467 matches
-
ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un balansoar stricat, o vază din metal coclit și așa mai departe. Acolo nu locuia nimeni, n-ar fi putut să locuiască nimeni. * Tribul indienilor șankași, care s-au războit cu incașii, retrăgându-se apoi în jungla amazonică, și-a făcut reapariția
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stadiul primejdios. Hedrock tăcu. Chestiunea caracterului deciziei ce trebuia luată era dureroasă pentru el, care, evident, nu va fi consultat. În cele din urmă, spuse: - Dar ce se întâmplă cu oamenii care lucrează la problema încetinirii oscilațiilor și a aducerii balansoarului înspre noi? Îi răspunse altcineva. - Cercetările au fost abandonate. Știința din anul 4784 nu are nici un răspuns. Suntem destul de norocoși că ne-am instalat unul dintre ateliere chiar în pivot. Putem declanșa explozia în orice moment din trecut ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din mijlocul odăii. Cristescu refuză. Se apropie de fotografia agățată deasupra biroului. ― Am fost ofițer de carieră, explică bătrânul. Colonel... ― Da, da... Îngână maiorul apropiindu-se de fereastră. Locuiți de mult aici? ― Din '50. Sânt cel mai vechi locatar. Ceilalți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu o maimuță cocoțată pe un balansoar. Maiorul căută din ochi scrumiera. ― Mulțumesc... E aici. Așadar, sânt foarte mulți ani de când locuiți în comun. Cum de nu ați găsit până acum nici o soluție? ― Hm! Nici n-am căutat-o. Chestiunea m-ar fi interesat cu 15 ― chiar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umeri: ― Cianură. Autopsia va fi o simplă formalitate. Maiorul privi în gol apoi se îndepărtă cu umerii încovoiați. Bătu în ușa Melaniei Lupu. * Popa tresări. În prag apăruse Doru Matei. Se apropie vorbind în șoaptă: ― Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Femeia nu a părăsit de trei zile locuința! Unde se află? ― Căutați-o în târg, prin spitale, la Morgă, la balamuc, sau la naiba știe! La urma urmei, nu mă plătește nimeni ca să păzesc toți nebunii! Se agăță de brațele balansoarului. Fiecare să-și păzească pielea, domnule. Ăsta mi-a fost principiul în viață. ― Sînteți un om cu principii... Am remarcat de la prima vizită, făcu maiorul răsucind între degete țigara neaprinsă. În ce relații erați cu domnișoara Scurtu? Popa reteză aerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pleacă, pune lemnele la loc. Nici nu se cunoaște! Împunse degetul spre maior cu gestul lui caracteristic: Afirmațiile mele se pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind o agendă mare. ― Am aici totul, cu date precise. Își muie gros degetul în gură. Aha, uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la urmă? ― A plătit și bacșișul chelnerului. ― Uluitor. Bătrânul scuipă într-o parte. ― Ăsta-i bărbat?! Și ăsta își îngăduie... Cristescu îl întrerupse: ― Aș vrea să mă uit puțin prin agenda dumneavoastră. Dacă-mi permiteți... Grigore Popa se ghemui în balansoar. Îl privi întunecat: ― Sânt chestiuni personale, intime, aș zice, care nu interesează pe nimeni. ― Vă asigur că voi trece peste ele. Bătrânul ezită, apoi scoase cu o mișcare silită din buzunarul de la piept altă agendă. Cristescu o răsfoi distrat (conținea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi, În timp ce omul de la oscilații continua să Încurajeze acest funebru balansoar, printr-o cumplită compunere de forțe, printr-o migrare de energii, trupul lui Belbo devenise imobil, firul cu sfera se mișcau pendulând numai de la trupul lui În jos, iar restul - care-l lega pe Belbo de boltă - rămânea acum vertical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu sînt impresioniști! mormăie Sherrill, evitînd un roboțel-chelner care părea chitit să treacă prin ea. Trebuie să te mai cultivi, Neva. — Iubito, e de presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil și balansoarul. N-am fost mai ostenită În viața mea. Dacă Înainte nu aveam nevoie de o vacanță, acum cu siguranță am. Mă aflu În camera lui Tom, privind Împrejur. E cam a cincizecea oară pe ziua de azi. Plecarea e mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
multe discuții, poate chiar mai multă străduință. Trec cinci minute. Cincisprezece. Douăzeci. Mă Întorc În camera copilului și-l găsesc pe Dan Întins pe jos și Înălțîndu-l pe Tom În aer pînă foarte sus, deasupra capului. Treizeci și cinci. Dan stă În balansoar, citindu-i lui Tom din Ghici cît de mult te iubesc. Patruzeci de minute. — Vrei niște ceai? Sau altceva? Nu-mi vine să cred că Îi ofer soțului meu ceai. E cu atît mai incredibil cu cît eu nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că nu aveai nici cel mai mic motiv de Îngrijorare. Clatină din cap. Ești nebună. — Tu zici la fel, că sînt nebună ? spun, Întorcîndu-mă către Lissy, care stă pe fotoliul balansoar cu genunchii la piept și mănîncă o felie de pîine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune Lissy pe un ton total neconvingător. Sigur că nu ! — Ba da, și tu crezi la fel ! Eu nu vreau să zic decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iar manechinul reveni pe pământ. Pleosc. Și nu mai mișcă. Se deschise portiera pentru două-trei secunde, apoi o mână o trase la loc, cu putere. Mașina dădu înapoi, reveni pe traiectoria inițială și demară în trombă. Pensionarul se ridică din balansoar, se îndreptă cu greutate către ușa de la intrare - reumatismul nu-l slăbea o clipă, mai ales în astfel de zile - și intră în casă. Sună la poliție și anunță accidentul. Peste câteva minute, strada fu închisă temporar, iar luminile roșii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ore - dar dacă limbile ceasului dau doar senzația că se mișcă atunci de unde știi că este vorba despre ore, domnule? -, însă respectiva stare nu era indusă de cantitatea de alcool îngurgitată până atunci. Era convins de asta. Se așeză în balansoarul pe care îl cumpărase cu ani în urmă - un verde închis, tulburător - și lăsă privirea să alunece prin curtea lovită de stropii mari. În timp ce se legăna, lua câte o gură din pahar, apoi înghițea lichidul și vedea cum coboară de-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ele - și lipăi prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de momente. Ocupase balansoarul și se legăna cu ochii pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
data asta a exagerat, chiar că a băut prea mult... Îl ajută să se ridice și îl spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsat într-o parte, iar din când în când bolborosea câte ceva din care reieșea că până și un iepure se satură să fie luat de fraier. Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm Înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm Într-o cameră caldă, nu prea mare, În care arde focul. o femeie bătrână moțăie pe un balansoar În fața focului, Învelită Într-o pătură de lână. Când Îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine În Întâmpinarea noastră, cu chipul Încrețit Într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine în întâmpinarea noastră, cu chipul încrețit într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi adăugase scorțișoară. Risipa de scorțișoară avea să-i prelungească șederea aici cu cel puțin două săptămâni. Dacă ar fi avut pruni, madam Nicolici ar fi putut-o folosi pe lungancă să-i culeagă poamele care rămâneau întotdeauna în vârf. Balansoarul era haios. Poate că madam Nicolici o să-și cumpere și câțiva pruni. În timp ce-și închipuia felul în care îi va prevesti 349 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l pocni încă. Ia-l încă o țâră cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înmuie degetul într-una și o studie. În loc să-l excite ori măcar să-l furnice, sărutul îi dădu senzația că prăjina din fața sa era bolnavă de piept ori că tușise pe el. Se gândi să-i spună ceva răutăcios despre balansoare, pe care, mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]