353 matches
-
nerozie numim „valori universale“, câtă naivitate... Binele, adevărul, frumosul nu țin de universul acesta; aici o idee universală este banalitatea de a spune, de pildă, „e frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
față de ceilalți semeni ai lui, i se induce ideea de ierarhie tot printr-un spațiu închis: Când ești mic / nu te ia liftul. Și, dacă, la fel ca mereu, nevoia copilului e să-și hrănească imaginația, privind către alte făpturi, bestiarul la care are acces acum e mediat de factorul cultural, e artificializat de la început, aici hălăduind iepurele albastru sau lupul argintiu. De asemenea, nevoia de dragoste se menține, dar e vorba, mai degrabă, de întâlnire între sexe, care, departe de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a-l considera, în totalitate, "pildă de urmat". Alegoria centaurului (Chiron) la care a fost dat Ahile să învețe ceea ce nu l-au putut învăța oamenii, sugerează dubla natură a celui care conduce prin lege (om) și forță (animal). Din bestiarul moralismului clasic, Machiavelli alege vulpea și leul, spre a sugera alegoric necesitatea ca în ființa principelui să se sintetizeze viclenia și forța. Tot după necesitate, el trebuie "să pară milos, credincios cuvîntului dat, omenos, integru, religios". Dacă nu are aceste
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
orice poamă dată-n copt. Îmi lasă gura apă după tine. Du-te, trăiește cu 120 pe oră". I-am purtat sărutul, proastă și fericită, toată seara. Mă simțeam numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului Mediu: tijă și căpățînă. De la banchet am venit desculță, ba am și pierdut unul dintre pantofii escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
canalie. Să fie adevărat că scrii și rescrii primul roman? Că-l utilizezi și-l reutilizezi pe primul? Că ești numai și numai memoria ta? Eu, da. Știe Mario Vargas Llosa ce spune: mă simt, uneori, ca animalul fantastic din bestiarii, catoblepasul care se devorează pe sine. Scriu și rescriu istoria unui eșec, e tot ce pot și vreau să istorisesc, deși n-am nici măcar justificarea de-a fi "om cu operă". Mereu un personaj feminin care-și construiește o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Colaborează la „Floarea de foc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris frecvent la publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Alexandria (Egipt), o carte de simbolică decodificând „natura” (grecescul physis) făpturilor (animale, plante, pietre, cele patru „elemente” fundamentale). Cu trecerea timpului, Fiziologul a devenit titlul cărții înseși, în care dintre făpturi erau reținute deseori doar animale, de unde și titlul de Bestiar, dat în Evul Mediu. Cercetătorii raționaliști moderni au privit această scriere (răspândită în numeroase variante în toate limbile europene) mai mult decât critic. În 1930, Max Wellmann (subliniind totuși maniera alegorică și orientarea teologică) se arată surprins de rolul jucat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
Margareta D. Mociorniță), CEL, 1934, 89-92; Fiziologul, în Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 180-195; ed. îngr. V. Guruianu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997; Fiziolog - Bestiar, îngr. Cătălina Velculescu și V. Guruianu, București, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 138-142; M. Gaster, Il Physiologus rumeno, „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 273-276; Demostene Russo, Studii și critice, București, 1910, 23-26; Cartojan, Cărțile pop., I, 188-194; Margareta D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
și portretul iubitului sperjur se încheagă dintr-un univers interior, martor cândva, al marii iubiri: "Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid sertarele, covorul/ curge ca un râu, pe scări în jos". IV. "Apocalyps cum figuris..." poate, bestiar, mai mult nomenclator al unor culpe morale și spirituale. Este partea problematizantă a volumului: cearta cu haosul, izolarea simbolizată de acvariu, trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți strica inima, ci zi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Marele Câine de Veghe, viețuind în copacul vopsit în roșu, hiena ce-și urlă sângele șiroind din trupul ca o rană, tigrul albastru al mâhnirii, calul cu lumânare în mâini, frate bun cu calul-Cataclism sau pisica lătrătoare etc. Acesta e bestiarul ce populează, coborât parcă din gravurile Evului Mediu, neobositele, sfâșietoare lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de agresiune la care este supusă ființa poetică. Cea mai recentă carte de versuri a lui Paul Gorban, Caii din Perugia (Editura Paralela 45, Pitești, 2012), fructifică într-o manieră inedită experiența călătoriei italiene a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton ori greco-latin și din bogata floră taumaturgică (Vasiliscul cel bun, cârtița devenită solul preferat al actantului, melcul Adeodatul, miliardele de pureci care "puiesc" în praful de stele, pelicanii apți a vedea înăuntrul lazaretului, cei Trei frați pătați, plecați ca să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teama încep să se manifeste odată cu trecerea necunoscuților care rătăcesc în noapte. Dar tot în umbră se refugiază și animalele scîrboase și tot din umbră ies la iveală. În masa enormă de reprezentări iconografice și literare, există un același, neschimbat, bestiar al Complotului. În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fetei vrăjite să fie șarpe poate avea legătură cu "aspectul feminoid pe care-l dobândește șarpele, "animal Yin", epitetul Yin evocând ideea de timp rece, acoperit, de cer ploios, de tot ceea ce e femeiesc și interior" . Pe scara simbolică a bestiarului, șarpele apare ca un opus al omului. "Relațiile dintre femeie și șarpe sunt multiforme, însă ele nu pot fi în nici un caz explicate global printr-un simbolism erotic simplist. Se cunosc divinități mediteraneene, reprezentate ținând un șarpe în mână (Artemis
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Caprele și berbecii au devenit obiecte divinatorii tocmai grație prezenței lor în actele sacrificiale. Utilizarea peștilor în arta divinatorie precum și semnificațiile atribuite lor ar fi consecința unor rămășițe mitologice indiene și chaldeene. La noi, doar reptilele cu rol important în bestiarul magic mai au oarecare întrebuințări divinatorii, și acestea intrate de mult în rândul superstițiilor, fără să mai provoace cu nimic interpretările. Broasca și șopârla sunt prevestitoare ale prezenței spiritelor malefice sau ale vrăjilor. Cercetarea noastră arată că în unele locuri
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
colectiv-globală, fără înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării, transfuziei sau transplantului. Acestui tip de virtualizare interumană i se adaugă posibilitatea de virtualizare hibridă sau transumană prin obținerea unor conglomerate metise, amestecând speciile și regnurile în imaginea unui bestiar monstruos. Interregnurile și melanjurile, „zgomotele” survenite în diversele operații corporale constituie „accidente” ale ființei care modifică structura și funcționarea umanului și a umanității. De la monstruozitățile corporale care au bântuit imaginația Evului Mediu la posibilele reprezentări monstruoase care se află astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sale. Subiectul este pe drumul cel bun. El acționează corect și își atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
deseori repetate astfel încât personajul să se înscrie în conștiința cititorului. Decât să analizeze minuțios faptele și gesturile acestor personaje sau subtilitățile lor psihologice, Zola preferă să creeze o rețea de imagini, mai cu seamă animaliere, care formează un fel de bestiar al personajelor [v. Dubois, p.247]. 46 "D'ailleurs, peu importait leș dessous de la fortune de Clorinde. Îl suffisait qu'elle régnât, même en reine fantastique. On s'inclinait" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.346]. Chiar și provinciala Denise
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii de vârf formau „o ceată destul de pestriță”, „o bandă adunată pe criteriul fidelității față de un șef”, asemenea „tovarășilor” lui Terente sau Al Capone. În acest bestiar sunt ușor de identificat, între alții, sub nume inventate, Gh. Gheorghiu-Dej (Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă- Vede), Ana Pauker (Vera Rosenblum), Ion Gheorghe Maurer (Mihai Radu Florian), Puiu (Nicolae Ceaușescu), Duța lui Briceag (Elena Ceaușescu), Sultănica Gâlciu (Suzana Gâdea). Deosebit de aceștia se arată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și mor viața”. Un volum, Cina (1977), este apreciat și recomandat de Gheorghe Tomozei, care îl așază „sub zodia bestiarelor cantemirene, dar și a Luceafărului emiescian”. O altă carte, Răpirea (1978), este prezentată cu căldură de Nichita Stănescu; el vorbește de o conceptualizare a imaginii la C.: „Textul cărții este dur și penetrant ca o lacrimă înghețată”. Poetul se crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari”, o faună pe care U. o înșiruie cu migală de entomolog, în acest bestiar intrând și securiștii renovați: ecologiști-securiști, liberali-securiști, puriști-securiști, socialiști-securiști, liber schimbiști-securiști, moldoveni-securiști. SCRIERI: A patra dimensiune, Iași, 1973; Universitatea care ucide, Iași, 1995; Astă vară n-a fost vară..., Iași, 1996; Strigă acum..., Iași, 2000; Conversație pe Titanic, Iași, 2001; Rău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de feciori din Țara Oltului, aparținând lui Traian Herseni și intitulat Forme străvechi de cultură poporană românească. În capitolele următoare (Colindele: Coconul, feciorul și fata mare, Colindele: Leul, ciuta, cerbul, vulturul, dulful), se inventariază cu subtilitate bogatele simboluri populare ale bestiarului carpatic. Meritul autorului este acela de a sublinia că, deși unele tipuri de colinde se întâlnesc și în folclorul popoarelor vecine, cele din spațiul nostru folcloric sunt superior cristalizate artistic. Lucrarea, cu reale merite în popularizarea folclorului românesc peste hotare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]