908 matches
-
membru al Biroului de la Paris 34, elvețianul Robert Grimm, francezul J. Zyromski, care din 1927 animă o tendință de stînga în SFIO, "Bătălia socialistă" favorabilă unității de acțiune cu comuniștii, o vor susține. Printre apărătorii săi, îi regăsim și pe belgianul Paul-Henri Spaak, care din 1926 publică în sînul POB împreună cu Xavier Relecom și Albert Marteaux un ziar numit tot "La Bataille socialiste", dornici de a scoate această organizație "din politica de rutină, din concesiile și abdicările" pe care le practică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
francezi, a impus-o guvernului lui Léon Blum. Este semnificativ faptul că ISM susține această orientare, ca o dovadă în plus, chiar dacă este nevoie de raporturile de forță existente pe atunci în cadrul acestei organizații, în care laburiștii englezi, susținuți de belgieni și de socialiștii din Europa de Nord, acordă prioritate statu quo-ului impus antifascismului. A nu întreprinde nimic din ceea ce-ar putea deranja puterile fasciste, a refuza orice alianță cu comuniștii, pentru a nu speria clasele de mijloc și a le arunca
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu o luare de poziție minimală, cerînd "garanții democratice", omise în tratate, pentru populațiile anexate de Reich. Altfel spus, divergențele din rîndul ISM dintre "susținătorii" și "opozanții" acordurilor de la München sînt ireductibile: SFIO le aprobă, Laburiștii le condamnă, în timp ce scandinavii, belgienii, olandezii și elvețienii optează pentru neutralitate. O ultimă inițiativă a SFIO în vederea unei acțiuni coordonate între partidele francez, englez, olandez, belgian și elvețian va fi respinsă de secretarul ISM care se declară incapabil de a organiza vreo reuniune: nici în cadrul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Gărzi socialiste se angajează în lupta împotriva nazismului. Trebuie schimbată tactica și înlocuit fostul POB, desconsiderat de apelul președintelui său, din iunie 1940: la sfîrșitul aceluiași an se constituie, de asemenea, Mișcarea Socialistă Belgiană, transformată în 1942 în Partidul Socialist Belgian* care, angajat în Rezistență, deja își face planuri de viitor. În Franța 4, tentativele de raliere la noua ordine, întreprinse de socialiști, vor merge cel mai departe. Cu multe nuanțe, numeroși socialiști vor colabora o perioadă cu regimul de la Vichy
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
conducere și adesea puterii pe care a dobîndit-o înainte. Raportul mai mult sau mai puțin strîns cu mișcările sindicale și mutualiste, forța sau slăbiciunea partidelor comuniste trebuie să fie luate în calcul: existînd de mai multe decenii, socialiștii englezi, scandinavi, belgieni și într-o mai mică măsură cei olandezi sînt plasați mai bine decît socialiștii francezi și italieni, ambele grupări aflîndu-se în concurență cu partidele comuniste extrem de puternice și aureolate de poziția pe care au știut să și-o dobîndească în timpul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
foarte diplomatică, nu semnifică însă că prietenia cu comuniștii din diferitele țări europene este un lucru dobîndit: ungurii, polonezii, românii și italienii sînt favorabili acesteia, în timp ce britanicii și suedezii i se opun. Un punct de vedere intermediar este apărat de belgieni, finlandezi și francezi: fără a renunța la o anumită neîncredere, aceștia din urmă sînt gata să coopereze în anumite condiții. Totuși, perspectiva unei fuziuni organice între curentele comunist și socialist care a făcut obiectul unor discuții publice în mai multe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de o manieră diferită de către secretarul general al Laburiștilor, Morgan Phillips, în următorii termeni: "Socialiștii germani trebuie ajutați pe cît posibil pentru a se integra în civilizația occidentală și nu în Blocul de Est". Phillips este susținut de socialiștii austrieci, belgieni, danezi, olandezi și suedezi. Elvețienii și cehii nu manifestă nici un entuziasm pentru această perspectivă față de care polonezii sînt vizibil ostili în măsura în care un asemenea act ar reprezenta "o ofensă adusă Uniunii Sovietice". Pentru a evita înmulțirea disensiunilor, britanicii decid să amîne
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de construcție economică europeană stîrnesc noi dispute în cadrul mișcării socialiste. Consecințele înființării Consiliului Europei și a Adunării Consultative de la Strasbourg (ianuarie 1949) sînt discutate cu ocazia Conferinței de la Baarn, în mai 1949: aceasta scoate în evidență profunde dezacorduri privind Uniunea Europeană. Belgienii, francezii și olandezii intervin în favoarea unei consolidări a mișcării socialiste europene și propun chiar organizarea unui grup parlamentar comun, în cadrul Adunării de la Strasbourg. Ei apără un punct de vedere federalist, fiind partizanii unei mișcări europene, olandezii mergînd chiar pînă la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
probleme politice de anvergură cu care se confruntă. Nu putem decît să semnalăm aici această neputință. Discuțiile care au fost angajate înainte în cadrul COMISCO au delimitat două tabere, cea a partizanilor minoritari ai Planului Schuman și cea a adversarilor. Francezii, belgienii și olandezii se pronunță în favoarea unei Europe federative, în timp ce englezii, germanii, scandinavii, austriecii, precum și ansamblul socialiștilor din Europa Orientală se opun acestui proiect. Argumentele aduse în situația dată fac să apară concepții diferite în materie de politică străină, în special
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
al doilea congres al său, organizat în octombrie 1952 la Milano, Internaționala Socialistă se arată la fel de incapabilă de a elabora o poziție comună: cu sprijinul socialiștilor scandinavi, britanicii și germanii resping orice noțiune de Europă a Celor Șase, în timp ce pentru belgianul P.-H. Spaak alegerea, foarte simplă, se rezumă la "o Europă mică ori nimic". Spaak nu este cu adevărat sprijinit decît de olandezii din Țările-de-Jos, în timp ce SFIO caută un compromis, susținînd "o apropiere strînsă între orice comunitate specializată și națiunile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
s-a consolidat și tradiția "decomunizării". Am amintit deja o parte din autori și din titluri. Dar în această tradiție, cu instrumentele aparent reci ale istoriei propriu-zise și ale politologiei, se înscrie și cartea de față, operă a unor universitari belgieni, aparținînd însă spațiului francofon 10. De altfel, Marc Lazar îi citează cu respectul cuvenit în toate cărțile sale dedicate istoriei comunismului occidental. Cum și autorii comentați aici citează, cu la fel de mult respect, cartea din 1992 a autorului francez, cea dedicată
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
șefilor socialiști de dreapta 28. În practică, aceasta va fi deschisă multor interpretări. În fața imobilismului care lovește partidul, este convocat un congres, în octombrie 1954, la periferia orașului Bruxelles. Dacă la tribună, opozanții denunță fracționarismul și cultul personalității secretarului general...belgian, Stalin este în continuare calificat drept continuator al lui Marx și Engels și cel mai bun discipol al lui Lenin. Cu toate acestea, pentru prima dată de cînd este aplicată practica cultului personalității, aceasta nu numai că este în mod
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
se accentueze. Comuniștii portughezi, luxemburghezi și greci în majoritate aprobă fără rezerve intervenția. Comuniștii danezi sînt critici într-o primă etapă, dar apoi, în urma unei vizite la Moscova a conducătorului lor Jespersen, ei își nuanțează mult poziția. Dimpotrivă, comuniștii olandezi, belgieni, britanici, norvegieni, italieni, elvețieni, suedezi, francezi, spanioli condamnă atitudinea sovietică, unii cu prudență, alții cu fermitate. Oricum ar fi, critica deschisă a unei decizii politice și militare vizînd politica externă a URSS-ului reprezintă o spectaculoasă premieră în istoria majorității
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pe relațiile lor de interdependență. Astfel, progresul tehnic este legat de ritmul invențiilor, care depinde el însuși de mobilurile ce domină în societatea respectivă. Sau: creșterea populației este o consecință a forțelor ce au redus mortalitatea, adică a progresului tehnic. Belgianul R. Clemens a încercat, la rîndul său, să clasifice diferitele structuri după gradul lor de plasticitate. Pentru aceasta, el a recurs la imaginea cercurilor concentrice, repre-zentînd variabilele ce inserează fenomenele propriu-zis econo-mice. Analiza sa ne invită să urmărim înlănțuirea de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frumoase succese pe calea pe care Pal, acest maestru român al afișului, s-a ilustrat la Paris (....)"127. Criticul se întreabă retoric când se vor distinge printr-o "înluminură mai artistică a străzilor noastre". Afișul expresului Ostende-Constanța, executat de decoratorul belgian Théo van Rysselberghe, se constituie într-un model exemplar, "un miracol de claritate, de culoare, și de dificilă simplificare, de unde se poate învăța deopotrivă să rezumi și să stilizezi peisajul și mașina în scop ornamental"128. Cum se poate vedea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trimit "desemnuri" sunt, de asemenea, francezi, francofilia directorului revistei fiind pe deplin asumată. În primul număr apar doar Pierre Bellet (1865-1924) și Maximilien Luce. Însă redacția anunță colaborarea lui Alexandre Séon, Etienne Azambre, G. Rochegrosse, A. Mucha, toți parizieni, a belgianului Fernand Khnopff (Bruxelles) și a britanicului Walter Crane (Londra). În numărul 2, din septembrie 1900, se adaugă colaboratorilor români în materie de arte plastice, Glaser și Nicolae Mantu, care va deveni membru al societății Tinerimea artistică în 1911, caricaturistul N.S.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toată frumusețea exotică în tablourile lui"520. Inspirația pe care i-o oferă pictura tahitiană a lui Gauguin este ușor decelabilă. Cu ocazia expoziției românești de la Bruxelles din anul 1929, în articolul "O expoziție de artă românească la Bruxelles", criticul belgian Schmit precizează similitudinea, gradul de rudenie a compozițiilor artistei în raport cu cele ale pictorului francez. Faptul a putut stârni și respingere, un critic precum scriitorul Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ont cependant une âme, une vie aussi certes, / Une voix close aux influences du dehors / Qui répand leur pensée en halos de sourdines... / [...] Chambres pleines de songe! Elles vivent vraiment / En de rêves plus beaux que la vie ambiante"568. Belgianul Herny van de Velde, pictor, decorator și arhitect, împinge până la ultimele consecințe ideile lui John Ruskin și William Morris privitoare la rolul cardinal al artelor decorative în vederea conceperii unei opere de artă totale care să concilieze eticul și esteticul. Artistul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli, Paris, Constantinopol, reprezintă deopotrivă repere reale și imaginare. XII.3. Casa Storck exotismul încarnat Asemeni simbolistului belgian Fernand Khnopff, care-și încredințează viziunea unui arhitect, casa fiind făcută după planurile sale în 1900 și semnate cu monograma sa în aur -, și Frederic Storck împreună cu soția sa, Cecilia Cuțescu-Storck, colaborează cu arhitectul Alexandre Clavel în vederea construirii casei din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
6 În Trilogia cunoașterii, filozoful Lucian Blaga a numit acest tip de cunoaștere, "cunoaștere luciferică", o cunoaștere care nu numai că nu încearcă să epuizeze obiectul cunoașterii, ci mai mult îi potențează indecidabilele. 7 Francine-Claire Legrand, "The Symbolist Movement", în Belgian Art 1880-1914, The Brooklyn Museum, New York, 1980, p. 69. 8 Philippe Jullian, The Symbolists, traducere de Mary Anne Stevens, Phaidon Press Limited, Great Britain, 1973, p. 25. 9 Stéphane Mallarmé, Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, versiune în limba română
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și arată compasiune, e obscen. Sau narațiunea off, iarăși nu-i găsesc rostul și o grămadă de alte lucruri care par elementare, de exemplu, urăsc muzica. Nici nu vă puteți închipui câtă presiune au făcut producătorii, cei francezi și cei belgieni, ca să pun muzică în film. Ce fel de muzică? Fie muzică afgană de prin fonoteci sau, la un moment dat, producătorul belgian a venit cu un chitarist de jaz, care a văzut filmul și în mod absolut gratuit mi-a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ultimele alegeri europene. Președinția, cea de-a treia instituție a PPE-ului este cea care prezidează Adunarea politică, fiind executivul partidului. Din această poziție, acesta stabilește liniile politice generale . Președinția este formată dintr-un Președinte (din 1990 încoace acesta este belgianul Wilfried Martens), precum și din alți responsabili PPE din diferitele instituții europene (Președintele Comisiei, al Parlamentului European sau al Consiliului European, în măsura în care aceștia aparțin acestei familii politice), dar și din vicepreședinții și Secretarul General al PPE. Ca și în cazul celorlalte
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
într-un articol publicat în Le Monde, afirma că asocierea celor două cuvinte "alegeri" și "europene" este "abuzivă". S-ar fi putut vorbi despre alegeri europene, potrivit autorului, "dacă italieni sau nemți ar fi figurat pe listele electorale franceze, dacă belgieni sau danezi s-ar fi prezentat în circumscripții britanice...17". Diferențele naționale erau determinante, de unde și distorsiunile generate. În primul rând, alegerile nu erau și nu sunt organizate în aceeași zi în toate țările. Danemarca, Irlanda, Marea Britanie și Olanda desfășoară
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]