2,242 matches
-
și tainele creației. (“Tabula rasa”)... IX. SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul ... Citește mai mult Când a lovit Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul ... Citește mai mult Când a lovit Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși a însângerat pământulși s-a umplut marea roșieDe atâta sânge.Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructuluiOprit din grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși a însângerat pământulși s-a umplut marea roșieDe atâta sânge.Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructuluiOprit din grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a lunii.Dar deși rănit de moarteBalaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăși s-a răsucit ca
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
floare De cicoare? Oare doare Când mai moare? Și din boare De răcoare, Și rumoare, Și splendoare, Și candoare, Iese-un flutur Și mi-l scutur Peste-un țurțur Din pridvorul casei mele, Părăsit de rândunele. Oare-n aur De balaur Șade-un faur Cât un graur, Pe tezaur? Oare vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O mireasmă, O fantasmă, O idee, O femeie, O atee - Alizee, Pentru iarnă, Să mă cearnă ... Citește mai mult OareEste soarePeste floareDe cicoare
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
K.Stalin’s India Untouched prof.Anca Ciofârlă - Imaginea Ofeliei în cultura occidentală. Shakespeare și Lars von Trier dr.Valentina Matei - Atestări ale zeiței celtice Epona în spațiul daco-moesic drd.Victorița Encică - Demascarea. Iconicul în literatura realist-socialistă drd.Gheorghiță Ciocioi - Balaurul - între Cer și Abis drd.Corina Popescu - Artă la perete. Forme ale noului existențialism - stencils și graffiti Daniel Nicolae - Muzică - poate o artă nonvizuală crea simboluri iconice ? drd.Carmen Leocadia Pesantes-Pozo - Simbolistică mudrelor în dânsul clasic indian prof.Sofia Ovejan
„ICONOLOGII MODERNE ŞI POSTMODERNE” [Corola-blog/BlogPost/92476_a_93768]
-
spune povestea lui Flaviu Cernescu, un inginer IT, care a renunțat la job pentru a se dedica sportului și acrobației. De 10 ani merge pe monociclu și sfidează gravitația pe o chinga de numai 2 centimetri, denumită slackline. Este supranumit “Balaurul”! În 1638 un acrobat a mers pe sfoară la înălțime în mai multe orașe din Transilvania. După 377 de ani Flaviu a decis să plece pe urmele lui. Filmul a fost produs de Western Transylvania Studios și regizat de Sabin
Voltaj şi “Transylvania Dragon” pentru promovarea României! [Corola-blog/BlogPost/92846_a_94138]
-
se plictisească și să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii, voi știți să spuneți povești? - Daa! - Cu Făt-frumos, cu zmei și Cosânzene? - Daa! Am răspuns. Însă unii băieți au completat: știm și povești care sperie, cu vârcolaci, balauri, căpcăuni, stafii, arătări de ți se zbârlește părul dacă le auzi. - Da, mă? A râs coana preoteasă. Ce fel de povești sunt alea? - De sperietură. Vrei să te sperii? - Vreau! A râs din nou coana preoteasă. - Spun eu, coană preoteasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
grădini înmiresmate, ca „un fir de trandafir”. După aceea, simțeam că mă fac tare ca fierul, că am în mână o sabie „iute ca oțelul”, iar apoi alerg prin cer „iute ca săgeata”, retezând în dreapta și-n stânga capete de balauri și zmei. Când auzeam „La anul și la mulți ani!” aterizam direct în pat, pe rogojină. Ridicam capul, zâmbind enigmatic. Nimeni nu știa pe unde călătorisem eu. Doamne, ce fericit eram! Și pluteam în această stare feerică până târziu, după
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
plină.” Acest „argument forte” m-a făcut mai dârz, mai hotărât. Mai ales că habar n-aveam pe unde voi merge și cât va dura colindatul. Aveam un elan de luptător și o dârzenie obținute în lupta cu zmeii și balaurii... Aici trebuie să mărturisesc că elanul de viteaz îl aveam de când îmi făcuse tata bățul de colindător. Cum l-am luat în mână, am simțit că se transformă în paloș fermecat. Mă suiam pe capra de tăiat lemne, care se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
simțit că se transformă în paloș fermecat. Mă suiam pe capra de tăiat lemne, care se transformase și ea în cal năzdrăvan care sufla flăcări pe nări. Doamne!... În cele câteva zile, călare pe capră, câte capete de zmei și balauri n-am retezat! Ca în icoana cu Sfântul Gheorghe din biserică. Am zburat prin toate coclaurile basmelor și ce prăpăd mai făceam... De se împuținaseră poveștile cu zmei, balauri și monștri. Nu aveau scăpare, măcar că încercau unii să alerge sau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cele câteva zile, călare pe capră, câte capete de zmei și balauri n-am retezat! Ca în icoana cu Sfântul Gheorghe din biserică. Am zburat prin toate coclaurile basmelor și ce prăpăd mai făceam... De se împuținaseră poveștile cu zmei, balauri și monștri. Nu aveau scăpare, măcar că încercau unii să alerge sau să se ascundă. Capra de sub mine zbura ca gândul și nenorociții nu aveau nici o scăpare. Ce mai, făcusem curățenie generală! Și acum? De cine să-mi fie frică? Cu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
la ea. Era o namilă (așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o sperietoare, cu mâinile vârâte în cojoc. Mi-am zis că, dacă am omorât eu atâția zmei și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă mâinile și am grăbit pasul spre ea, icnind. Fatală mișcare. Namila s-a năpustit asupra mea și mi-a dat o labă în căciulă de mi-a tuflit-o
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Bățul din mână mi s-a transformat într-un paloș fulgerător, iar șuvițele ei blonde mi se păreau bucle de aur strălucitor revărsate până la brâu. Unde nu-ncepui să dau cu paloșul în fiecare băltoacă întâlnită în cale. Ca să omor balaurii care aruncau flăcări spre Cosânzeana mea. -Nu mai da cu bățul, că mă stropești! m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram, mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur, m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream. Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea, sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd, mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sarea din nou ca praf de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cu vodkă prin poduri igrasioase,de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram,mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur,m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream.Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea,sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd,mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sareadin nou ca praf de viață
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Întocmai așa cum spui domnia ta, messere. O poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei, care să Îi sfâșie pe cei care ar Încerca să o treacă cu forța. Dar mai bine ar fi fost să pună acolo patru balauri, ca strajă pentru acea văgăună infamiei. Bărbatul părea cuprins de o emoție violente. Pe neașteptate, Începu să cânte cu un glas răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tăcerea cea mai deplină asupra acestei infamii. Trebuie ca cei care au instrumentat-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta ce vei face? — Eu trebuie să Îmi continuu cercetarea. Dacă izbutesc să pun mâna pe unul din capetele balaurului, le voi avea pe toate celelalte. După ce căpetenia gărzilor se Îndepărtă, o agitație frenetică puse stăpânire pe Dante. Prin urmare, răul se revărsa și, din subterana de la San Giuda, ataca nici mai mult nici mai puțin decât camerele cârmuirii? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca-ntr-o conspirație tot ce e mut și nevăzut, fiindcă nu poartă masca noastră și este atît de adevărat Încît nouă ni se pare anormal. Scriu În neștire, de treizeci de ani scriu În neștire, mă bălăcesc În sîngele balaurului ca blîndul Siegfried și cînd cred că În sfîrșit am devenit invulnerabilă la toate armele pămîntești, vine dintr-o praștie o piatră și gata - rămîn În drum, zac În praf, nimic nu se mai poate recupera la valoarea inițială cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu erau aprinse, fie nu se vedeau nicăieri, dar am găsit gara chiar și cu ochii plini de lacrimi. — Dacă nu ai bani, comoara mea, asta complică situația. Dar ar mai fi o soluție. Mama ta ți-a povestit despre balaurul cu șapte capete? — Nu mi-a povestit - i-am răspuns eu. În general, nu. — Păi ea nu a avut șapte amanți? — Nu știu. N-am vorbit cu ea. Dar poate că a avut - am adăugat eu degrabă. — Doamne Dumnezeule! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se găsea la o azvîrlitură de băț de casă și era unul din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca un balaur ce trecea prin strîmtoarea portului, și am simțit cum pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil al luminii electrice care contura fațade și ferestre se risipi cîteva secunde mai tîrziu. Pe trotuarele pline de bălți, felinarele clipeau, stingîndu-se ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
publicității mâine, trebuie să fie dată publicității, mâine, mâine, mâine. În acel moment o hotărâre subită veni și puse stăpânire pe el, dar în momentul următor prudența deja protesta că ar fi curată nebunie, Prudent, spunea, este să nu trezești balaurul care doarme, e o prostie să te apropii de el când e treaz. Comisarul de ridică de pe scaun, dădu ocol livingului de două ori, se întoarse la masa unde se aflau ziarele, se uită din nou la capul soției medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]