332 matches
-
Ochus, satrap de Hircania, s-a răsculat împotriva lui Sogdianus, după o scurtă lupta l-a omorât, si suprimat de tentativa propriului frate Arsites să-i imite exemplul Ochus a adoptat numele Darius (surse grecești adesea în numesc Darius "Nothos", "Bastard"). Nici numele Xerxes ÎI nici Sogdianus nu apar în datele a numeroase tăblițe Babiloniene din Nippur; aici efectiv domnia lui Darius ÎI urmează imediat după cea a lui Artaxerxes I.A purtat lupte cu Macedonia (Alexandru Macedon și cu tatăl
Darius al II-lea () [Corola-website/Science/324165_a_325494]
-
După moartea tatălui său, Wilhelm a fost proclamat ca duce al Normandiei, el având pe atunci vârsta de numai 7 ani. Regele Franței l-a recunoscut imediat ca vasal și duce al Normandiei. Nemulțumiți de numirea ca duce a unui bastard, Roger I de Tosny și alți seniori normanzi (care se considerau urmași ai lui Rollon, fondatorul Ducatului Normandiei) se aliază și declanșează o perioadă de tulburări politice care a durat aproape un deceniu. Oștile seniorilor îl caută pe Wilhelm pentru
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Guvernatorul în "Cavalerul Tristei Figuri" /M. de Cervantes/ Răzvan în "Radu-Ștefan Întîiul și Ultimul" / A.Busuioc/ Brânzovenescu în "O scrisoare pierdută" /I.L.Caragiale/ Scanlon în "Zbor desupra unui cuib de cuci" / D.Wasserman/ Glov în "Jucătorii" /N.V.Gogol/ Veveriță în "Bastarzii" / D.Matcovschi/ Stejarul în "Pasărea albastră" /M.Maeterlinck/ Kruk în "Ghetoul" / J.Sobol/ El în "Zăpezile de altădată" / D.Solomon/ Geronte în "Doctor fără voie" / Molière/ Jabe Torrance în "In piele de șarpe" /T.Williams/ Ștefănescu în "Ultima oră" /M.
Nicolae Darie () [Corola-website/Science/325641_a_326970]
-
din Valenda și de amintirile neplăcute, ea pornește într-un pelerinaj religios alături de frații dy Gura - care o însoțesc pe post de protectori, Liss - o fată-curier isteață pe care o ia drept cameristă și dy Cabon - un preot din ordinul Bastardului, care devine 'ghidul ei spiritual'. Pelerinii sunt capturați de o trupă roknari în apropierea principatului Jokona, dar sunt eliberați de o patrulă a cetății în apropierea căreia se aflau, Porifors. La conducerea salvatorilor se află Arhys, fiul celui a cărui
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
este devastat de atacul prin magie al rețelei de vrăjitori coordonați de Joen, dar Arhys face un raid nocturn în care reușește să ucidă șapte dintre marionetele prințesei-mamă. Lovitura sa, deși puternică, nu e de ajuns; avându-l alături pe Bastard, Ista se predă jokonienilor și, ajunsă față în față cu Joen, îi "înghite" monstrul, trimițându-l pe lumea cealaltă. La fel procedează apoi și cu demonii mai mici care posedau trupurile lui Sordso și ale celorlalți vrăjitori și, astfel, principalul
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
demonii mai mici care posedau trupurile lui Sordso și ale celorlalți vrăjitori și, astfel, principalul atu al armatei jokoniene este distrus. Restul este făcut de trupele lui dy Oby, tatăl Cattilarei, care vine în ajutorul castelului Porifors. Ista devine unealta Bastardului, ajungând să călătorească prin Chalion și Ibra și să trimită înapoi demonii răspândiți în lume, avându-l alături pe Lord Illvin. Dacă în "Blestemul Chalionului" accentul religios era pus pe Fiică, simbol al primăverii, "" se concentrează asupra altui zeu, Bastardul
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
Bastardului, ajungând să călătorească prin Chalion și Ibra și să trimită înapoi demonii răspândiți în lume, avându-l alături pe Lord Illvin. Dacă în "Blestemul Chalionului" accentul religios era pus pe Fiică, simbol al primăverii, "" se concentrează asupra altui zeu, Bastardul. Spre deosebire de ceilalți patru zei, acesta nu este patronul unui anotimp sau al unei situații anume, ci el creează echilibrul, fiind în același timp și patronul demonilor. Tocmai de aceea, jokonienii nu îl acceptă drept zeu, religia lor fiind cvadriană, nu
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
unui anotimp sau al unei situații anume, ci el creează echilibrul, fiind în același timp și patronul demonilor. Tocmai de aceea, jokonienii nu îl acceptă drept zeu, religia lor fiind cvadriană, nu cvinteriană ca în Chalion. În romanul de față, Bastardul și-o alege ca reprezentantă în lumea materială pe Ista, folosind-o pentru a-și readuce sub control demonii evadați cu ajutorul prințesei-mamă Joen. Un alt zeu care își face apariția într-un rol secundar este Tatăl, simbolul iernii, care este
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
urmare a presiunilor papei și ale regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei, fratele lui Ingeborg, Filip a cedat în cele din urmă, reprimind-o pe soția sa daneză în 1213. Ca urmare, Maria și fratele ei au devenit automat bastarzi. Totuși, Maria și Filip au fost declarați legitimi de către papă în 1201, la solicitarea insistentă a regelui. Între timp, mama Mariei, Agnes de Merania, a murit de inimă rea, în 1201. Maria a fost de două ori logodită înainte de a
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
unul dintre importanții participanți la cucerirea normandă a Angliei din 1066. El a fost prezent la Bătălia de la Hastings, cu toate că sursele sunt diferite în ceea ce privește activitatea sa concretă cu acea ocazie. Ele sugerează că Eustațiu a fost de față, alături de William Bastardul, la incidentul de la Malfosse din momentul imediat ulterior bătăliei, când un saxon care îl ataca direct pe William ar fi fost ucis de către Eustațiu. În continuare, Eustațiu a primit întinse teritorii, fapt ce sugerează implicarea sa în campania din Anglia
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
(1996) (titlu original "Royal Assassin") este un roman fantasy scris de Robin Hobb, fiind a doua carte din trilogia "Farseer". Bastardul FitzChivalry a supraviețuit otrăvirii puse la cale de Prințul Regal, dar a rămas cu sechele. Decis să nu mai revină la Buckkeep și la regele său, el își schimbă hotărârea după ce o vede într-o viziune pe femeia inimii sale
Asasinul regal () [Corola-website/Science/322741_a_324070]
-
în mare număr pe urmele cuceritorilor normanzi, iar cucerirea Siciliei s-a dovedit a fi decisivă pentru tot mai clarul declin al puterii musulmane în Mediterana occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit înaintea tatălui. Cel de al doilea, Geoffroi, se pare că tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea de lepră, așadar nu avea cum să emită pretenții la
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
mai clarul declin al puterii musulmane în Mediterana occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit înaintea tatălui. Cel de al doilea, Geoffroi, se pare că tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea de lepră, așadar nu avea cum să emită pretenții la moștenire. Prima căsătorie a lui Roger a avut loc în 1061, soția fiind Iudith, fiică a contelui Guillaume
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit înaintea tatălui. Cel de al doilea, Geoffroi, se pare că tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea de lepră, așadar nu avea cum să emită pretenții la moștenire. Prima căsătorie a lui Roger a avut loc în 1061, soția fiind Iudith, fiică a contelui Guillaume d'Évreux cu Hawisa de Échauffour. Soția a
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Geoffroi sau Godefroi a fost cel de al doilea fiu al contelui normand Roger I de Sicilia. Geoffroi a fost probabil un bastard, ca și fratele său mai mare, Iordan, însă există posibilitatea să fi fost fiu legitim avut de Roger I fie cu Iudith d'Évreux fie cu Eremburga de Mortain. Indiferent de acestea, el nu a avut nicio șansă de moștenire
Geoffroi de Ragusa () [Corola-website/Science/328241_a_329570]
-
Bumerang la purtător", comedie difuzată la Radiodifuziunea Română, în emisiunea “Teatru la microfon”, în anul 1981. "Aventurile lui Leonardo", suită de scenete S.F. difuzată pe Programul 1 al Radiodifuziunii Române în cursul anului 1982. A publicat trilogia de teatru intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
anul 1981. "Aventurile lui Leonardo", suită de scenete S.F. difuzată pe Programul 1 al Radiodifuziunii Române în cursul anului 1982. A publicat trilogia de teatru intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri). A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
în casa acestuia și devenind cunoscut ca François Villon (Florent Pagny). El devine student la Sorbona, dar duce o viață dezordonată, scriind poezii și chefuind cu prietenii săi studenți prin cârciumi și bordeluri. Intrat în conflict cu sergentul Perrenet Marchand (Bastardul) (Marc de Jonge) din cauza lui Marion (Cecile Magnet), o prostituată de la bordelul lui Margot (Dora Doll), Villon este judecat la 5 mai 1451 de magistratul Robert d'Estouteville (Traian Costea) pentru beție în public, purtare scandaloasă, agresarea unor persoane și
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Vântul Diavolului, dar iertat ca urmare a intervenției autorităților ecleziale, singurele în drept să judece faptele săvârșite de un cleric sau de un student. Deși sfătuit să fie reținut în acțiuni pentru o vreme, Villon cade în capcana întinsă de Bastard și este prins în mijlocul unor lupte de stradă între studenți și soldați în urma cărora 9 sergenți sunt răniți și 32 de studenți sunt arestați. Philippe Sermoise (George Paul Avram), reprezentantul episcopului Parisului, amenință cu închiderea universității dacă cei 32 de
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Cayeux (Bernard Farcy), care intraseră în breasla calicilor condusă de Marele Coțcar (Ion Marinescu), „regele vagabonzilor”. Dezgustat de comportamentul mârșav al Catherinei de Vaucelles, Villon compune un pamflet în care dezvăluie că aceasta avea relații imorale cu Philippe Sermoise. Datorită Bastardului, care devenise informator al poliției, textul poemului ajunge la Sermoise. Acesta din urmă îl atacă pe stradă pe Villon cu un cuțit și îi taie buza, dar este ucis în încăierare. Nefiind primit de vagabonzi, poetul părăsește Parisul într-o
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a încălcării legilor nescrise ale breslei, Regnier de Montigny este dat de Flora pe mâinile Bastardului. Regnier este torturat și-și divulgă complicii, apoi este spânzurat. Temându-se de poliție și de calici, François și Colin fug din Paris, luând-o în direcții diferite. În același an, aflat la târgul de la Blois, François Villon este recunoscut
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
d'Orléans (Roland Monod) și primit la curtea acestuia pentru a-l delecta cu poeziile sale. La castel ajunge într-o zi și Colin care fusese găsit de un om cinstit și care devenise meșter lăcătuș. Când Le Harlay și Bastardul vin să-l caute la castelul din Blois, François și Colin fug de acolo. Ei se adăpostesc în grajdul unei biserici unde sunt găsiți de soldați și li se înscenează furtul unor obiecte bisericești. Cei doi sunt arestați și întemnițați
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
privilegiile anulate de noul rege și îl transformă pe Villon în simbolul revoltei. Poetul îi spune magistratului că nu este responsabil de zarva studenților, declarând că este foarte obosit și cerând să fie lăsat să se odihnească. La indicația magistratului, Bastardul organizează uciderea magistrului Ferrebouc (Alexandru Dobrescu) și găsește martori care să jure că Villon este cel vinovat. Poetul este întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare, fiindu-i comutată pedeapsa în 10 ani de exil. Bastardul este reintegrat în poliție
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
odihnească. La indicația magistratului, Bastardul organizează uciderea magistrului Ferrebouc (Alexandru Dobrescu) și găsește martori care să jure că Villon este cel vinovat. Poetul este întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare, fiindu-i comutată pedeapsa în 10 ani de exil. Bastardul este reintegrat în poliție ca sergent. François Villon părăsește Parisul la 8 ianuarie 1463, dar este ajuns din urmă de Bastard care îi taie mâna dreaptă pentru a nu mai putea scrie. Poetul a dispărut de atunci, intrând în legendă
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
vinovat. Poetul este întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare, fiindu-i comutată pedeapsa în 10 ani de exil. Bastardul este reintegrat în poliție ca sergent. François Villon părăsește Parisul la 8 ianuarie 1463, dar este ajuns din urmă de Bastard care îi taie mâna dreaptă pentru a nu mai putea scrie. Poetul a dispărut de atunci, intrând în legendă. Filmul prezintă existența tumultuoasă a poetului François Villon într-un mediu autoritar dominat de stăpânii medievali și de conducătorii Bisericii Romano-Catolice
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]