor tinde mai degrabă să-l mențină, alegând strategii fie de balansare, fie de pasare a responsabilității. Pe de altă parte, acele state care nu sunt mulțumite de prezenta configurație a sistemului internațional și care valorizează mai mult câștigurile pe care le pot obține din schimbarea acestuia decât prezenta lor poziție în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care apelează la el numai în cazuri extreme, când sunt nevoite. Dimpotrivă, este un tip de comportament foarte răspândit în sistemul internațional, într-o manieră voluntară, urmărind obținerea unor beneficii efective exprimate în termeni de putere relativă. Diferența majoră dintre balansare și aliniere este că prima contituie în principal o strategie defensivă, aplicată până la un anumit moment dat în relațile internaționale -până când balanța de putere se echilibrează în urma unui dezechilibru produs de apariția unui pol revizionist în sistem -, în timp ce alinierea
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
când balanța de putere se echilibrează în urma unui dezechilibru produs de apariția unui pol revizionist în sistem -, în timp ce alinierea poate continua pe termen nedefinit, scopul său fiind tocmai dezechilibrarea balanței de putere în favoarea polului revizionist. Alinierea, la fel ca și balansarea, poate avea atât efecte negative, private în sensul de agresiune și instabilitate sistemică, dar și efecte pozitive, respectiv trasarea unei tendințe stabile în sistem. Un alt reprezentant al celei de-a treia direcții de studiu în relațiile internaționale este Glenn
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
eventualele sancțiuni hotărâte împotriva sa în momentul în care ar deveni agresor nu și-ar atinge scopul. Această primă precondiție pentru eficiența securității colective ține de structurarea sistemului internațional, fapt care îi apropie pe adepții săi de realiști, fiindcă și balansarea se poate face în același context. Urmărirea distribuției puterii și capabilităților în sistem este însă doar un element al gândirii liberale, care, spre deosebire de realiști, insistă și asupra alegerilor făcute de indivizi / elite conducătoare din felurite state. O a doua precondiție
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
chiar și atunci când nu funcționează, în cel mai rău caz al său (în care toate statele membre, altele decât cele direct amenințate, își reneagă angajamentul de a rezista agresiunii), securitatea colectivă este oarecum echivalentă cu cea mai bună situație a balansării în condițiile anarhiei. Chiar dacă statele neamenințate optează să rămână în afara acțiunii colective, restul coaliției ar consta din aceleași state direct amenințate ca și alianța care s-ar forma prin balansare în anarhie (Kupchan și Kupchan, 1995, p. 55). Deficiențele practice
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
colectivă este oarecum echivalentă cu cea mai bună situație a balansării în condițiile anarhiei. Chiar dacă statele neamenințate optează să rămână în afara acțiunii colective, restul coaliției ar consta din aceleași state direct amenințate ca și alianța care s-ar forma prin balansare în anarhie (Kupchan și Kupchan, 1995, p. 55). Deficiențele practice ale mecanismului propus de Națiunile Unite sunt recunoscute chiar de Carta Organizației. Capitolul VIII al acestui document afirmă dreptul statelor suverane de a participa la acorduri regionale de securitate - altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statice contra rezistenței operatorului, numite contracții izometrice, asigură alungirea progresivă a mușchilor și tendoanelor care eliberează progresiv articulațiile blocate. Subiectul produce un efort măsurat, provocându-și Întinderea fiziologică a țesuturilor care eliberează articulațiile. Sprijinul ușor al mânii operatorului permite, În balansare, regăsirea unei mișcări armonioase. O intervenție brutală În plină cursă nu face, În general decât să agraveze deviațiile. Acțiunea predomină la nivelul mușchilor și fasciilor, pentru a le corija. În fapt operatorul susține trunchiul, capul sau membrul ce trebuie tratat
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
al lui Gottfried Benn, cel care, în portretul făcut lui Chopin, pare a se descrie pe sine. Legat de cuvânt într-un mod primar, care „nu se poate învăța”, poetul e convins că „puteți să învățați echilibristica, dansul pe sârmă, balansarea, alergatul pe cuie, dar să așezați cuvântul într-un mod fascinant, asta puteți sau nu, cuvântul este falusul spiritului, central înrădăcinat. - Problemele liricii, 1951). În ciuda unor stângăcii, traducătorii nu sunt departe de „muzica” lui Benn. Puteau lipsi exagerările (care „înfrumusețează
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
seama de împrejurarea că „mișcarea interioară a actului creator, cu toate supliciile și exultanțele lui, cu toate maniile și triumfurile lui“, ține de ceea ce, în esență, „nu poate fi diagnosticat“, „nu poate fi expertizat“. În filigranul paginilor apare totuși propria balansare a autoarei între contrariile „vinovate“, dincolo de autentificarea lor notarială, pe care le va fi resimțit în notele aprobării sau ale umorului... Dar cum crează, de fapt, mai mult ori mai puțin iubiții noștri confrați? Să stabilim mai întîi cum se
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
-și prezenta pur și simplu ecuațiile sensibilității vitaliste. Ingenuitatea ,antică" și ,cosmopolită" e a unei ființe care-și proiectează viața emoțională și senzorială pe ecranul universal și, în reciprocitate, își asumă fenomenologia naturii precum o funcție a organismului propriu. Această balansare între exterior și interior, între subiectiv și obiectiv e un mecanism al originarului sui generis, al unui edenic păgîn: ,ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
să vrăjească și să încînte, să distreze dar și să instruiască. Șăgălnicia este, așadar, în poveștile lui Perrault pornirea de a tempera și a echilibra prea marea adeziune, sau dimpotrivă, prea marea distanțare față de istoria povestită, ea este chiar ezitarea, balansarea, oscilarea între adeziune și distanțare. Dacă ironia este, după unii, indice de modernitate prin relativitatea pe care o lasă să planeze peste valorile stabilite, șăgălnicia este pentru partizanul modernilor, care a fost Perrault, chiar această ireverență față de autoritate, stabilită de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
în decubit dorsal. din decubit ventral cu sprijin pe antebrațe, se flecteaza gamba, care se menține în diverse unghiuri. rularea din decubit dorsal spre laterocubit și decubit ventral din ,,patrupedie’’, se transferă alternativ greutatea corpului pe membrele paralizate: se fac balansări inainte-inapoi, dreapta-stanga; treptat se ridică un membru sănătos, apoi ambele. tot din ,,patrupedie’’, pacientul ridică întâi capul, apoi trunchiul, rămânând în sprijin doar pe genunchi. din poziția ,, în genunchi’’, profesorul balansează corpul într-o parte și într-alta, mai ales
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Any Docu Axelerad , Daniel Docu Axelerad , Anca Hancu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_541]
-
odată corpul ridicat și MI extinse, profesorul va tractiona înainte genunchiul, pentru a nu permite hiperextensia; se fac exerciții inverse, de așezare pe scaune tot la diferite niveluri. pacientul în ortostatism, profesorul susținându l de braț și mâna: se fac balansări, cu mutarea greutății corpului de pe o parte pe alta; se micșorează poligonul de susținere prin apropierea picioare. Concluzii Diagnosticul și tratamentul depresiei post AVC și o baterie de exerciții fizice bine definite ajuta la reabilitarea pacienților cu AVC.
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Any Docu Axelerad , Daniel Docu Axelerad , Anca Hancu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_541]
-
au prezentat două firme. Mijloacele de transport, ce ar trebui să intre în circulație încă în acest an, vor avea aer condiționat și alte dotări moderne. O noutate o reprezintă sistemul de suspensie care va permite, la oprirea în stații, balansarea pe partea scărilor, pentru a ajuta călătorii cu probleme de mobilitate. ȘEDINȚA ORDINARĂ A C.L.T. Marți, 27 iunie, a avut loc ședința ordinară a C.L.T. Mai multe hotărâri aprobate au ca subiect reglementarea unor probleme patrimoniale, de organizare a activității
Agenda2006-26-06-administratie () [Corola-journal/Journalistic/285090_a_286419]
-
referiri și la mecanismele europene de apărare a statului de drept, care au funcționat în 2012. Reprezentanții ONG au fost mai degrabă critici la adresa inacțiunii, de această dată, din partea Bruxelles-ului. „S-a discutat și de ce tipuri de mecanisme de balansare a unor măsuri pot fi găsite, ce poate face Europa pentru noi și de ce face sau, mai exact, nu face”, spune Moraru.
Cum au ales americanii ONG-urile pentru Nuland. Ce i-au spus activiștii by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33097_a_34422]
-
Manuel Pelmuș în ultimii șapte ani. în 2001, în Outcome, corpul nu era folosit ca instrument de exprimare, ci ca subiect în sine, pus în valoare de lumini și umbre, static, cu excepția unor scurte întoarceri ale capului și ale unor balansări mecanice ale brațelor, înainte și înapoi. în final, un cadru, decupat după forma corpului, se deplasa către acesta, încorporân-du-l ca pe o marionetă neînsuflețită. în 2003, în Punct fix, trei dansatori se mișcau pe loc, derulând fiecare câte un sul
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
Care e, de fapt, modalitatea analitică a lui Al. Cistelecan? Una ce ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd a surprinde nu atît unitatea, omogenitatea, categorialul, cît complexitatea, caracterul compozit, balansarea creației între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]