411 matches
-
doar ultima rămî-nîndu-mi, mereu, accesibilă. Căci dacă-n orice castel există, aco-lo-n adânc, sub vedute, carcere și capricii, o ușă condamnată, o cameră interzisă, în enormul meu mausoleu, secretat de melcul umed al vieții mele, toate camerele sânt interzise, blocate, baricadate pe dinăuntru, în afară de ultima, în care încă mi se permite să locuiesc. Dar odăile în spirală ale palatului meu de sidef nu sânt clădite-n spațiu ci în timp, ele sânt țestele mele succesive, de la pielița ce-mi învelea mugurul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în îngrijorarea bătrânului soldat era mai multă grijă pentru el decât văzuse vreodată în ochii fiului său. ― Apreciez cunoștințele tale tactice, Mos, dar trebuie să recunoști că ele sunt cumva clasice. Încă dinaintea erei spațiale, oamenii știau că a te baricada înseamnă să pierzi inițiativa și, implicit, războiul. Trăim vremuri în care trebuie să fim mai subtili. Bieții terrani nu au cum să ne rănească în vreun fel... Mas își drese vocea încetișor. ― Hmmm, nu cred că la prăpădiți precum cei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Canzianus. — Hunii! strigă. Hunii sunt aici! 29 Se stârni panica. Strigăte de teroare se ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt. Câțiva dintre capii de familie deja își împingeau carele către clădire, sperând că se vor baricada acolo; alții, mai inimoși, alergau spre intrare. Copiii plângeau și se agățau de mamele îngrozite. Canzianus și Ambianus, împreună, își făcură loc cu hotărâre prin gloată; urmați de călugări și de un șir de oameni, se porniră către intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o presimțire urâtă, căci armata imperială era în întârziere nu numai față de ce-i spusese lui Gundovek, dar și față de cele mai pesimiste previziuni ale sale. Cât despre burgunzi, erau cu siguranță împrăștiați: Gundovek, dacă Balamber îi spusese adevărul, se baricadase în Genava, iar de Chilperic nu se știa nimic; poate era rănit, poate era hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
confirmă ordinul, dar, pe când Clemantius porni să-l execute, Cilonus îl prinse de un braț și căută să-l rețină: — Ce-ți pasă de țărănoii ăia? Crezi cumva că ei te iubesc? Trebuie să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avertizeze pe toți că barbarii erau de acum în perimetrul edificiului. Poate că încă reușea să-i ajungă pe ceilalți și să-și găsească refugiu în redută. Acolo, jos, era cu siguranță Clemantius și, dacă ar fi reușit să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
groază răsună în piață, în spatele lor, ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
casele lor. Măsura lui Nae a avut așadar efecte imediate, curioșii au dispărut unu-doi din balcoane, așa, cu nasul pe sus, țâfnoși. Și de atunci, cum îl vedeau în capul străzii venind spre casă, la fel de țâfnoși, intrau și se baricadau în apartamentele lor tip cages ŕ lapins. Pentru a evita o priveliște la fel de angajantă. Acum voyeurii erau blânzi precum mistreții bănulescieni. Totuși, de atunci, Nae a mâncat în liniște, ulcerul nu l-a atins, e bine, sănătos, ceea ce vă doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cordoanelor de ordine, cu celălalt urmărea cum mormanul crește, că abia de mai puteam fi zăriți în dosul lui. Și totuși ne mai lipsește ceva, a remarcat Monte Cristo la un moment dat. Pe față i se citea neliniștea că Baricada așa cum arăta ea în clipa aceea ar fi putut fi spulberată dintr-o singură mișcare dacă armata și-ar fi pus mintea cu noi. Atunci a făcut semn cu mîna către autobuzul ITB abandonat pe trotuarul de la Inter, ei, acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Croitorașul au fost însărcinați sub consemn cu paza clădirii. Pentru că erau căcați pe ei de frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit să coboare în holul de la intrare mobile din camerele de la etaj, să se poată baricada în caz de nevoie. Se întinse în locul indicat, fără să-și scoată nici măcar ghetele sau fularul de la gît, pentru că înăuntru nu era cu mult mai cald ca afară. Era prima dată după aproape trei zile cînd avea ocazia să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar dacă eu dusesem limba maternă peste mări și țări, departe de țara de origine. Nu fusesem deloc mirat, deci, de accentele biografice și literare pe care le regăsisem În cuvântarea lui Imre Kertész la Stockholm. De data asta, semnatarul se baricadase, evident, Împotriva oricăror Încercări, fie și prietenești, de perturbare. Înțelegeam bine starea. Soția lui Vidia Naipaul Îmi povestise, la festivitățile Nonino de la Percoto, din iarna 2002, ce Înseamnă coșmarul „mediatic” din jurul Marelui Premiu, un soi de asalt canibalic de oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prea ușor. Credem că avem acces la propriile noastre stări; tot ceea ce înseamnă neurologia ne spune că nu avem. Ne vedem pe noi înșine ca pe niște națiuni unite, suverane. Neurologia ne sugerează că suntem niște șefi de stat orbi, baricadați în apartamentul prezidențial, care ascultă doar de o mână de aleși pe sprânceană, în timp ce țara trece prin revolte ad-hoc... Se uită la publicul amorțit. Prost. Bloitov era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
facem cu asta? Ai adus apă? JENI: Ce apă? Mi-a mai ars mie de apă cu purcelușii la poartă?! MINISTRUL: S-o aruncăm pe geam. JENI: Or s-o vadă de jos cum cade. MINISTRUL: Stare de asediu! Ne baricadăm. JENI: Abia dăm de bănuit. Știți ceva? Bine că am fardat-o. Le spun că n-ați venit la ziua Europei pentru că o biată femeie v-a cerut audiență. Și interesul național a trecut înaintea celui european. MINISTRUL: Și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi, dacă nici o mie de lei pentru o pastilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stinse luminile și blocă ușa pe etaj. Încuie apoi ușa oficiului pe dinăuntru, iar dacă vine controlu’ n-are decât să bată la ușă. Ei, una, nu-i e frică, iar domnu’ Ogrinjan că n-ar zice, după cum o vede baricadându-se, la care madam Ortansa, păi, ca să nu mă violeze cineva, hi-hi-hi, să ne-asigurăm... Rafael n-ar mai fi avut ce să spună, mă rog, de-acum or fi fost ceva mai mult decât niște colegi de slujbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la dispoziție o oră, maximum două. În cursul nopții își pregătise cum putuse mai bine apărarea. Așezase mitralierele capturate în punctele cele mai vulnerabile, iar sus, la etaj, trimisese cei mai buni trăgători stabilind cu ei sectoare de foc încrucișat. Baricadase cu mobilierul găsit ferestrele și ușile, astfel încât să fie cât mai greu de pătruns înăuntru, plasase în punctele de acces tot felul de capcane explozive cu aparențe banale. Nu își oferise nici cea mai mică pauză, controlând, organizând, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre jegoșii care suntem noi restul. Pro: Spune-mi, te rog, prietene, cine v-ar mai lumina pe voi dacă eu aș fugi? Cine ar rămâne să vă călăuzească, să vă vorbească despre istorie; aceeași infamă istorie care ne-a baricadat în costumele astea chitinoase, e adevărat. Dar dacă nu ne vom cunoaște istoria, nu vom ști nicicând ce putem face pentru a o depăși, pentru a deveni mai buni. Noi nu avem sentimentul apartenenței și e păcat pentru că e înălțător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Dar semaforul Își schimbă culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și pedalând din greu, m-am repezit În urma lui. În cealaltă parte a orașului, În Întunecimea din Casa Zebrei, tatăl meu Încerca să nu adoarmă. Baricadat În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de durere. Jerome a sărit-o fără nici o dificultate. De cealaltă parte a câmpului era drumul care ducea Înapoi la casă. Dacă reușeam să trec peste pantă, puteam s-o iau Într-acolo fără să mă vadă Jerome. Mă puteam baricada cu Obiectul În camera noastră. Am ajuns la deal și am Început să-l urc. Jerome venea după mine, cu un aer amenințător, apropiindu-se tot mai tare. Eram ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăiat. Lucrul drăguț este că peste patru zile am primit ordin să-l legăm din nou. Și în perioada aceea, de după 22, primeam tot felul de ordine: tăiați convorbirile Securității, legați convorbirile Securității. Unii dintre noi erau foarte fricoși, se baricadaseră în birouri, de teamă să nu vină Securitatea să-i aresteze, să-i omoare.“ Domnul revoluționar... „Nu pretindem că, prin proiectul de față, se va rezolva total problema valorificării producției culturale la scară națională“ Recunoaștem, n-am reușit să aflăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
-i reproșeze Americei. Îi primise bine, oferindule gratuit transportul și confortul strict necesar. Însă el avea ceva pe suflet...! Nu-i plăcuse felul de cum arăta orașul În cursul zilei și... mai ales noaptea. De cum se Însera, vitrinele magazinelor stingeau luminele baricadându-se cu niște obloane de oțel ce erau vopsite de adolescenți cu tot felul de mâzgălituri, din cele mai fanteziste. Străzile erau pustii, cu un aspect ce te credeai În Evul Mediu iar orașul luminat dar, suficient de pustiu având
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am zis așa: am cerut să vină oameni cu pregătire, profesioniști să conducă orașul și eu m-am dat deoparte. Și aici intervine un alt paradox. Eu aveam dosarul pe rol pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. Milițienii erau baricadați. Pe 22 decembrie, răutățile cu sticle incendiare și cuțite s-au dus la Miliție. Vrem capul lui X, vrem capul lui Y! Eu am plecat de la Primărie și m-am dus în fața Miliției. Am strigat la ei: „Opriți-vă! Comanda
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și avea mult praf. Nu erau urme. M-am întors. Aveau cantină, dușuri, grup sanitar, cabinet medical. Erau trei intrări: în stânga era intrarea Ministerului Afacerilor Externe, la mijloc era o grupă de la Direcția a V-a de pază. I-am baricadat acolo, le-am pus armele în niște dulapuri pe care le-am sigilat. Erau conduși de maiorul Ivan. L-am întâlnit peste vreo 10 ani. Era în paza prezidențială. “Ce inspirație ai avut că ne-ai luat armele. Dacă ne
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
apăruse încă pe noi. Ba nu! Nici nu mai știu exact... Pe unii parcă se vedea ceva, niște semne zbârcite, încrețite. Eu știam doar că am luat-o și eu, dar nu se vedea încă nimic pe mine. Lumea se baricadase în case. Se dădeau lupte cu noi, cei cu lepră, care ne înmulțeam mereu. Îmi mai aduc aminte că, până la urmă, eu mă retrăsesem într-un loc ferit, cu foarte multă lumină, și tot așteptam, uitându-mă atent și curios
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]