440 matches
-
determinările sale. Creativitatea nu e numai o trăsătură de personalitate, ci și o variabilă relațională, iar comportamentul creativ a fost studiat în raport cu situația problematică, nivelurile performanței și cu condițiile mediului în care se desfășoară acțiunea creativă. Principala limită a curentului behaviorist, în explicarea fenomenului creativității, este reducerea complexității fenomenului creativității la formarea legăturilor de tipul S-R, prin premierea răspunsurilor pozitive și sancționarea celor greșite. I 1.2.3. Teoria existențialistă (umanistă) a creativității Inițiatorii teoriei existențialiste ( A. Maslow, C. Monstakas
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
are rolul de a reflecta, reprezenta stările lumii, chiar dacă nu într-o modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. Limbajul este act, comportament lingvistic; ideea se impune prin concepțiile behavioriste și pragmatice ale lui: Peirce, Morris, Austin. Ultimul aduce pe scena semiotică sintagma acte de limbaj. Acestea din urmă au ca o caracteristică principală performativitatea, adică acționează asupra interlocutorului, determinându-l atât la nivel cognitiv, cât mai ales la nivel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de agregare poate fi atinsă prin integrare, adică prin atingerea unui sens al comunității, prin edificarea unor instituții și practici stabile, rezolvare pașnică a problemelor. Metodologia folosită de acești autori pentru studiul comunităților de securitate reflectă afilierea lor la curentul behaviorist din științele sociale. Comunicarea socială, creșterea mobilității persoanelor, a legăturilor economice ori a tranzacțiilor interumane transfrontaliere se numără printre itemii propuși de echipa condusă de Deutsch pentru măsurarea gradului de integrare a unor state. Scrisă în perioada Războiului Rece, cartea
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
democratice, dar nu exclusiv, definitorie fiind imposibilitatea recurgerii la violență. La baza comunităților de securitate stau numărul și calitatea legăturilor dintre state și societăți, pe când din perspectiva păcii democratice, fundamentală este similitudinea de convingeri și practici politice. Renunțarea la perspectiva behavioristă și schimbările din perioada Războiului Rece au făcut ca abordarea comunității de securitate a lui Deutsch să fie practic abandonată în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii '90, mai ales
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
al instituțiilor internaționale în politica mondială sau provocările la adresa epistemologiei pozitiviste. Liberalii și realiștii s-au confruntat asupra binomului putere valori și relevanțele lor asupra politicii internaționale. Cea de-a doua dezbatere a fost declanșată de provocarea adresată de curentul behaviorist ce insista asupra căutării maximei obiectivități în științele sociale teoriilor și metodologiilor dominante ale epocii. A treia dezbatere a vizat natura și implicațiile relațiilor între actorii internaționali. Ultima dezbatere, încă în desfășurare, se poartă mai cu seamă pe tema regulilor
Introducere: domeniul Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1504]
-
sensul pedagogiei clasice, care punea accent pe formarea inițială și pe dobândirea tuturor competențelor pentru viitoarea activitate profesională, formarea continuă fiind accidentală, nesistematică. Abordarea de tip tradițional a formării inițiale și continue a personalului didactic pornea de la o înțelegere predominant behavioristă și academică. Paradigmele moderne asimilează statutul cadrului didactic unui membru al unei structuri organizaționale (școala) și unei comunități (locale, profesionale) solicitând o accepare diferită a rolurilor și identităților profesionale, accentuând latura pragmatică. Cea mai importantă latură a formării inițiale este
Sistemul form?rii ini?iale a cadrelor didactice ? un pas ?nainte ?n optimizarea mobilit??ii ?n carier? by Tanislav Maria Teodora [Corola-publishinghouse/Science/83982_a_85307]
-
impact mai puternic asupra educației parentale, asupra sfaturilor pe care psihologii-experți le-au oferit părinților dornici să-și îmbunătățească performanțele pedagogice sau celor care s-au confruntat cu probleme în relația cu copiii. Acestea sunt: teoria autorității parentale, teoria umanistă, behavioristă, cea a psihologiei dezvoltării și teoria sistemelor familiale, În prezentarea acestora, Ph. Osborne (1998, p.320 332) a precizat originile teoretico-filosofice ale fiecărei perspective, natura problemelor apărute în relația părinfi copii, concepția asupra copilului, strategiile educative care pot fi utilizate
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
să se poarte iar, dacă reacțiile acestora din urmă sunt considerate inadecvate, înseamnă că mediul familial sau cel social a eșuat în asigurarea condițiilor necesare dobândirii comportamentului adecvat. Dar comportamentul greșit poate fi corectat și înlocuit cu altul, dezirabil, adecvat. Behavioriștii au relevat pe baza datelor experimentale că pedeapsa nu este atât de utilă pe cât cred în mod frecvent părinții. Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile este mai eficientă decât pedepsirea celor inadecvate. În plus, pedeapsa are o serie de efecte nedorite
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
atât de utilă pe cât cred în mod frecvent părinții. Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile este mai eficientă decât pedepsirea celor inadecvate. În plus, pedeapsa are o serie de efecte nedorite precum: reacțiile de evitare, agresiune sau depresie. Valoarea contribuției teoriei behavioriste constă în sublinierea posibilității modificării comportamentului. Spre exemplu, mulți părinți cu copii deficienți au aplicat metoda întăririi comportamentului, obținând unele rezultate notabile. Părinții care nu au capacitatea de a corecta comportamentul greșit al copiilor lor învață în cadrul programelor behavioriste să
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
teoriei behavioriste constă în sublinierea posibilității modificării comportamentului. Spre exemplu, mulți părinți cu copii deficienți au aplicat metoda întăririi comportamentului, obținând unele rezultate notabile. Părinții care nu au capacitatea de a corecta comportamentul greșit al copiilor lor învață în cadrul programelor behavioriste să fie mai tranșanți în raportul lor cu copii, să utilizeze selectiv pedeapsa și, dacă este posibil, să o evite. Limitele perspectivei includ faptul că nu este utilă tuturor categoriilor de părinți. 1..3.4. Perspectiva dezvoltării: copilăria călătorie, părintele
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și simplu “neutru”, ci el reacționează uneori greșit datorită imaturității sale psihosociale, firești. În raport cu adulții, această imaturitate constă în faptul că: are o memorie mai săracă, o capacitate mai redusă de a raționa, o slabă capacitate de autocontrol etc. În timp ce behavioriștii consideră că părinții pot modifica și dirija comportamentul copilului în direcția dorită de ei, teoreticienii dezvoltării consideră că fiecare copil este unic, posedând propriile sale nevoi, el trebuind să fie srijinit pentru a-și dobândi maturitatea.Explicațiile date problemelor apărute
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
forței creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspunsă reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspunsă reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale individului. (Anca Munteanu, 1994
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspunsă reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale individului. (Anca Munteanu, 1994, p.49) Orientarea behavioristă concepe creativitatea ca un tip de comportament cu trăsături specifice, ce încearcă să surprindă, în mod special, determinările sale. Creativitatea nu e numai o trăsătură de personalitate, ci și o variabilă relațională, iar comportamentul creativ a fost studiat în raport cu situația
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
determinările sale. Creativitatea nu e numai o trăsătură de personalitate, ci și o variabilă relațională, iar comportamentul creativ a fost studiat în raport cu situația problematică, nivelurile performanței și cu condițiile mediului în care se desfășoară acțiunea creativă. Principala limită a curentului behaviorist, în explicarea fenomenului creativității, este reducerea complexității fenomenului creativității la formarea legăturilor de tipul S-R, prin premierea răspunsurilor pozitive și sancționarea celor greșite. I 1.2.3. Teoria existențialistă (umanistăă a creativității Inițiatorii teoriei existențialiste (A. Maslow, C. Monstakas
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
nu se îndepărtează de modelul “cutiei negre” și nu abandonează obiectivele de optimizare (avem în vedere aici în special modelele manageriale). La ora actuală teoria firmei numără trei clase principale de modele: a) modelul neoclasic; b) modele manageriale; c) modelul behaviorist (al comportamentelor), creat de Simon, Cyert și March. Aceasta este și ordinea în care le vom trata în prezenta lucrare. Vom adăuga o expunere pe scurt a altor două teorii sau modele considerate importante de către specialiștii în domeniu: cea a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
În plus, acționariatul fiind de cele mai multe ori dispersat și slab informat, direcția de dezvoltare a întreprinderii este imprimată de management, chiar dacă acesta trebuie să satisfacă un minim de cerințe ale proprietarilor (cu precădere cele vizând remunerația anuală). I.3. Modelul behaviorist (al comportamentelor) Acest model privește întreprinderea ca o organizație sau coaliție de indivizi având fiecare propriile sale aspirații, motivații, comportamente. Pentru studierea acestora behaviorismul face apel la instrumente din arsenalul psihologiei. Concepția pur economică potrivit căreia managerul se află în
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
are acces la toată informația existentă, fiind limitat de timp, resurse, capacitate intelectuală etc. conceptul de “satisfacție” (satisficing), potrivit căruia managerul este întotdeauna nevoit să accepte mai degrabă o souluție satisfăcătoare decât una optimală. Aici este locul în care teoria behavioristă se distanțează net de cea neoclasică (marginalistă): decidentul nu caută soluția optimă, ci acea soluție care îi satisface cel mai bine aspirațiile și motivațiile personale în condițiile date. Mai mult decât atât, privitor la raționalitate Simon consideră că aceasta este
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
trecute; nivelul de aspirație al altor agenți în împrejurări identice; anticipările agenților asupra mediului și asupra rezultatelor efective ale deciziei; eficacitatea din trecut a deciziei. Nivelul de aspirație este un criteriu de decizie pentru agent. Ipotezele de la care pleacă modelul behaviorist (denumit și “model administrativ”) sunt așadar următoarele: oamenii sunt dispuși să opteze pentru o soluție care, chiar dacă nu este cea mai bună, este totuși satisfăcătoare; este examinat un set limitat de alternative. Cercetările sunt continuate până în momentul în care se
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
exemplu, un investitor britanic nesatisfăcut de rentabilitatea plasamentelor realizate în propria țară, poate opta pentru o altă țară vest europeană sau pentru Statele Unite; reducerea nivelului de aspirație până la un prag minim acceptabil (adaptat celei mai puțin rele soluții). În viziunea behavioristă procesul de luare a deciziilor are drept motor motivațiile comportamentelor mangerilor, motivații care se împart în două grupe mari: motivații individuale, rezultând din compararea de către manager a avantajelor (pecuniare și nepecuniare) pe care le poate obține cu costurile și eforturile
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
însă o serie de deficiențe care o fac inutilizabilă în practică: este un model static și descriptiv, care explică comportamentul întreprinderii în exclusivitate pe seama cadrului organizatoric intern, fără a lua în considerare influențele mediului extern. Mai mult decât atât, firma behavioristă nu are un comportament strategic; deciziile luate au în vedere doar realizarea unor obiective pe termen scurt. În plus, deși incertitudinea este luată în considerare (managerul dispune de informații incomplete și costisitoare) ea nu este evaluată într-un mod obiectiv
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
al informării reprezintă exact costul de tranzacție pe piață (Coase). Un contract care este în măsură să prevadă absolut toate evenimentele viitoare, precum și reacțiile părților contractante poartă denumirea de contract complet. Dar modelul costurilor tranzacționale, la fel ca și cel behaviorist, pleacă de la ipoteza că raționalitatea umană este limitată ca urmare, pe de o parte, a existenței incertitudinii (imposibilitatea prevederii unor evenimente viitoare sau a probabilizării lor), iar pe de altă parte ca urmare a complexității mediului (capacitatea de a stoca
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
potențial de creștere rămâne încă o problemă dificilă; există totuși imperative puternice, atât de ordin academic cât și practic, care să ne determine să continuăm cercetările pe această linie”. Profesorul britanic S. Vyakarnam a elaborat în anul 1999 un model “behaviorist” al creșterii firmei, care se apropie mult de modelele stadiilor de creștere prezentate mai sus. Denumit de autorul său “modelul creșterii prin tranziții”, el încearcă să explice relația dintre comportamentul managerilor și creșterea firmei. Potrivit acestui model, la începutul vieții
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
ca în contemporaneitate, nu există un motiv a priori pentru ca teoria realistă să privilegieze puterea militară față de alte forme. În timpul Războiului Rece, exista o adevărată industrie de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând de revoluția behavioristă decât de realism și probabil din acest motiv a ajuns realismul să fie asociat cu materialismul 3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pus inițial de realism pe putere; al treilea concept, raționalitatea, sugerează de asemenea o concentrare asupra puterii, atunci când este utilizată în sensul realist, nu al teoriei alegerii raționale. Al patrulea, primatul capacităților materiale, este mai curând un efect al transformării behavioriste din cercetarea științelor politice de la jumătatea Războiului Rece decât o exprimare a unei idei-nucleu realiste. și totuși, aceasta este deseori invocată pentru a argumenta incompatibilitatea dintre constructivism și realism, mai curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]