441 matches
-
anii '80, determinând reforme educaționale, axate pe căutări de soluții ale eficienței și calității educației. Noua paradigmă orientează atenția către dinamica generării de procese ale cunoașterii directe de către educat. Deși sensul se schimbă, totuși baza se regăsește în aprofundarea anterioară, behavioristă a pașilor învățării, pentru câștigarea efectivă a experienței de învățare, de la introducerea în sarcină până la evaluare și reglare, cu utilizarea feedbackului, dar desigur sub dirijare a fiecărei secvențe. Drept câștiguri explicative pentru noile metodologii putem reține: antrenarea rațiunii pentru menținerea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
necesare. Și în final să rezulte un model de îndrumare a învățării accesibil, realist, efectiv, susține Ch. Reigeluth (1983). Așa s-au născut multe modele, dar unele s-au impus, ca microparadigme ale învățării, dintre cele mai cunoscute fiind cele behavioriste, cognitiviste, constructiviste. Tot Ch. Reigeluth și K.Squire (1998) reiau rolul principiului diversității învățării, în condițiile centrării instruirii pe educat, unde sunt incluse și efectele asupra domeniului afectiv, a metacogniției. Și precizează că două sunt consecințele majore asupra proiectării: în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
planificări (pe termen mediu sau lung) și a unor planuri (pe termen scurt, pe unități tematice și pe lecții), dar în care experiența empirică sau imitarea de modele sau intuiția didactică sunt predominante. Dacă însă are o abordare de tip behaviorist, el va recurge la a propune un scenariu riguros, pe obiective operaționale, strict determinat, detaliat, secvențial, cu termene și acțiuni precise, cu rezultate observabile și măsurabile standard, aceleași pentru toți educații implicați și interpretate teoretic, atunci va aplica modelarea specifică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
manifesta înțelegerea problemei, dar și afirmarea creativității manageriale, aici (proiectare, organizare, decizie, coordonare, evaluare, reglare) a realizării scopurilor educative în diferite categorii de activități. Într-o primă fază de schimbare a stilului clasic de pregătire a activității, pe fondul teoriei behavioriste, a găsirii condițiilor pentru o învățare eficientă și a construirii soft-urilor pentru programarea riguroasă a activității cu calculatorul, în anii '70-'80, s-a conturat și s-a dezvoltat chiar ca teorie în sine o nouă paradigmă designul instrucțional
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de eficiență, pe baza unei noi concepții asupra curriculumului, a raportării la pragmatism și la învățarea prin cercetare, • etapa conturării unei teorii a proiectării inițiale, în anii '60-'80, bazată pe studiul condițiilor de eficiență a instruirii, pornind de la concepția behavioristă și cu conturarea ideii designului (1962, R. GlaserInstructional Design) și • etapa de după anii '90, ca o contrareacție la exagerările proiectării behavioriste și apelul la noile teorii cognitivismul, constructivismul sau noile tehnologii TIC. Ch. Reigeluth se află între primii care sistematizează
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
teorii a proiectării inițiale, în anii '60-'80, bazată pe studiul condițiilor de eficiență a instruirii, pornind de la concepția behavioristă și cu conturarea ideii designului (1962, R. GlaserInstructional Design) și • etapa de după anii '90, ca o contrareacție la exagerările proiectării behavioriste și apelul la noile teorii cognitivismul, constructivismul sau noile tehnologii TIC. Ch. Reigeluth se află între primii care sistematizează problema a ceea ce este ID și de ce este necesar (Reigeluth, 1983, pp. 4-36; revăzut în 1999), precizând ca argumente: • indică nevoia
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aibă pentru următoarea activitate, cât să evidențieze rolul educaților și al lui ș.a. Toate acestea sunt obiective ale cercetării (empirice), în baza reflecției, pe care o face educatorul aici ca o manifestare a nivelului profesionalizării pedagogice științifice. Paradigma designului clasic (behaviorist, de tip programat), reevaluat astfel va releva atunci înțelegerea, cercetarea, perfecționarea relației: • între baza științifică pedagogică, interdisciplinară (constructivistă acum) și concretizarea ei în proiecte-construct, • între proiectele-instrument flexibilizate conceptual și metodologic și realitatea contextului pedagogic centrat pe educat, necesar formării prioritare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
învățare independentă. Fiind astfel formați chiar specialiști în acest sens și rămânând ca aspectul pedagogic specific proiectării educației școlare să capete altă fundamentare, concepere, aplicare, perfecționare, fiind confirmată noua paradigmă a proiectării educaționale. Paradigma inițială a designului instrucțional, în sensul behaviorist, a fost legată de problematica găsirii condițiilor de eficiență a învățării într-un context, mediu pedagogic riguros prescris, programat. Apelând la definirea detaliată a lui, în pregătirea activității pentru o temă de conținut dată, a devenit un model acceptabil, dar
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a educației, mai ales în fața noilor lor determinări, așteptări și deși încercările au dominat ultimele decenii, limitele sunt însă vizibile aici. Constatăm astfel că înseși caracteristicile designului au suportat transformări de sens în dezvoltarea sa, în baza trecerii de la abordarea behavioristă a învățării prin condiționare operantă, a programării informatice, la abordarea cognitivistă și apoi constructivistă. Sau începe să indice trecerea de la standardizarea modului de proiectare al activităților, de la structuri-model care reflectă conformitatea, rigurozitatea respectării unor criterii de sistematizare, ordonare rațională a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
finală critică, din diverse perspective-criterii mai ales calitativ se realizează: cu aplicarea de metode și instrumente alternative de verificare, analiză și interpretare, valorizare, cu formularea de reflecții, consecințe, ipoteze pentru acțiuni-cercetare. Literatura problemei inventariază numeroase modele de proiectare, de tip behaviorist, constructivist sau în alte combinații conceptuale, cu sublinierea etapelor. Dar fiecare trebuie văzut ca o alternativă teoretică sau/și practică a acțiunii de concepere, organizare a activității de proiectare, valoarea lor variind după parametri reali: mediul construit, elementele curriculumului, experiențe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
parametri reali: mediul construit, elementele curriculumului, experiențe anterioare, particularități ale actorilor, resurse ș.a. De unde și eficiența, eficacitatea conceperii și aplicării lor merg pe o scară de la elaborare formală, standard, empiric, imitativ, respectat cu exactitate (de tipul planificare, plan, design instrucțional behaviorist), până la cel flexibil organizatoric și metodologic, adaptativ, potrivit noilor determinări, așteptări, evoluții. Pentru ilustrare a drumului către noua paradigmă a proiectării flexibile versus designul anterior, găsim interesantă o cercetare comparativă (Visscher-Voerman și Gustafson, 2004) asupra gradului de respectare în practică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
flexibile, ca cercetare și rezolvare de situații-problemă în instruire, poate fi verificată și concretizată chiar prin apelul la paradigma alternativelor metodologice în perfecționarea formelor clasice (lecții) ale organizării activităților. Este un pas al educatorilor către trecerea de la planificarea, designul instrucțional behaviorist la afirmarea competenței proiective necesară în instruirea centrată pe formarea competențelor educaților. Într-o unitate de învățare, ca sistem (capitol, precizat în programa curriculară), lecțiile se definesc clasic după sarcinile dominante (pe categorii de obiective) ale activităților în parte, având
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a desfășurării activității și a modului de antrenare a elementelor ei. Variante de modele sunt suficient de multe, căci au evoluat odată cu fundamentarea concepției asupra proiectării și a definirii curriculumului școlar, în prezent consolidându-se abordarea constructivistă, în dauna celei behavioriste, mult exagerată ca operaționalizare, algoritmizare, programare riguroasă, cu accent pe un design în manieră tehnologică (1962, R. Glaser Instructional Design). Față de aceste soluții amplu utilizate, chiar și astăzi de către didacticienii specialităților și educatorii cu o astfel de formare anterioară, problematica
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
urmărirea continuă a progresului acesteia după reglările necesare. Iar rezultatul concretizării acestei întreprinderi nu este decât tot un construct, un artifact, un proiect, potrivit normelor construcționiste. Autorii remarcă și mai multe note distinctive ale proiectării constructiviste, față de modelele anterioare (inițial, behaviorist), regăsibile în abordările privind Instructional Design (ID): • renunțarea la sensul prescriptiv detaliat de precizare a procedurilor, • enunțarea principiilor care să permită adaptarea la situațiile reale ale construirii învățării, • promovarea inițierii astfel a educatorilor în cunoașterea științifică, • însăși conceperea ei este
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în favoarea dominării evaluării formative și a utilizării feedbackului pentru stimularea progresului, • utilizarea intensivă a resurselor tehnologice de informare și comunicare TIC. Prin specificul conceperii și concretizării în aceste condiții, proiectarea astfel construită nu poate fi una descriptivă, prescrisă (ca în behavioristul ID), nici una anticipativă care aplică principiile "pedagogiei prin obiective" (operaționale). Considerăm că ea poate fi: • una conceptuală, prin studiul contextului pedagogic, al relațiilor între elementele curriculare antrenate, privind-o ca o problemă complexă de rezolvat științific și • una procedurală, care
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
căutările individuale și negocierile de generalizare, nu se poate face o planificare, în termeni exacți, • decizia de desfășurare a activității devine dificilă din cauza multiplelor alternative. Flexibilizarea proiectării poate fi ilustrată și prin compararea modelului ilustrativ pentru designul instrucțional de tip behaviorist, ca o concretizare a antrenării condițiilor de învățare specifice (R.M. Gagné) cu modele actuale de tip constructivist, la nivelul unităților de învățare. Tabel 17: Modele alternative în proiectarea constructivistă Etape ale unității de învățare (N ore). Timp unitar. Cu precizarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lecție de tip clasic, ca etape repetate): obiective specifice, conținut sintetizat, sistemul de lecții aferente, strategii (metode, mijloace, forme de organizare), acțiuni ale educaților, roluri ale educatorului, evaluare, reflecții, reglare. Modelul designului pe evenimente instrucționale a unui curs, ca model behaviorist, pentru un set de teme, N lecții și situații de învățare, ca părți și condiții externe din unitatea de instruire (R.M. Gagné, 1975, pp. 260-274; R.M. Gagné, L.J. Briggs, 1977) 1. Captarea și controlarea atenției. 2. Informarea elevilor asupra rezultatelor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în temă, pentru înțelegerea esenței, a rolului, a caracteristicilor, a principiilor, a procesului, a metodologiei, a criteriilor de evaluare a eficienței proiectării, ca apoi să redacteze științific un proiect de calitate, dar și creativ, supus adaptării sau dezvoltării. Excesul abordării behavioriste, prezente încă în formarea educatorilor la nivelul didacticilor specialităților și al practicii pedagogice în școli, generează căutări generale pentru o altă manieră eficientă de abordare. În primul rând, este conceperea pregătirii activității de instruire și apoi se decide asupra concretizării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a desfășurării la clasă. Iar această modificare metodologică, procedurală vine dinspre constructivism, care și-a extins aplicabilitatea la majoritatea problemelor didactice, implicate în sprijinirea inițierii în cunoașterea științifică. Motiv pentru care s-a propus corectarea, dar arătând și continuitatea, sintagmei behavioriste Instructional Design prin Designing Constructivist Learning Environments CLEs (D.H. Jonassen, l999), cu importanța acordată mediului calitativ pedagogic, necesar afirmării rolului central al educaților, în construcția mentală. Într-o proiectare dezvoltată apoi ca o diagramă, se pot insera concentric modurile de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acordată mediului calitativ pedagogic, necesar afirmării rolului central al educaților, în construcția mentală. Într-o proiectare dezvoltată apoi ca o diagramă, se pot insera concentric modurile de rezolvare și îndrumare, sprijinire. 6.6. Principii, metode, instrumente pentru proiectarea constructivistă Proiectarea behavioristă, aplicată în designul instrucțional inițial, utilizează preponderent ca metodă analiza de sarcină (CTA Cognitive Task Analysis), cu determinarea pașilor ei și a consecințelor procedurale în dirijarea învățării, rezultând un tabel de specificație, o listă a sarcinilor ordonate progresiv, care se
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
activității proiectate). Combinând aceste abordări și atitudini, educatorul-proiectant va putea respecta concret și alte principii ale proiectării constructiviste, rezultate din sinteza principalelor contribuții (apud Joița, 2006, pp. 251-256), pentru a da atenție acțiunile educatului și a trece de la "evenimentele instrucționale" behavioriste, la "evenimentele de învățare sprijinită" (B. Wilson): • adaptarea sarcinilor la stilul propriu de construire a învățării de către educat, • accentul să cadă pe înțelegerea proprie și flexibilitatea cognitivă a acestuia, • mediul pedagogic să ofere oportunități pentru căutare, clădire, rezolvare, reflecție, • folosirea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
conceptuală a proiectării. În centrul său este conturat contextul pedagogic, iar apoi este utilizată în determinarea rutelor posibile ale desfășurării activității și în elaborarea proiectului-construct concret, prin alegerea din fiecare element antrenat a variantei considerate optime pentru realizarea finalităților. Proiectarea behavioristă aducea, în prim plan, lanțul prescris de acțiuni, pe skilluri de învățare (R.M. Gagné), pe când cea constructivistă mută accentul pe procesul, procedurile alternative, flexibile de ajungere și înțelegere proprie a acestora și pe cerința de a asigura condițiile optime acestei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
R.M. Gagné), pe când cea constructivistă mută accentul pe procesul, procedurile alternative, flexibile de ajungere și înțelegere proprie a acestora și pe cerința de a asigura condițiile optime acestei întreprinderi. Nu mai este acum detalierea, tehnologia prescrisă de către educator de tip behaviorist (scenariu), pe care educatul o urmează întocmai, conform programării, ci căutarea unui mod de închegare a construcției, dar identificând și schițând alternative mai mult sau mai puțin aprofundate pentru o soluționare, după care ia decizia alegerii variantei optime. Astfel apare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rutei/rutelor alternative, un schelet, o schelă, cu marcarea punctelor-elemente strict necesare construcției, a relațiilor între ele, a unei dispuneri structurale, a unei delimitări de conținut și spațiu. De aici, ideea ilustrată grafic și devenită regulă practică: dacă în proiectarea behavioristă trebuie respectat un algoritm, o ordine anume a pașilor prescriși și urmați apoi de către profesor în dirijarea activității, ilustrativ fiind aici modelul încă larg răspândit la noi, în proiectarea constructivistă, alternativele reprezintă esența proiectării în mod propriu. Sau alți cercetători
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
larg răspândit la noi, în proiectarea constructivistă, alternativele reprezintă esența proiectării în mod propriu. Sau alți cercetători, după ce compară diferite rute în astfel de proiectări, în trecerea de la empiric la științific, tehnologic, sintetizează principalii pași, printr-o îmbinare a manierei behavioriste și cognitiviste, constată că rezultă modele de hărți conceptuale ale proiectării unei unități de învățare sau de diagrame ca imagini globale, structurate ale etapelor construcției și ale prezentării ei (apud, Joița, 2005, pp. 262-267). Or, o asemenea schiță, structurare, în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]