3,162 matches
-
scoate în lumină numai personajele pozitive moral, în sensul că sunt unicele purtătoare ale luminii, iar pe cele negative le alungă în întuneric. Iar Leonardo da Vinci simbolizează în clarobscurul său conflictul dintre puțina lumină a cunoașterii și conștiința infinitei bezne a tainei. Dar neliniștea lui Leonardo răzbate în accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou Babel este prevestit pe toate planurile, precum ignorarea valorilor până la distrugerea lor: "Cel care va fi cel mai necesar, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rezolvare. În poezia Selige Sensucht (Dor fericit) Goethe afirmă că destinul omului este de a se mistui în flacără, devenirea fiind eterna lege a naturii... Dacă nu-nțelegi aceasta: "Mori, spre-a deveni", tu ești Doar un oaspete obscur În beznele pământești." Iar în Höcherer und Höchste (Mai înaltul și Cel mai înalt), după ce aici, pe pământ, poetul viețuiește diversele bucurii ale vieții, speră ca dincolo să se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frați din ăștia, de-ai tăi. Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face imparțială. Doritoare de o soră. Una la care să aspiri. Care să-ți semene și nu prea. Ar fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în zori încep marile călătorii -, lumea își desfăcu încuietorile pentru ochii puiandrului. Lăsă în urmă pădurea care-i fusese casă, animalele care-i deveniseră prieteni. Plecă în căutarea unui mutilat lup necunoscut, un înțelept de la care aștepta să poată lumina bezna din care nu reușise încă să iasă. CAPITOLUL 11 Aproape S -ar mai fi aventurat în călătoria aceea dacă ar fi știut de la început ce avea să-l aștepte? Își punea uneori întrebarea; și adesea fu nevoit să admită că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit ascunzătoarea mamei sale; iar el, conducătorul, avea o răfuială mai veche de dus la capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva, într-un viitor îndepărtat, se întrezărea o lumină salvatoare. Cât trebuia să aștepte? Dar, era dispusă să aștepte? Deschise ochii. Era întuneric beznă și luna ascunsă după un nor. Își făcuse datoria oferindu-i speranța, apoi se retrăsese discret, transmițându-i astfel că va trebui să lupte pentru a ajunge la lumină, nu să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încă fol făind nocturn, fereastra iluminată a came rei, cu sticle goale și patul acoperit cu o pătură într-a devăr abjectă. S-a așezat pe marginea balustradei de piatră a minaretului, s-a chiorât în gaura de lume din bezna de jos și mi-a zis: — Ar fi așa simplu să mă las să cad... Am smuls-o de-acolo cu o iritare violentă pe care nu mi-o bănuiam și am trântit o în partea opusă a balconului, cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nocturn deasupra orașului, instalația sonoră declanșându-se iar noi gâfâind într-o inarticulată magmă de horcăieli cu bale și sufocări amplificate... Haaah-hăăă-haaah!... ieșea din difuzorul minaretului, auzindu-se până pe înălțimile din jurul Kabulului, unde se tupilau talibanii. Am coborât fugind în beznă scările, ea reușind să-și tragă în același timp pantalonii. Am traversat strada printre oamenii care se adunau strigând în paștună că cineva e înjunghiat acolo sus, în minaret. înapoi în cameră, am stins și ne-am uitat, ținându-ne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în ochii celuilalt, pieziș în geam, în vreme ce, din punctul de supraveghere al țăranilor, noi ne uitam de fapt afară, ignorându-ne. în vremea aia nu se aprindeau becurile în tunel, ca azi. Așa că, atunci când trenul s-a zvârlit țiuind în beznă, mi-am întins picioarele spre bancheta din față și i le-am prins ca într-o foarfecă pe ale ei. Cum ne-am aștepta, în loc să și le tragă răcnind, mi le-a strâns și ea între ale ei... și am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
încet, ca să nu stingă flăcăruia, pe care o ținea înainte și ceva într-o parte și care, din când în când, se micșora până ce ajungea un punct albăstrui. Atunci Celebi se oprea, iar micul cerc de lumină creștea iar, făcând bezna înconjurătoare și mai neagră, și mai căscată. Nu era numai spaima de moarte. Era ceva fără nume, groaza de putreziciunea de dincolo de lume care putea în orice clipă să-i cadă în spate din stârvimea ei și să smulgă din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii cât putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și, mai ales cum era acum, boltit din pricina statului pe vine, i se părea tot timpul că poate fi înhățat pe la spate. Așa încât se răsucea întruna, stând pe vine, dar obosi repede și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din oțet de mere amestecat cu piper și pastă de dinți uzbecă, mâinile tremurânde, respirația grea. Noaptea, în pat, Leila a alternat bolboroseli animalice cu lungi momente de catalepsie. Lipicioasă și miro sitoare, s-a ridicat brusc, a deschis în beznă Photosho pul din computer și a început să lucreze la pixelii lui Jamsheed. Simțind că nu dorm, a întrebat fără să se întoarcă: — Zi, hai, cum vrei să-l filmezi pe Manneke? — în cotidianul lui, ți-am spus, am mormăit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de patru persoane pe care îl cărau cu schimbul, cu umerii roși de chingile aspre, plecau noaptea spre munte, cu un personal care părea să obosească pe măsură ce înghițea cu mare greutate kilometrii, scoteau capetele pe fereastră și inspirau adânc, împungeau bezna cu privirile și deveneau nerăbdători, privindu-și din ce în ce mai des ceasurile. Evadările constante din oraș deveneau, în acea perioadă adolescentină incomparabilă și ireversibilă - iremediabilă, spunea Eugen, cel decis să nu se însoare niciodată, nici nu o făcuse, până la urmă, poate că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
batistă mare, albă, și aruncând ocheade preotului grăbit. Vru să înjure din nou, dar pereții făcură în așa fel încât să se apropie cât mai repede unul de celălalt. Se auzi un sunet care semăna cu o clefăială, apoi fu beznă... Ultimul tablou Johnny & Jimmy Eu cred că te grăbești. Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în așteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schițe peste schițe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Am studiat terenul cinci zile la rând, nicio mișcare, același program, n-are musafiri dea dracu` ce e ea, îi place să stea singură, e cu nasul pe sus... Snoabă... ...la unșpe stinge felinarele, se bagă în scutece, sforăie, întuneric beznă, intrăm prin spate, pac geamul, pac încuietoarea, pieces of cake, biblioteca e la parter, hoașca doarme la etaj, majordomul are hogeacul lângă bucătărie, nici n o să știe dacă visează sau e treaz, umflăm pictorii, drum bun, sleep well, fetițe și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-mi amintesc, cu durere ascuțită în suflet, de zilele în care pescuiam carași sau scoteam te miri ce cu năvodul din râul de lângă casă. Mergeam pe un drum de-a lungul unui râu ce curgea cu un susur liniștit, în beznă. — Voi, aristocrații, nu numai că sunteți incapabili să ne înțelegeți sentimentele, dar le și disprețuiți. — Dar Turgheniev? — Era aristocrat. De aceea-mi displace. — Chiar și Povestirile unui vânător? — Cartea aceea... e singura lui carte adevărată. Nu e proastă. — Surprinde foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scrisori) axată pe relatarea unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna de Sévigné, Scrisorile "divinei marchize" (traduse de Irina Mavrodin); William Styron, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie (traducere de Mihnea Gafița); Jaroslav Seifert, Toate frumusețile lumii (în traducerea lui Jean Grosu); Jean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicări (tradus de Luminița Brăileanu). Sunt curios ce va urma. Teoreticianul Mircea Martin nu putea să nu
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când se așternu noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna.
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
un înțeles comun. O filiație comună, pe care nici măcar n-o bănuiai inițial. De fapt, așa se scrie proza." (pp. 115-116); "nu trebuie să scrii pentru răsplata asta, baia asta de mulțime de care n-ai parte atunci când stai în bezna unei camere și te gândești cum va vorbi un personaj, încerci să-l auzi. Să simți cum miroase, dacă are pantalonii întregi au ba, e sâsâit, repezit, olog. Și uneori simt nevoia să explic ceea ce am scris, pentru că văd interpretări
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
ei ajungea la ferestrele caselor paznicilor de far, care, prevăzători, puseseră deja în funcțiune unul dintre generatoare și compresoarele de aer ale sirenelor, ca semn de alarmă maximă. Ce avea să fie mai rău avea să vină spre seară, când bezna timpurie a împiedicat să se perceapă întinderea șuvoaielor. La căderea nopții ploaia măruntă lovită de rafale de vânt a smuls din rădăcină copaci mari pe care curenții îi târau apoi spre podurile de piatră, curând distruse, doborând totul în jur
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Popescu, Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania unui îndrăcit, Ospiciul, Moartea lui din flori. în Filmul lui Popescu, rola cinematografică se derulează invers și complet, de la o moarte anticipată către o naștere universală, de factură burlescă: "SORA: La început, la televizor e beznă. Pâlpâie așa, doar o luminiță departe, undeva. O lumină ca de candelă la care se vede, parcă, sămânța lui Popescu. Da: suntem chiar sub pământ. Sămânța lui se dezvoltă și crește. Repede. Repede. Carnea s-adună pe oase, pielea se
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
-o o vreme, firma "Avon" și - scrie pe o ușă închisă - un post de radio (defunct?). În holul de la parter mișună ceva lume. Gândim: vreun spectacol. Aș, e un târg al locurilor de muncă. Sala mare e închisă. Clubul, în beznă. Din an în Paște, la Pașcani poposește câte o trupă de teatru și, probabil, mai frecvent, câte o șușanea. De pe soclul amplasat la câțiva pași de așezământ, Sadoveanu, în bronz, privește mâhnit în altă parte. Sigur, ar contesta folosirea numelui
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
să facă frumos. Trebuie să părăsească în grabă petrecerea, după o discuție pentru care prietenul ei nu este pregătit și se întoarce pentru a rezolva o ultimă problemă, abandonarea fetusului expulzat în baie pe pardoseală. După o cursă halucinantă în bezna cartierului muncitoresc, în pericol de a fi oricînd jefuită și violată, Otilia aruncă avortonul de la etajul 10 într-o ghenă, după sfatul "medicului" mamoș, și se întoarce la hotel unde o găsește pe Găbița la masă și unde ia decizia
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
o implicită apologie a impersonalității, una dintre cele mai grave slăbiciuni ale acestei geometrii cromatice este faptul că își inventează propriile sale exteriorități. Și cea mai evidentă dintre ele este goana după efect. Tonurile puternic saturate care țîșnesc realmente din bezna fundalului, exploatarea ostentativă a complementarității și o deliberată hărțuială optică nu sînt doar nevinovate forme de exprimare. Ele constituie, mai degrabă, tehnici abile de manipulare a privirii prin exploatarea unor mecanisme ale psihologiei percepției. Relațiile centru/fundal, mare/mic, greu
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]