640 matches
-
, Constantin (8.IX.1887, Stroești, j. Argeș - 11.VI.1954, București), memorialist. Tatăl său - nepot de iobagi răsculați și fiul lui Ghiță Beldie, în tinerețe cioban - fusese socialist militant și ateu declarat, iar mama sa era fiică de țărani iobagi de pe moșia unui grof din Șercaia Făgărașului. B. și-a făcut studiile la Liceul „Sf. Sava” și la Facultatea de Litere din București
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte, București, 1919; Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), pref. P. Leonăchescu, București, 2000. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12; Iordan Datcu, Memoriile lui Constantin Beldie, ALA, 2000, 537; Gh. Grigurcu, Memoriile unui hedonist, RL, 2000, 41; Z. Ornea, Dezvăluirile lui Constantin Beldie, RL, 2000, 46; Popa, Ist. lit., I, 724-725; Săndulescu, Memorialiști, 215-220. I.D.
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
P. Leonăchescu, București, 2000. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12; Iordan Datcu, Memoriile lui Constantin Beldie, ALA, 2000, 537; Gh. Grigurcu, Memoriile unui hedonist, RL, 2000, 41; Z. Ornea, Dezvăluirile lui Constantin Beldie, RL, 2000, 46; Popa, Ist. lit., I, 724-725; Săndulescu, Memorialiști, 215-220. I.D.
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
martie 1925, bilunar, între 21 aprilie și 15 decembrie 1925, și lunar, între 1 iunie 1926 și 1 iulie 1928. Este editată de C. Rădulescu-Motru, sub îngrijirea unui comitet alcătuit din colaboratorii „Noii reviste române”. Secretar de redacție este C. Beldie. De la numărul 56/1920 are subtitlul „Socială, critică, artistică și literară”. Ambiționând să devină „un adevărat organ al întregei noastre pături intelectuale”, I.e. este o publicație independentă, „având de scop de a familiariza publicul românesc cu curentele de idei și
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
Romanță pentru după-amiază), G. Bacovia (Nervi de toamnă), Eugeniu Ștefănescu- Est, Claudia Millian, D. Iacobescu, D. Karnabatt, Mihai Săulescu, proză dă I. Dragoslav, iar eseuri scriu N. Davidescu, Eugeniu Sperantia, Mihail Cruceanu (Vitrina cărților tocite), Emil Isac (Din Cluj), C. Beldie (Un erou: Villiers de L’Isle-Adam). I. mai publică Observări contemporane de E. Lovinescu, Anchetele noastre, Întâlnire cu statuia lui Ovidiu, note, informații și reclame literare. Alți colaboratori: Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Al. Vițianu, Șerban Bascovici. I.H.
INSULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287565_a_288894]
-
întors în capitala Dobrogei, unde se găsea în 1916. În epoca studiilor, a frecventat cenaclul lui Al. Macedonski și, cu siguranță, cercul de la „Noua revistă română”, căci directorul acesteia, C. Rădulescu-Motru, i-a fost profesor, iar secretarul de redacție, C. Beldie - coleg și prieten apropiat. Nu a publicat, se pare, nimic acolo, dar va intra în redacția revistei „Ideea europeană”, pe care C. Rădulescu-Motru o scoate după război. Ea va semna, de la primul număr (iunie 1919), articole și eseuri pe teme
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
eseuri pe teme diverse, recenzii și note. În 1921-1922 mai colaborează la „Viața românească”, aici apărându-i însemnări de călătorie în Țara Bârsei și în Crișana și câteva poeme în proză. Dintr-o nouă călătorie în Banat trimitea lui C. Beldie epistole cu impresii, care sunt date la iveală în „Ideea europeană”. A mai colaborat la „Flacăra”, „Cuvântul liber” și „Cugetul românesc”. Succesul însemnărilor publicate în presă sub titlul Scrisori bănățene a determinat-o pe autoare să le strângă într-un
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
Succesul însemnărilor publicate în presă sub titlul Scrisori bănățene a determinat-o pe autoare să le strângă într-un volum dar, chiar în ajunul apariției lui, în urma unei crize pasionale, ea și-a luat zilele. Mai târziu, în 1946, C. Beldie a făcut cunoscute, în „Revista Fundațiilor Regale”, fragmente din corespondența și jurnalul ei intim. Ca și ceilalți redactori de la „Ideea europeană”, I. se află într-o agitată căutare a unor remedii împotriva „spiritului cărturăresc” închistat, rupt de viață. În publicistică
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
Cora Irineu, Scrisori bănățene, Timișoara, 1975, 5-17; Șerban, Ispita, 223-225; Veronica Porumbacu, „Scrisori bănățene”, RL, 1975, 31; D.M. [Dumitru Micu], „Scrisori bănățene”, CNT, 1975, 33; Ungureanu, Imediata, I, 8-28; Kalustian, Simple note, IV, 49-62; Dicț. scriit. rom., II, 637; Constantin Beldie, Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), pref. P. Leonăchescu, București, 2000, passim. V.D.
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
care pretinde că se trage din împărații bizantini”, este sancționat pentru „ieșirea împotriva poporanismului” prin atacul „contra lui Coșbuc și Goga”. Revista conține și traduceri din Corneille, Lenau, Shakespeare. Alți colaboratori: Elena Farago, C. Ramură, H. Sanielevici, D.V. Țoni, C. Beldie, Constantin Graur, I. Nisipeanu, Christea N. Dimitrescu (Cridim), Pavel I. Papadopol, Zamfir C. Arbore, Cezar P. Oardă, Ioan Băjescu-Oardă. C.A.
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
și literatura, în fond un „manifest al intelectualilor”, în genul celor din vremea „afacerii Dreyfus”. Situația se ameliorează puțin după ce rolul de secretar de redacție, rămas liber prin plecarea lui Eugen Porn în Italia, pentru doctorat, este preluat de C. Beldie. Din toamna anului 1910 paginile revistei găzduiesc proza lui Virgil Cioflec, Oreste, Mihail Cruceanu, Emil Isac. Cronici dramatice semnează Lazăr Cosma (Scarlat Froda). Progresul este evident în 1911 la toate rubricile. Încep să colaboreze Virgil I. Bărbat, Orest Tafrali, Ion
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
se regrupează, reluându-și activitatea în toamna anului 1918 prin inițierea „Colecției cărților galbene” (în care apar broșurile Ce vrem? Catehism pentru sufletele nehotărâte, Un apostol al vieții moderne: William James și Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrise de C. Beldie și D. Ioanițescu), iar în vara lui 1919, prin editarea, în locul N. r. r., a hebdomadarului „Ideea europeană”. V.D.
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
N. Titulescu, C. Rădulescu-Motru, Petre Andrei, Cezar Petrescu, Gala Galaction, Păstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, C. Stere, I. Agârbiceanu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu, Al. Marcu, I. Slavici, I.G. Duca, I. Pillat, Perpessicius, Mircea Eliade, C. Beldie, F. Aderca, Gib I. Mihăescu, G.M. Zamfirescu, Margareta Sterian și mulți alții. Pasiunea pentru document a lui K. o amintește pe aceea a lui I.E. Torouțiu și a lui Gh. Cardaș. Cărțile lui pot fi consultate cu profit de istoricul
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Încă unul, ADV, 1930, 14 419; I. C. Atanasiu, Mișcarea socialistă (1881-1900), București, [1932], 56, 65, 73, 76, 80, 212, 214, 392; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 29, 51, 287, 321; I. Argintescu, Const. Z. Buzdugan, „Orizonturi”, 1938, 5-7; I. C. Beldie, Un poet uitat, „Orizonturi”, 1938, 5-7; Iorga, Oameni, III, 340-341; G. Demetru-Pan, „Albatrosul” în românește, RML, 1939, 8; Marin Sârbulescu, Constantin Z. Buzdugan, TIL, 1942, 1917; M. Nanu, „Poezii, traduse din poeții moderni francezi”, LU, 1943, 1; Presa muncitorească și
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dârză. Nu se auzeau decât greierii și cosașii, țârâind a secetă, cei de aproape stăruitor și provocant, cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit altă dată în chiar acest loc, de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi obrazul de pământ, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o singură mișcare, cu fața lângă fața mea, cu ochii în ochii mei, cu un zâmbet schițat și brusc întrerupt. Medită scurt cu privirea fixată o clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi vreo treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor de pe-aici, am uitat cum îi zice. Într-o zi, neavând ce face, am luat pușca și am pornit-o razna, peste câmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști... Era tot toamnă, așa, pe vremea asta. Era chiar ca astăzi. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dreptu’... Numai că... Dacă pe aici mai pe deal îi troienit așă di tari, apâi jos, în Păscării, nu ti mai vezi din omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vremea să arătăm ce știm, no... Numai Dumnezău să ne ferească de năpaste, no! ― Noi încî mai sântem feriți cumva, cî nu ni aflăm chiar în țava puști’, da’ saracu’ infanteristu’!... Ci sî faci el când nu ari macar o beldie dupî cari sî sî adăposteascî? ― Mă! Da’ tu nu făcuși instrucție de infanterist? Făcuși. Așa că, înainte de a pleca la atac, îți fixezi lopata Lineman în centură, ca să-ți apere inima. Apoi, când ai făcut saltul înainte și te-ai adăpostit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apă de băut - s-a auzit un glas de la vecini. ― Ioane, gându-i bun, da’ te-ai întrebat din ce faci focul? - a întrebat unul. ― Se vede de la o poștă că ești târgoveț, vecine. Da’ tu nu vezi ce de beldii de un stat de om se ridică pe malul șanțului de colo? ― Unde, mă, că nu văd? ― Între copacii din spatele tău. Om mai rupe apoi câteva crengi de ici de colo, că până la urmă pe așa un ger or arde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rău. Avem noroc că e ninsoare deasă și nu se vede fumul. Atât ne-ar trebui, să ne dibuiască inamicul. Devenim ținte sigure. Încercați. ― Am înțeles, domnule căpitan. Mândru de reușită, Ion a alergat la ai lui. ― Fraților, fuga după beldii și crengi. Învoirea domnului căpitan este valabilă pentru toată bateria, nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să aducă ce va găsi pentru a încropi un foc. Ion a avut dreptate. Când beldiile ardeau de zor, au luat foc și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alergat la ai lui. ― Fraților, fuga după beldii și crengi. Învoirea domnului căpitan este valabilă pentru toată bateria, nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să aducă ce va găsi pentru a încropi un foc. Ion a avut dreptate. Când beldiile ardeau de zor, au luat foc și crengile verzi rupte din copaci. Au așezat bidoanele cu apa înghețată în jurul focului. Unii și-au pârlit mustățile încercând să încălzească conservele sau cojile de pâine... Nici nu au băgat de seamă că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1912-1915 - în forme incipient moderniste (Arghezi) sau preavangardiste („postlaforgueenii” A. Maniu, Vinea, Tzara). După 1911, se înregistrează și o tendință de răspîndire în paginile unor publicații eclectice (Noua revistă română, Flacăra), prin intermediul unor persoane favorabile, din interiorul redacțiilor acestora (Constantin Beldie, Ion Pillat). Curînd, gazetele independente scoase de N.D. Cocea (Viața socială, Rampa, Facla) vor redimensiona pe coordonate social-politice atitudinea estetică „revoluționară”, stimulată, între 1913 și 1914, și prin intermediul cotidianului Seara. Doi dintre poeții activi în redacția acestor publicații - Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]