KorAP: Find »[drukola/base=batistă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...137 >

3,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

și, în al doilea rând, că ne-ai înșelat într-o chestiune deosebit de importantă. — Nici nu-ți dai seama cât m-a durut de mult, Martin, spuse Antonia cu glas tremurat de plâns, privind în jos și răsucind în mâini batista umedă. — Îmi pare rău, draga mea. — Chiar îți pare rău? întrebă Palmer. Noi credeam că te cunoaștem, Martin. Ne-ai făcut o surpriză. N-aș zice că suntem dezamăgiți, dar cu siguranță suntem profund mâhniți. Într-un anume fel trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
rămas uluită, continuă ea. Sigur că mai mint și eu câteodată, dar pe tine te consideram atât de sincer. Și credeam că mă iubești atât de mult. Spunând aceste cuvinte, o podidi plânsul din nou și-și acoperi fața cu batista. — Te-am iubit foarte mult, am răspuns, te iubesc foarte mult. Dar am iubit-o și pe Georgie. Am simțit că nu mai rezist mult. Și încă o iubești, spuse Palmer. Și încă o iubesc, am răspuns. — Îți spun foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ești cu adevărat un om norocos! Nu, nu, mă văd nevoit să insist în virtutea drepturilor mele. Georgie, nici nu vreau să aud de plecare! Un sunet venit din spatele nostru ne-a făcut să ne întoarcem. Antonia își acoperise fața cu batista. Trase adânc aer în piept și scoase un suspin prelung. Palmer dădu drumul mâinii lui Georgie, iar eu i-am făcut semn să o ia înainte. Când Palmer s-a îndreptat spre Antonia, am împins-o pe Georgie spre ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea ochii plini de lacrimi, dar încă se stăpânea. Mă privi cu furie și se căută în buzunar după o batistă. — Bine, Martin, e-n regulă, foarte bine, foarte bine. Nu e bine deloc, am spus. — Nu înțeleg, spuse Georgie. N-a fost decât o întâmplare, chiar dacă poate părea altfel. I-am spus într-o doară lui Honor Klein că vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a instalat din nou în casă, parcă e prezentă peste tot în permanență, ca un nor negru. Sunt de-a dreptul speriată, Martin. Rosti ultimele cuvinte cu un fel de scâncet, se așeză pe patul de campanie și-și scoase batista. Hai, adună-te, cred că totul este doar în imaginația ta, am spus. Văzând în inconștiența și inocența ei reflectarea propriilor mele spaime, m-am simțit profund mișcat. — Am fost absolut șocată, la început nu mi-a venit să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să... Suspină, își șterse fața cu batista și suspină din nou. Stăteam în picioare, cu mâinile în buzunarele halatului și o priveam cum plânge. Mi-era milă de ea, dar mila mea era doar o prelungire a propriei mele dileme. — Vasăzică, Honor Klein e cu voi, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
tumefiată. Pe obraz, în locul în care-l lovisem, se vedea puțin sânge. — N-am cu ce să te tratez, am spus. N-ar fi rău să te duci acasă. Am să-ți chem un taxi. — Dă-mi, te rog, o batistă. În clipa asta nu văd nimic, spuse Palmer. I-am dat o batistă, și-a pus-o peste ochiul lovit și s-a așezat din nou în genunchi. L-am ajutat să se ridice și i-am scuturat hainele. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am cu ce să te tratez, am spus. N-ar fi rău să te duci acasă. Am să-ți chem un taxi. — Dă-mi, te rog, o batistă. În clipa asta nu văd nimic, spuse Palmer. I-am dat o batistă, și-a pus-o peste ochiul lovit și s-a așezat din nou în genunchi. L-am ajutat să se ridice și i-am scuturat hainele. În timp ce făceam asta el stătea ca un copil. Mi-am plimbat mâinile pe tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul. Am găsit câțiva șilingi în buzunarul sacoului și i-am spus lui Palmer: — Ai cumva cinci șilingi să-mi împrumuți? A pus jos paharul cu whisky, ținându-și încă batista la ochi, și s-a căutat prin buzunare. Mi-a dat o monedă și i-am dat-o Antoniei prin ușă. Am auzit muncitorii plecând. Îmi doream să-l văd pe Palmer plecat. — Am să cobor cu tine, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Am să cobor cu tine, i-am spus. O să oprim un taxi în stradă. A acceptat dând din cap. Mi-am tras pantalonii și sacoul peste pijama și am ieșit. Antonia dispăruse. În lift Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns în stradă, ținându-l de braț și imediat a apărut un taxi. Ploaia nemiloasă continua să cadă. După ce s-a urcat în taxi, am încercat amândoi să ne spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
se strânse, fruntea i se înroși, iar din ochii ei, ca din două izvoare mari, țâșniră lacrimi. Își plecă capul asupra paharului pe care-l ținea țeapăn în mână și lacrimile îi picurară în șampanie. Georgie își acoperise fața cu batista. M-am uitat la Alexander și el la mine. De fapt, cu bune și cu rele, ne cunoșteam de foarte mult timp. 24 Dragostea pătimașă se hrănește din orice. Așa se face că, după ce am trecut peste durerea și șocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau poate că nici nu-mi închipuisem că și trupul lui era vulnerabil. Când am intrat, își făcea de lucru cu o cutie de batiste din hârtie. Lângă el era un coș plin cu asemenea batiste cocoloșite iar primele lui cuvinte au fost: — Nu te apropia de mine, prietene, sunt îngrozitor de răcit! M-am așezat pe un scaun de lângă perete, de parcă mă aflam într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
uitasem că l-am lovit sau poate că nici nu-mi închipuisem că și trupul lui era vulnerabil. Când am intrat, își făcea de lucru cu o cutie de batiste din hârtie. Lângă el era un coș plin cu asemenea batiste cocoloșite iar primele lui cuvinte au fost: — Nu te apropia de mine, prietene, sunt îngrozitor de răcit! M-am așezat pe un scaun de lângă perete, de parcă mă aflam într-o sală de așteptare. M-am uitat obosit și detașat la Palmer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu. După aceea, nimic n-a mai fost la fel. Capitolul doi O oră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ce vrea să spună cu asta, că a continuat: — Chiar când plecat trenul, el declarat: „Lung drumul spre salvare. Avem nevoie de reformă. Și pace Între așternuturi“. Gielke aplecat pe geam și făcut cu mâna. Mai Întâi, cu mână, apoi, batistă. Apoi amândoi: „Fraternité!“ Un tablou captivant. Acum ajută și Sascha? A Închis proiectorul. Se pare că a terminat cu expunerea părerilor sale despre știrile pe care le-am pierdut. Am reușit destul de greu, ce-i drept, să așezăm prima bobină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Sodoma și Gomora. Karp chicoti, apoi deschise ușa spre bibliotecă și bătu Într-un pupitru. Dinspre o ușă lăsată Întredeschisă, care dădea spre coridorul din fundal, am auzit un scaun scârțâind. — Osram Röser, spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe Kinkel când se Întoarce din pauza de masă. Vă simțiți mai bine azi? Zâmbindu-i colegului său, Își inseră din nou batista În gulerul larg și se reîntoarse la prânzul său. Ghidul nostru dădu din umeri. Conform celor spuse ulterior, Alf Kinkel fusese cândva copilul străzii, membru al unei bande care-și făcea veacul pe maidanele orașului. Acum lucra ca asistent al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe perete. Într-una se vedeau șase bărbați aliniați umăr la umăr, cu benzi neagre peste ochi, nas și gură. Purtau cu toții costume Închise la culoare, asemănătoare cu cel de pe Karp, și cămăși albe, gulere apretate și cravate, unii aveau batiste În buzunarul de la piept, alții, ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau parte din pătura de jos a clasei mijlocii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
seama. Până la urmă am hotărât să-mi dezvălui numele, să-i explic cu ce mă ocupam, să mă prezint cum eram cu adevărat - toată povestea jenantă. În orice caz, n-am făcut cine știe ce. — Knisch? Dacă zici tu. Dora Își puse batista jos, În timp ce eu, bătând cu o țigară Moslem masa, am afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă viespe, decât albină. Îndrumat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe de neînțelegere, implicând un ruj șters din greșeală și o batistă, Wickert reuși să mă care pe canapea. Îngrijorat, mă Întrebă dacă Îl aud. M-am Încruntat. Gura și gâtul, deși nu mă mai dureau atât de tare, nu păreau să aparțină corpului meu. Inspectorul se oferi să-mi aducă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
când am dus paharul la gură și am sorbit - mai Întâi o Înghițitură de lichid rece, apoi Încă una. După ce am parcurs dosarele confiscate ieri de la Dvs. , am dat peste niște date interesante. — Uitați. Și mă șterse la gură cu batista lui. — Chestionarul pe care l-am găsit era completat doar pe jumătate. Dar anumite lucruri descrise acolo sunt pasibile de pedeapsă, conform legislației germane. Și asta... asta... situația asta -reuși În sfârșit să bage batista la loc În buzunarul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mă șterse la gură cu batista lui. — Chestionarul pe care l-am găsit era completat doar pe jumătate. Dar anumite lucruri descrise acolo sunt pasibile de pedeapsă, conform legislației germane. Și asta... asta... situația asta -reuși În sfârșit să bage batista la loc În buzunarul de la piept - ceea ce completează elocvent părțile necompletate din chestionarul dumneavoastră, ceea ce nu vă Îmbunătățește situația cu nimic, nu-i așa? Wickert rânji. Mai ales că numele de pe formular e identic cu cel al compatriotului dumneavostră. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]