1,700 matches
-
Luis Borges despre tangoul argentinian, și a prins ceva din zbor, însă când încearcă să ia pe cont propriu și să continue meditația de un mare rafinament și sensibilitate a scriitorului argentinian se face de râs, debitând o serie de banalități despre Eros și Thanatos pe ritmuri de tango. Nu știu dacă veleitarismul și snobismul regizorului sârb sunt de dată recentă, însă ele ies la iveală în formulări care seamănă unor bătăi pe burtă la bodega din colț: "Într-o zi
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
frustrați doar că împrejurările nu ne permit să rostim mai devreme faimoasele cuvinte "Și tu, fiul meu, Brutus?". În politică, trădarea a devenit însăși materia primă a existenței publice, așa încât a te avânta în acest domeniu înseamnă a lopăta printre banalități. Mult mai acută e problema intelectualilor care trădează. Viața spiritului și-a păstrat reputația de spațiu al purității, al onoarei și dreptății, astfel încât exemplele ce contrazic aceste valori continuă să ne șocheze. Cedările morale ale unor G. Călinescu, Sadoveanu, Camil
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
simbol transcendent dar posedînd și trăsături palpabile, individualizatoare, e nu o dată neglijată în producții care fie că sînt prea inundate de lumina transverbală așa încît nu depășesc o monotonie imnografică, fie că fac uz de o expresie irelevantă, lovită de banalitate. Autenticul poet religios se cuvine a fi... poet pur și simplu. Putînd fi un admirabil exemplar de homo religiosus, dacă nu dispune de imanența harului poetic, riscă a eșua în tentația sa de-a se înfățișa semenilor ca atare. Paul
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
surprinde profunzimile sufletului omenesc prin descrierea sentimental-ironică a obiectelor din arealul celor în cauză. Prozator mitteleuropean prin definiție, Daniel Vighi scrie o literatură a oamenilor slabi, fără însușiri și a faptelor minore, de o năucitoare și, în același timp, fascinantă banalitate, în care însă obișnuitul, omenescul stau să plesnească la fiecare pagină. Dacă există un nivel sublim al existențelor terne, un ieșit-din-comun al normalului și insignifiantului, o ligă de onoare a marilor loser-i, ele și-au găsit în Daniel Vighi autorul
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
Ambroise Vollard se compun din cuburile celebrului tablou de Picasso. Deformărilor cubiste operate de Picasso, Bacon le opune deformările organice (mai puțin rigide, mai aleatoare). Extraordinara performanță, și într-un caz, și în celălalt, constă tocmai în salvarea chipului de banalitatea reprezentării figurative, deformările relevând întotdeauna o asemănare mai profundă cu modelul. Intuind existența unor supape emoționale ascunse, Bacon pictează expresii posibile, compatibile cu modelul, chiar dacă niciodată actualizate. Și Picasso a pictat expresiile posibile ale femeilor - cu gurile deschise în care
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
răstălmăcite au exact efectul unui drog puternic: creează halucinații. Ar trebui interzise. Dacă oamenii ar fi mai interesați de învățare, dacă informațiile venite pe diferite canale media ar fi verificate, s-ar putea observa că nu e tocmai supranaturală treaba. Banalitatea trădării în PSD S-a spus cam totul despre Ponta: interpusul lui Adrian Năstase, copia sa fidelă întru aroganță, recrutul gărzii vechi, paradoxul de a fi primul procuror-șef în partidul-corupție și marea calitate de a avea 38 de ani
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului“, „Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții“, „Să fii simplu e o artă“ ș.a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar și oarecum polemic, pentru a nu ieși din postura de om obișnuit în care se simte el cel mai bine. Morga ascunde păcate grele. De aceea, ipocrizia pare ținta predilectă a ironiilor, fiind semnalată ca un defect grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos, de pildă, unde inserturile jurnalistice apar ca un contrapunct la banalitatea relatării, și la Eugenia Ionescu întâlnim același lucru. Un montaj, un colaj extrem de modern pentru o femeie care trăiește totuși la Mânăstirea Dealu. O interesantă structură de videoclip a jurnalului. Montaj foarte modern al scenelor. Îndoieli: „Dacă au fost sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
copil, fără a avea un soț recunoscut de oameni și de lege, nu credeți? Ce e aceea dezonoare? De unde vine acest cuvânt? El a fost născocit tot de oameni, mai ales de cei care, acoperindu-și faptele cu artificii și banalități, au declarat că tot ce fac ei, inclusiv crimele, sunt porunci ale comandamentului onoarei. Sunt legi nescrise ale acestui pământ pe care vrem, nu vrem, trebuie să le respectăm. Ei bine, eu nu vreau să mă supun unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să nu-l mai deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
purtând numele Maria, și venită dintr-o țară Îndepărtată, semăna leit cu Ana, soția vânzătorului de pâine, soție care decedase În urmă cu câțiva ani... ** Și nu rămâne decât să te Întrebi: toate Întâmplările din viața unui om sunt simple banalități sau destinul este scris pentru fiecare În mare taină? Îmbrățișarea de “adio” Singura și ultima Îmbrățișare adevărată! Era un moment sfâșietor, de nesuportat, acel moment... A nins două săptămâni fără Întrerupere. Zăpada s-a așternut Într-un strat gros, pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Enumerau florile pe care le aveau În balcon sau În grădinița de la țară, cum le Îngrijeau și cât de mult țin la ele. În cuvinte simple, bâlbâieli și fraze fade, lipsite de orice urmă de frumusețe a exprimării. Pe lângă atâtea banalități, intervenția și expunerea mea era ca un balsam pentru suflet. Dar... “nimicnicia” ce poate percepe, Înțelege... “Să nu cumva să vii cu ceva deosebit deoarece “umbrele” se pot abate asupra capetelor lor. În acel moment se făceau și schimbări radicale
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat, o întreabă dacă este turistă, de unde vine, toate acele banalități care te scot din încurcătură. De-abia acum înțeleg capcana în care a intrat tânărul, îmi vine să râd și să plâng, îi răspund la toate întrebările printr-o singură frază pe care am învățat-o acasă și pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
față, "în sfârșit s-au dus cu toții, spune-mi două cuvinte, ce faci, ce noutăți ai de acasă, eu alerg ca un descreierat", Zinzin se uita la el, îi fugea pământul de sub picioare, nu voia să-și piardă vremea cu banalități, îl voia pe Alex, dar nu oricum, voia o noapte de dragoste, de dragoste adevărată, să se înfrupte din el, era atât de flămândă, îi era atât de dor, se uita la el cum se agită, a făcut patul, i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se îmbrăca și comporta, întotdeauna oferindu-i-se un bacșiș impresionant. Din fotoliul în care se așezase, Vladimir urmărea relatarea portarului ca și cum s-ar fi aflat la cinema urmărind un film despre viața altcuiva. Nu se putea gândi decât la banalitatea prin care se caracteriza propria viață. În timp ce i se scotocea prin bibliotecă, răsfoindu-i-se cărțile, colecțiile de reviste, albumele cu fotografii și vederi, Vladimir își mai turnă o ceașcă de cafea și așteptă cuminte să i se spună ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Finalmente, se stropșește: "Astea trebuiau să fie gata demult, domnule! Da, da! Nu să stau eu acu' după dumneata, până s-or termina de tras paginile alea". Extraordinar, ce să-ți spun! Uite unde-mi era geniul creator asaltat de banalitățile monoton-mecanice ale vieții. Dacă n-ar fi băgat în el copanele alea verzui de atâta prospețime, asezonate cu mazăre furajeră depusă pe fundul unei bălți de rântaș, acum ar fi sforăit cu alea trei bărbii ale lui sprijinite-n în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mare lux În acele vremuri, dar dacă era greu să fii singur undeva, să fii cineva devenise aproape imposibil. Eu Însumi fusesem prins din urmă de oastea căutătoare de senzații tari. Colecția personală de șaptesprezece fracturi ajunsese de-o zdrobitoare banalitate, placa de titan care-mi ținea craniul să nu se risipească deja nu mai stârnea pic de respect În lumea sportivilor extrem de extremi. Alți opt indivizi se lăudau cu probe video că escaladaseră Himalaya legați la ochi și fără mască
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că și Dvs. lipsa de speranță. Cu riscul de a ma repeta văd două nivele: pe de o parte pesimismul meu funciar și fără să fiu paranoiac răutatea absolută a oamenilor, este primul nivel, un nivel psihologic de o mare banalitate, în fond mizantropia este lucrul cel mai împărtășit în toată lumea la fel de răspândită cu celălat lucru extrem de stupid și de dezagrabil care este ipocrizia afectată, un fel de "totul este frumos, totul merge bine, frumoasa mea" și pe de altă parte
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
În primul rînd, pentru faptul că ne Întîlnim pe calea undelor hertziene... Și, iată, cît de simplu e să fii fericit! — Fericirea e un lucru simplu și În același timp complicat, completă Christina. După aceea, auzind În memorie ecoul propriilor banalități, deveni ea Însăși nefericită. Noroc că Între timp John Își intrase În mînă. — Am să-ți dau un exemplu care are să confirme din plin cele spuse de tine. Fiindcă m-ai Întrebat, la Început, ce culoare au amintirile. Pot spune
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție, deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute banalități. În afară de strînsoarea mîinii lui Pablo, un singur lucru simțeam, concret și indubitabil - dezamăgirea. După aceea, cînd mi-a dat drumul, am Început din nou să mergem, cu senzația că eram Înconjurat din toate părțile de irealitate. Ca și cum mi-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]