470 matches
-
zis, anexându-i fumigena. Vorbesc dă perechea delictuoasă care o formezi cu o damă Însurată dân elită. Ie un moft care-l poate Înteresa pă bărbățelu lu soția lu Carlos Anglada. A amuțit parcă i-aș fi tăiat carnea dân beregată. — Nu poți fi așa mizerabil, mi-a zis până la urmă. I-am râs a bășcălie În nas: — Nu trage alice În mine, dacă vrei să scapi ieftin, i-am zis atins În amoru propiu și privat. Or Îmi aloci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Serviciului, totul i s-ar fi părut un joc de politică, un joc în care nu faptele contează, ci impresia pe care o lasă. "Excelență (se strădui să nu se strîmbe de durere, parcă îl prinsese cu un clește de beregată, făcu un efort extraordinar ca să nu renunțe, să se ridice și să-i ceară un pahar cu apă și cu asta totul s-ar fi dezumflat), dilema în care m-ați împins mă obligă să iau o hotărîre. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că mi-i drag Ioniță Spataru. Da’ tătuca și mămuca n-au vrut să știe. M-au pus jos și m-au zdrobit, ș-apoi după aceea ce puteam face? Au zis că mă ucid, că-mi pun cuțitul la beregată... Am zis așa: cum a vrea Dumnezeu!... Și m-am dus după Gheorghe Timofte. Și Spataru a fugit la ciobănie, de năduf și de amar! Ei, și cu bărbatu-tău n-ai trăit bine? Ea se uită țintă în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie lup? Se răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot sălbatic: ghimpii i s-au mutat în beregată. Pâș-pâș-pâș - alături, la piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și copiii și-i încuiați în cămara asta. Dacă țipă careva, puneți căluș. Candela și custiveiu sfinției tale, părinte Agopie, scoate cheia a lungă și deschide tronul ăl ferecat. Dacă nu scoți și nu deschizi în clipă, te scrijelez la beregată. A luat atunci optzeci poli de aur. Vineri, tot cu obrăzare și cu puști, s-au înfățișat la Silistra, la Hagi Iani, cherhanagiul. Boc-boc! —Care-i acolo? Deschide. — Care sunteți dumneavoastră, bre? Noi suntem, Sandu Dălcăuș. Tare te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit..." Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii în ușă și vomând. Dimineața au venit de la un spital de psihiatrie, m-au suit cu forța într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
câini pe pământ. O lume ca o imensă haită. ― Ucide-l! răsună din nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: "Ucide-l!" Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întîmplase. Câinele se izbise cu colții și cu ghearele de oglinzi și se tăvălea pe jos de durere, în vreme ce Bătrânul se distra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tragedie nu era viața mea. Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fusesem condamnat la moarte. "Cum adică?" am întrebat eu liniștit. "Tribunalul a luat această decizie". Eram în continuare liniștit. "Și cum urmează să fiu executat?" "Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată." "Moarte prin mușcătură, vasăzică." " Da, domnule sculptor", încuviință el. "Și de ce-ai venit să mi-o spui?" Pentru că vă simpatizez". Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în întregime rău. Dacă m-ai simpatiza
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu și abundent, din gura fetei în ligheanul de tinichea, ca din beregata unui porc înjunghiat. Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar mereu proaspăt bărbierit și dat cu pudră multă. Avea o mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile unse cu cosmetic și lipite de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de vioară, pe care degetul cel mic ar căuta nota cea mai ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria pusă ștrengărește pe o ureche. - Domnu’? făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ți ții gura? se răsti supărat polițistul. — Cad în genunchi în fiecare seară și-i mulțumesc lui Dumnezeu că suntem păziți, spuse doamna Reilly către oamenii din jur. Fără poliție, ne-ar curăța pe toți. Am zace-n paturi cu beregata spintecată de la o ureche la alta. — Ăsta-i adevăru’, fato, îi întări spusele o femeie din mulțime. Toți spunem rugăciuni pentru cei din poliție. Doamna Reilly se adresa acum mulțimii. Ignatius o mângâia aprig pe umăr, șoptind cuvinte de încurajare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușor apleca pentru a mă trage în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lungan era Benavides, domnul Secretosul în hârtiile doctorului Lesnick, un tip cu un dosar extrem de plictisitor, cu excepția unei ședințe dedicate unui episod în care un Sammy de doisprezece ani își molesta sora de nouă ani, punându-i o lamă la beregată. Amândoi păreau nervoși și se bălăngăneau tăcuți. Musculosul zise: — Eu sunt Benavides. Mal arătă spre o ușă laterală, apoi duse mâna la acul de la cravată - un semn de cod LAPD care însemna Lasă-mă pe mine. — Numele meu e Considine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l prindă pe tip și cum ți s-a sculat ție de l-ai trimis peste Claire De Haven. Gândește-te că, poate, ea și cu Loftis s-au jucat cu puștiul ăsta nevinovat înainte ca el să-și reteze beregata. Pe urmă tu... Mal îl plesni dur peste față. Buzz se așeză pe mâini, ca să nu răspundă la lovitură. Mal aruncă lista de nume pe iarbă și zise: — Mă bag. Dar dacă asta îmi fute faza cu marele juriu, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-o la necaz. Păi să știi, dacă nu aveam prieteni eram de multișor timp oale și ulcele. Îmi permit să-i amintesc pe câțiva dintre cei care mi-au dat câte o moleculă de oxigen atunci când moartea mă strângea de beregată: Radu Florescu, Varujan Vosganian, Gellu Dorian, Vlad Scutelnicu, Doina Ruști, Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Lucian Vasiliu, Cezar Ivănescu, Dan Bogdan Hanu, Dan Perșa, Viorel Ilișoi, Liviu Apetroaie, Nichita Danilov, Liviu Ioan Stoiciu, Liviu Pendefunda, Valeriu Stancu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că Nez Percé, primii oameni care au populat acel canion, în urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și că viața oamenilor e viața lor și că, asemeni stăpânilor, trebuie să lupte pentru ea. Știau când trebuie să se ridice pe picioarele din spate și să lovească cu copitele calul din fața lor, știau când trebuie să muște de beregată calul unui dușman, știau când să se aștearnă la galop ca să scape dintr-un atac și când să aștepte, fără nici o mișcare, În fața unei linii de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deosebit de productive în această privință și de pe piele, căci mâinile lui nu se agitau niciodată prin aer fără un scop precis. El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea atenția asupra limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă bucata slabă de piept sau de ceafă fiartă deja, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gât. De astă dată, problema care încinge dezbaterea este directiva UE cu privire la sacrificarea porcului de Crăciun pe plaiul românesc. - Auziți, domnilor, cică să tăiem porcul fără să mai sufere. Adică să nu-l mai auzim cum guiță când îi tăiem beregata, se adresă Ascroafei, un bătrân octogenar, celor de față. Am auzit prostia asta cu vreo doi ani în urmă, dar acum vrea să se pună pe tapet. - Ce spui, moș Ghiță, replică Sfârlă, să nu mai sufere? Să numai guițe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
amorțim, cu un medicament pe care să-l cumpărăm cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri și tu! Așa e! Să nu simtă durerea când îi tai beregata.... - De unde moda asta, fir-ar să fie! Întrebă intrigat Vier, un bătrân ca și Ascroafei. - De unde? De la occidentali, răspunse sec Aporcăriței, un bărbat trecut de patruzeci de ani și care fusese la muncă cu câțiva ani în urmă pe la nemți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]