1,019 matches
-
sută de mii în lunile următoare. Nicolae Iorga chema în paginile ziarului său ca, ospitalitatea românească să se facă prezentă, pentru că "suferințele fratelui merită alinare". În ciclul intitulat: Literatura sabiei, Neamul românesc din 29 septembrie publică fragmente din creația marelui bard polonez, Adam Mickiewicz, din poemul de referință al romantismului polonez și universal, Konrad Walenrod, însoțit de un comentariu semnat de Aurel George Stino. Pe măsură ce valul refugiaților sporea, Nicolae Iorga publică comentariul N-avem destul pentru dânșii, în fapt o chemare
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
după înfrângerea oștilor patriei sale. Un alt poem plin de durere semnează și publică istoricul poet despre castelul Wawel, acel simbol al istoriei poporului polonez, istorie pe care atât mult și de profund a înțeles-o profesorul și istoricul nepereche, bardul de la Vălenii de Munte. Evo-când cu mare durere locul în care "dorm vechii regi și Pilsudski" - cel de prietenia căruia s-a bucurat - ne-a lăsat versuri incofundabile, fără asemănare în alte literaturi, și pe care polonezii încă nu le
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
iese înainte. Și ei se-ntorc în taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în groapa profanată; Ca stafii dureroase acolo-n fund dispar, - Căci nici o licărire de zori nu se arată. Cu câteva luni înainte ca bardul român să fi fost răpus de gardiști, în apropiere de Strejnic, Războiu - care îl copleșea, care nu îi dădea pace, îl descrie Iorga ca pe un vânt, venind de departe "din câmpul plin de ruine" "și-aduce cu dânsul aburi
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
exclusiv ideatic îi oferă lui Gherea o scară de valori complet răsturnată. Alecsandri, lăudat pentru activitatea lui politică de tinerețe, se vede asupra cenzurat din rațiuni tematice: "Acum în urmă s-a făcut mare larmă în jurul a două drame ale bardului de la Mircești: Horațiu (sic!) și Ovidiu; aici întrebăm numai: oare n-a putut poetul nostru să găsească teme din viața contimporană, de ce a alergat tocmai la romanii cei vechi? Ce interes mare de viață pot avea pentru noi Horațiu ori
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
comite, apoi, eroarea de a împacheta o compoziție abracadabrantă, alterată de trivialitatea șarjată a stilului, în hîrtia de ziar a unor cogitații pamfletare de rutină despre natura regimului și a manifestărilor sale: „Iată, spunea printre rînduri vocea de buhai a bardului Păunescu, muzicile rock și folk pot fi domesticite în slujbe mult mai nobile decît alea pentru care au fost fătate acolo, prin americi îndepărtate. Iar publicul, în timp ce osanalele săreau în văzduh ca niște sîmburi de dovleac, se exterioriza instinctiv ca
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem departe/ de orașul cu clocotul lui de păcate,/ de izul lui negru de moarte,/ de literatură și luciditate” (Vacanță). Evocată într-o cadență înrudită cu cele ale lui Radu Stanca, Doamna muză a bardului aduce o muzicalitate grațios-elegiacă: „-Doamnă legănată-n visuri și berline/ cît de trist răsună pașii tăi în mine.../ Lasă-i să coboare și să-și facă drum/ prin pajiștea coclită a inimii de scrum” (Poem). Urmează un poem capital, Turnul
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
cu prietenul canadian. La sfârșitul anilor ’50, când Bellow a fost invitat să predea la Universitatea din Minnesota, a pus drept condiție să i se ofere un post și lui Jack Ludwig, cu care se împrietenise pe când lucrau amândoi la Bard College. De altfel, Ludwig împreună cu soția lui fuseseră martorii căsătoriei lui Bellow cu Sondra. Foarte curând, toată lumea știa însă că „devotatul amic” devenise amantul Sondrei - cu excepția lui Bellow însuși! Plictisită de viața retrasă impusă de programul de lucru al soțului
O dramă amoroasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3108_a_4433]
-
malurile lui ar fi fost iordanul meu.// Dar cum nu s-a întîmplat nimic din toate acestea/ crișul este nimic” (Siderurgia naturii). Așadar, un refuz ritos de pe pozițiile unei stări de beligeranță. Provincia nu e nouă în lirica noastră, dar bardul orădean o abordează într-un chip specific. Dacă la Bacovia aveam a face cu o reacție a interiorizării abulice a unei ființe ce se îmbiba de mediul apăsător aidoma unui burete muiat în apa necontenitelor ploi, iar la Ovidiu Genaru
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
s-au topit ca aburul înaintînd pe firul/ de păr al vocii care mă striga/ am înălțat nepăsător fruntea cu ochii încă în pămînt/ cu sentimentul că un alt fel de moarte mi se cuvine” (Masa). Cu o trufie neagră, bardul enumeră neobosit eșecurile d-sale existențiale, doar doar acestea vor fi în măsură a-i justifica divorțul zgomotos de poezie. Are aerul cuiva care aruncă pe geam lucrurile ființei iubite cîndva. Deși ar putea scrie un întreg roman al ratării
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
liber/ că n-are ce mînca toată săptămîna/ decît din palmele mele” (My world). Firește, destinul personal e resimțit ca fiind „mic, mic, foarte mic”. Aici nu e însă, cum s-a afirmat, un „bacovianism” decît pe cale tematică. Deoarece, spre deosebire de bardul Plumbului, copleșit de viziunea halucinogenă a unei dezamăgiri totale, a unei stări de torpoare fără soluție, poeta craioveană posedă o fibră vitală pe care nu ezită a o aduce în scenă. Retractilitatea e doar un contrapunct stilistic al unor reacții
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea candoare S-o tălmăcească în cuvinte știa doar Bardul din Mircești. Ningea cât nici să nu se-ncape doar într-un sat atâta vrajă; Ningea cumplit (dacă-mi permiteți acest adverb); ningea titrat. O mântuire genuină părea din cer că se degajă Mai abitir decât în jindu-mi. Ningea, și-
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
de încremenire prin căderea Ťcîte unulť, geometrică, a animalelor înghețate". Dimpotrivă, viziunea lui Ioan Alexandru ar fi dinamică, asemănătoare unui galop de cai care ,scapă" în spațiul liric, îndreptîndu-se, himeric avîntat, spre lună. Verbul ,a bubui", prezent sub pana ambilor barzi șaizeciști, ar funcționa așijderea ca un reactiv al diferențierii lor: ,caii lui Nichita Stănescu bubuie pe Ťtoba de piatrăť a cîmpului înghețat, apoi rămîn încremeniți geometric, cu picioarele paralele. La Ioan Alexandru, în goana lor expresionistă, caii dispar în cer
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
făcut pe A. Păunescu de-a dreptul disident sau, vegheat vigilent de coordonator, ne sugerează să citim printre rînduri. Nimic surprinzător însă pentru cei care știu că A. Păunescu este doctorandul lui E. Simion. Prevăd un viitor medalion în care bardul de la Bîrca va fi proclamat lejer unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani și un mare susținător al culturii adevărate în anii '80. În aceste condiții, e inutil să deplîng lipsa de la bibliografia cenaclului a eseului lui Paul Cernat
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
cer./ - Ca din inima morților?/ - Ca din inima morților! Acolo, sus/ pe ramul de vîrf te legeni tu goală, în brațe cu oul primordial, proaspăt scăpat/ din pasărea lui Char, spirituală" (Fără iubire sînt numai bun). Asemenea lui Ion Vinea, bardul nostru plutește cu grație pe valul închipuirii metaforice, chiar atunci cînd încearcă un provizoriu bilanț biografic: ,La treizeci și șapte de ani am scris acestea,/ poate presimțind că sfîrșitul oricît de departe e-aproape/ urmat de ceva, urmat de nimic
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
un bărbat singur stă și fumează pînă noaptea tîrziu/ privind pe fereastră în gol,/ așezîndu-se și ridicîndu-se de la masa de scris/ nemulțumit fără să cunoască măcar motivul/ nemulțumirii sale. Poezia? Viața?" (Fumătorul). Alt clișeu resuscitat e cel al exotismului simbolist. Bardul se dorește transplantat ,la Lima într-un bar", la Ierusalim ori în Africa: Fiecare dintre noi are undeva o negresă, e așteptat./ Să tot merg la negresă/ din zorii tinereții mele am lăsat baltă casă și masă,/ iubita sub orbitorul
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune ca rod al
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
Gheorghe Grigurcu Valeriu Bârgău aparține, evident, filonului rural al poeziei noastre. Filon foarte bogat, care a cunoscut o neîncetată evoluție, de la barzii nostalgici și revendicativi, care aduceau și un decor etnografic, precum Coșbuc, Goga, Cotruș, G. Rotică, Beniuc, la grandioasa viziune cosmică a lui Blaga, precum o cupolă a întregii noastre poezii naționale, trecînd prin caligrafia eseniană a unui Zaharia Stancu ori
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
România. Magi Și Muze (prefață la antologia Poesys 17) Magi/ înțelepți/ Chaldei porniți din temple, turnuri și zigurate, din Casele credințelor lor, purtând daruri de smirnă, tămâie și aur, călăuziți de o Stea... Poeți/ Orfei/ Cântăreți/ Davizi/ Solomoni/ Aezi/ Skalzi/ Barzi/ Trubaduri/ Truveri porniți din Casele neamurilor lor călăuziți de Steaua Muzelor să ducă ofranda Cuvântului întrupat în Creație... Dumnezeu și Poeții, ne spun cărțile Magilor/ înțelepților lumii, crează. Poeți porniți din templele, turnurile, ziguratele și Casele Cuvântului lor, călăuziți de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din alte vremuri. Cei care-l cunoșteau nu se mai mirau de strigătul lui, sintagma cu pricina, „Ahoe” fiind de multa vreme atribuită, ca poreclă, personajului care o rostea: poetul Tudor George. Vara, în gradina amintită, ori iarna, în local, bardul era o prezență întrucâtva ciudată, mai ales prin felul de a se manifesta: uneori, în toiul celei mai pașnice conversații cu cei de la masa lui izbucnea, adresându-se confraților din local: „Ahoe” sau „Ați mâncat tot pandișpanul, Vlașca și Teleormanul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
filozofia vieții, pe care îl interpretau cu aplomb și hărnicie: „Că viata nu-i decât o frunză/ Ce plutește pe un lac./ Vine vântul, și-o alungă/ și-o sucește, și-o-nvârtește/ după plac.../ Apoi se încolonau voioși în urma bardului însoțindu-l până la locuința din str. Paris și ascultând cu nesfârșită uimire improvizațiile sclipitoare ale nelecuitului sonetist, care se întorcea la un moment dat spre ei și-i binecuvânta cu trei strigăte de: Ahoe! risipindu-i în umbra nopții.” Scriind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
evocăm doar Clipa cea frumoasă,/ când frunte-n frunte-am stat și barbă-n barbă,/ împodobind singaporeana masă/ Cu votcă pură, sub lumina oarbă!// Curgea prin noi un timp curat o Clipă/ Prea densă pentru-a anilor risipă!// Eternă slavă bardului Dimov,/ într-amintirea cuvioasei ore/ când preacinsteam idei la „Singapore”/ și viziuni și visuri de liubov!” Poetul nu se teme de moarte și-și îndeamnă prietenul să privească optimist în viitor: „Nu ne-am văzut de mult! Deacuma, încă,/ N-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se juca și se bucura de ele" (Psalmul cuvintelor). Chiar dacă aspirația spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantația prețiozității. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
imagistica concretului printr-o dezolare ce îmbracă forme complicate, o dezolare a condiției noastre existențiale. însă nu are loc o despărțire tranșantă, irevocabilă, ci o continuă plutire în ambivalențe care sugerează mai mult decît ar afirma fățiș divorțul moral al bardului de lume. Astfel, atracțiile mundane se văd puse sub semnul unei grele îndoieli, relativizate cu sîrguință, ba chiar compromise printr-o rea învălmășire de cronologii și fiziologii, de raporturi între cauze și efecte: ,din munte nu se vede nimic acolo
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
mine, să mănînce pîine în Oltenia, iscălirea contractului (nu cu Mephisto, ci cu un drac balcanic rău și prost) ar fi obligatorie. Faire l^idiot devant les imbeciles - iată condiția sine qua non a supraviețuirii aici". Iar despre un alt bard cu o mare trecere generalizată pe diverse meridiane următoarea constatare realist... nesocialistă: "văd și aud că acest al nostru Sorescu, cu fiecare drum al său, realizează cinci invitații noi și cincisprezece traduceri ale fabulelor sale. E un mare mister acest
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
și dreapta, de sus și de jos, din toate continentele, de pe toate acoperișurile, din toate balcoanele" (ibidem). Scriind astfel, Magda Cârneci se manifestă ca unul din poeții noștri semnificativi pentru spiritul epocii, pentru acel Zeitgest atît de des profanat de barzii ce l-au abordat în chip de "toboșari" ai mistificării propagandistice.
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]