2,062 matches
-
din protejații speciali ai lui Fender Greene, unul dintre cei care fac lucruri speciale pentru el, și mai ales le face așa cum îi place lui să fie făcute. Iar Waller nu este un protejat oarecare, ci un fel de Theda Bara al școlii, o plantă otrăvitoare, exotică, ale cărui înscenări au dus deja la exmatricularea a doi băieți din clasele mai mari și care este tolerat doar din cauza patronajului lui Fender Greene și a existenței Cupei Waller pentru Servicii Dramatice, recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putut, în această încercare a ei disperată, să creeze valori morale și spirituale care au fost apoi preluate de întregul popor. În zilele noastre studierea prin artă a umanului nu mai are înainte nici un fel de prejudecăți care să-i bareze drumul. Cutare erou al lui Becket e un bătrân sordid sau un vagabond, și nu intră în interesul discuțiilor despre artă opinia celor care când aud de romane cu subiecte din lumea țărănească exclamă: A, iar țărani? De ce iar țărani
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, în mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste umăr. În spatele lui se înălța, cu repeziciune, un munte de monede. Soldații îndesau banii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de construcții considerate a fi cele mai dificile. Funcționarul însărcinat cu stăvilirea râului Ashimori i se plângea adesea lui Hideyoshi: — Cu ploile abundente din munți, nivelul apei crește zi de zi. Pare să nu fie nici o cale de a-l bara. Kanbei se dusese în ajun cu Rokuro, să inspecteze locul, și înțelegea impasul în care se aflau. — Curentul e atât de puternic, încât chiar și când împingem în apă bolovani urniți de douăzeci-treizeci de oameni, sunt luați la vale imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
către Echizen, iar în cincisprezece, părăsi Kiyosu. De cum traversă Râul Kiso și intră în Mino, însă, Katsuie începu să fie tulburat de zvonuri care spuneau că armata lui Hideyoshi închisese toate trecătorile din munți, între Tarui și Fuwa, și-i bara drumul spre casă. Katsuie tocmai se hotărâse să-l atace pe Hideyoshi, dar acum situația se răsturnase, iar drumul spre casă era la fel de periculos ca o pojghiță de gheață subțire. Pentru a ajunge în Echizen, Katsuie trebuia să treacă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picioarele pe pământ e, că se poate avea încredere în ea. E în uniformă, costumul ei. Mijlocul îi e strâns de o curea. Se duce cu pași mari la peștera lui. Garda cu cicatrice ca o omidă între sprâncene îi barează drumul. Ea își anunță numele. Garda o măsoară cu suspiciune de sus până jos. Tovarășul președinte m-a invitat. Așteaptă aici, zice garda și intră în peșteră. După câteva minute, se întoarce. Tovarășul președinte te așteaptă. Stai jos. El îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din Beijing s-a copt. A doua zi, trenul lui Mao vine direct la Beijing, luând pe toată lumea prin surprindere. În aceeași noapte, vicepreședintele Liu se grăbește să-l vadă pe Mao. Însă garda de corp a lui Mao îi barează drumul. Tovarășul președinte s-a retras în seara asta. Însă Liu observă că pe alee sunt parcate și alte mașini. În mod evident, sunt musafiri. Liu începe să-și presimtă soarta. Se duce înapoi acasă și stă de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Hop. Mai târziu, când Hungry Hop însuși preluase afacerea, își continuase patronajul asupra rulotei familiei. Se gândi la ce-i spusese Sampath despre râmele care sunt forțate să iasă din pământ de ploile abundente și fu mișcată. Fără-ndoială, dacă bara calea lui Hungry Hop cu lucruri care-i aminteau de ea, dacă-i zguduia viața cum îi venea la-ndemână, dacă-l bombarda cu scrisori, nu mai avea de ales și trebuia să iasă și să dea ochii cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o dictare, iar tata scotea din cutie o lamă nouă, eu nu mă mai dădeam dus din ușa băii, de parcă aș fi prins rădăcini în prag. Întocmai ca flora țării noastre, căci și ea îi ținuse piept inamicului german. Îi barase drumul, cum ne învățase pe noi doamna de istorie. Tata tremură puțin din pricina tensiunii, iar eu, stând cu ochii pe el, îl făceam să tremure și mai tare, însă el nu lăsa să se observe decât mândria de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e nefavorabil, flăcările cuprind zidurile, care În cel puțin un loc se prăbușesc. S-a făcut breșa! În acest moment toți asediatorii năvălesc prin ea ca un singur om și se Întâmplă ciudățenia. Marele maestru al templierilor pune să se bareze calea, În așa fel Încât În cetate să intre numai oamenii lui. Gurile rele spun că procedează așa pentru ca jaful să Îmbogățească numai Templul, binevoitorii sugerează că, temându-se de o capcană, voia să-i trimită Înainte, În recunoaștere, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
consistență sticloasă, dar vie, mișcătoare. Ea nu putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din 1917, a însemnat menținerea nucleului în jurul căruia au gravitat în continuare forțele de eliberare națională românești. În același timp, victoriile românești au stăvilit una din cele mai puternice ofensive inițiate de Puterile Centrale pe frontul de est și au barat drumul acestora spre Rusia, spre Odessa într-o primă etapă. Chiar în condițiile supravegherii exercitate de Puterile Centrale, după încheierea păcii separate, atunci când unirea Basarabiei devenise fapt împlinit, se va marca împlinirea unui an de la victoriile din vara anului 1917
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
magic, înspăimântător, ori de câte ori schimba o privire cu George. La vederea lui Adam, George se opri din drum la fel de abrupt ca un japonez care ar zări un viezure. Nu voia să treacă de nepotul lui, și nici nu dorea să-i bareze acestuia drumul, dacă ar fi avut intenția să se ducă la cabine, pe ușa interioară. George se retrase în coridor și intră în încăperea clinică a Bazinului Pruncilor. Această sală, care părea mică pe lângă Baia Interioară, era, de fapt, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru. — O, te rog... lasă-mă... Mâna udă a Dianei încerca zadarnic să desprindă mâna lui Tom. Înghit apă. Lasă-mă, mă împingi la fund. Tom îi eliberă breteaua, dar îi bară calea, bătând apa cu picioarele și atingându-i brațul cu vârfurile degetelor. Privită de aproape, fața Dianei arăta copilărească, îmbujorată, cu fardul cam întins. Ce face George? o întrebă Tom. Nu l-am mai văzut. Pot să vin la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George se repezi la fată. Era clar că voia să tragă din nou storurile în jos. Dar Hattie, cu un gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În secunda următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eliberat de povara lui, scăpă din mâinile lui George și se răsturnă într-o parte, izbindu-se de una din ușile de fier forjat. George scoase un mic strigăt înăbușit și se căzni să se strecoare pe lângă patul care-i bara calea. Își dădu seama pe loc că ratase totul. John Robert nu căzuse cu capul în apă, așa cum calculase el. Zăcea în cumpănă, imens ca o balenă, chiar pe muchea bazinului. George își spuse: „Și-a pierdut cunoștința, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le alunga. Între gura de beci și pat spațiul era strâmt și tocmai acolo s-a găsit să se oprească într-o zi un curcan încăpățânat. Alexandra voia să iasă din odaie, dar n-avea pe unde deoarece curcanul îi bara calea dintre pat și gura de beci. De partea cealaltă a chepengului se afla plita, și mătușă-mea Ana, cea mai vârstnică dintre surori, toată ziua nu făcea altceva decât să gătească. Așa că, era lucru știut, prin dreptul plitei nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simțeam umezi, lunecoși și parcă auzeam apropiindu-se un susur de apă. După o vreme, coridorul s-a lărgit și nu mai trebuia să mergem ghemuiți. Torța a luminat un perete în care era săpată o ușă, tot de piatră, barată cu un drug mare de fier. Au deschis-o, mi-au făcut vânt dincolo de ea și am auzit cum au trîntit-o la loc. Aerul era foarte rece și acum auzeam limpede apa curgând pe pereți, nu foarte departe de mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acolo desfășurarea evenimentelor, însă bunicul l-a descurajat: "Și dacă nu-i decât un zvon?" Din nenorocire, însă, nu era doar un zvon. A doua zi, au venit în Lisa furgoane de la Făgăraș, căile de acces spre munte au fost barate, un plutonier mustăcios s-a așezat pe scaunul primarului cu registrele în față și toți bărbații mobilizabili au fost obligați să plece pe front. De prin Europa, pe unde a ajuns frontul, tata trimitea părinților și surorilor vești optimiste, cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea firească a lucrurilor? Au decis deja să continue împreună, fără mine? Îmi amintesc sentimentul acesta ca și cînd ar fi fost ieri, pentru că a revenit periodic în toate stadiile ulterioare ale vieții mele pe apă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sticlă până ca Yanar să-i simtă prezența. Deschise ușa. O închise, când prezicătorul îi simți prezența. Omul ridică ochii și tresări. În spatele lui Yanar, mai era o ușă, iar Gosseyn se duse spre ea. Sărind în picioare, Yanar îi bară drumul și-l sfidă. - Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o impulsie vitală. Aceasta nu dovedea, neapărat că nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să știi, ai dreptate. Am vorbit și eu așa, ca să mă mângâi...“. * O uriașă turmă de paviani a invadat o plantație din nordul Somaliei, declanșând o adevă rată bătălie. Maimuțele au aruncat cu pietre în cei care încercau să le bareze drumul, apoi au început lupta corp la corp. Înverșunata bătălie, care a durat două zile, s-a soldat cu uciderea a 363 de maimuțe și rănirea gravă a 6 oameni. 11. Zăceam nemișcat. Se și adunaseră martorii, unii susțineau că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sticlă până ca Yanar să-i simtă prezența. Deschise ușa. O închise, când prezicătorul îi simți prezența. Omul ridică ochii și tresări. În spatele lui Yanar, mai era o ușă, iar Gosseyn se duse spre ea. Sărind în picioare, Yanar îi bară drumul și-l sfidă. - Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o impulsie vitală. Aceasta nu dovedea, neapărat că nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
SE AFLA PRINS ÎNTR-O CURSĂ. CU SIGURANȚĂ CĂ STRĂZILE ERAU SUPRAVEGHEATE PE O DISTANȚĂ FOARTE MARE; IAR PESTE CÎTEVA MINUTE, ȚIPÎND CÎT ÎI ȚINEAU GURA, OAMENII DIN ECHIPA DE ASALT AVEAU SĂ SFĂRÎME ULTIMA DINTRE UȘILE MASIVE CE LE BARAU CALEA DE ACCES ÎN NAVA COSMICĂ, AVEAU SĂ-ȘI DEA SEAMA CE S-A ÎNTÎMPLAT ȘI SĂ DECLANȘEZE ACȚIUNEA DE CERCETARE CARE CU SIGURANȚĂ VA DUCE LA CAPTURAREA LUI. SAU, POATE CHIAR MAI GRAV, POATE SE AFLAU DEJA ÎN PREAJMA ULTIMEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
amintirile la care se refereau bătrânii puteau fi, în întregime sau în parte, pură închipuire. Asta s-a întîmplat într-o zi în care Mopsul se lăuda: "Hei, puișori, în meseria mea n-aveam voie să greșesc. Dacă nu prindeam bara, adio. În câteva secunde ar fi trebuit să-mi fac formalitățile pentru lumea cealaltă. De aceea am învățat să fiu mai atent decât alții. Siminel, tu dacă greșeai nimereai cel mult într-o hazna, Anton dacă greșea, îl ținea pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]