527 matches
-
de „dușmani ai poporului”. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1976) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția limba și literatura engleză-limba hindi (1980). Profesoară de limba engleză la Ploiești (1980-1982), redactor (1983-1984) și bibliotecară (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București, se va stabili în 1987 în Franța. La Paris lucrează la o galerie de artă, ca redactor și colaboratoare la editurile Belin, Flammarion, Larousse, Sélection du Rider’s Digest, Errance, Eclectis, ATP. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
soră-sii Colț Alb de la anticariat. Și, în ziua aia, a consumat vreo două beri mai puțin. La bibliotecă. De acolo a luat-o Miruna. A vrut să împrumute altceva, pentru școală. Din bibliografie. Puteți să așteptați, a întrebat-o bibliotecara. Da, sigur. Cam cât. Păi, vreo două săptămâni, până se eliberează. Și de-aia a luat Martin Eden. Lâncezim aici până vine la noi Miruna. În caz că îi dă liber prietenul ei. Cum să vă explic. Seamănă cu Heather Graham, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care o absolva în 1945, ca inginer agronom. Țara de activitate - România. Nu s-a putut afirma în meseria pe care a îndrăgit-o de mică copilă - cultura modernă a pământului - din cauza sănătății șubrede. În schimb, a fost o destoinică bibliotecară a Spitalului din orașul Câmpulung Moldovenesc și o mamă deosebită, care a dat României un chirurgneurolog destoinic, prin modul cum și-a crescut, educat, format și vegheat pașii fiului său Victor Dimov. CARACCI Ion Id. S-a născut în 1918
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
prieten. Nu ai acces liber la cărți. Eram obișnuită să răsfoiesc, să cercetez și să-mi aleg cărțile. Aici trebuie să știi exact ce vrei, eventual te ajuți în căutări de un calculator. Astfel, după Pirandello am cerut Isabell Allende. Bibliotecara mi-a arătat pe ecran toată oferta de cărți scrise de autoare. — Le-am citit pe toate! Ceva scris de curând nu aveți? M-a privit. — Ce naționalitate ești? m-a întrebat. — Sunt româncă. — Complimente! Scrisoarea 145 Draga mea, Am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un spirit provincial viguros în cultura și spiritualitatea noastră. Este un bun povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispun, oricât de amărât ai fi. Discursurile lui, cele mai bune discursuri pe care le-am ascultat ca bibliotecară, erau o savantă împletire de umor cu știință, iar pedagogia lui, neîntrecută. „Autor de este părinte, Eu te rog Ascultă-mi sfatul: Scrie tot așa-nainte Și-o să-l vezi pe ........................” Valeria Rogojanu Dana Barbu RESPECTUL PROFESIEI Pregătirea profesională este
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
să spună (și l-a spus fără să roșească) un banc cu unul care striga în piață: „Ouă de țăran! Ouă de țăran!”, iar cînd a fost întrebat cum le dă, a răspuns: „Cu tot cu aia”! și tot azi, Valeria Pantazi, bibliotecara de la Casa Armatei, mi-a relatat cum au „torturat-o” doi tineri în autobuz, povestindu-și, peste capul ei, cu voce tare, cuplările din seara precedentă. Asistăm la începutul unei epidemii de vulgaritate? A cui e vina? Oamenii vorbesc cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sute de mii de cărți, aveam să constat cu tristețe că nu exista nimic privind România. Ca "șoarece de bibliotecă", am consultat fișierele pe țări nimic, apoi pe autori nimic. Am mers la rafturi nimic. În disperare de cauză, o bibliotecară m-a sfătuit să caut poate găsesc ceva la "zona Asia"! Cum în Asia puteam să-l găsesc doar pe spătarul Milescu, am renunțat, mirându-mă cum într-un stat mare cât România și o capitală cât Bucureștiul, timp de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Copel (responsabil), Bernard Hirș și Bercu Feiga. De „Resortul cultural” urmau a se ocupa următorii: Vaigrah Maria (responsabil), avocatul Carniol (resp. cercului de studiu), Eugenia Herșcovici (cercul artistic), Schroter Aurel și Beno Schwartz (presă), avocat Faibisch (resp. Îndrumătorilor), Dreiza Țipris (bibliotecară) și Hari Zelicov (difuzare). Ca la mai toate adunările politice de acest gen, proaspeții tovarăși Își fixaseră și sarcini precum: mobilizarea pentru diverse conferințe, organizarea cercurilor de studii etc. Resortul cultural trebuia să organizeze „...o echipă artistică”. Printre cei ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Bercea Ioan de la Boli Infecțioase, Macarie Iuliu și Brânzoiu Magdalena de la disciplina noastră. Colaborarea cu Poll E. a fost cea mai fructuoasă. Ne Întreceam În consultarea celor mai recente reviste și tratate de specialitate, furnizate "pe șest" de Paulina Stoenescu, bibliotecara facultății, cea mai bună bibliotecară pe care am Întâlnit-o În activitatea mea. Treceam printr-o perioadă de Îndoctrinare foarte intensă. Era interzisă scoaterea revistelor și a tratatelor străine (foarte puține) din bibliotecă. Pe răspundere proprie, Paulina ne Împrumuta sâmbăta
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Macarie Iuliu și Brânzoiu Magdalena de la disciplina noastră. Colaborarea cu Poll E. a fost cea mai fructuoasă. Ne Întreceam În consultarea celor mai recente reviste și tratate de specialitate, furnizate "pe șest" de Paulina Stoenescu, bibliotecara facultății, cea mai bună bibliotecară pe care am Întâlnit-o În activitatea mea. Treceam printr-o perioadă de Îndoctrinare foarte intensă. Era interzisă scoaterea revistelor și a tratatelor străine (foarte puține) din bibliotecă. Pe răspundere proprie, Paulina ne Împrumuta sâmbăta la ora 12, până luni
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în limba și literatura franceză, cu mențiunea „cum laudae”. Timp de câțiva ani, a funcționat ca profesoară în orașele Bălți și Tg. Neamț, perioadă în care și-a trecut și examenul de capacitate. În 1945 a fost numită, prin concurs, bibliotecară la Biblioteca de limbi slave a Universității din Iași, cadru în care cultura sa filologică și filozofică a putut să se afirme și să fie apreciată de specialiști. Cunoscând perfect limba rusă, s-a înscris între timp și la cursurile
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în limba și literatura franceză, cu mențiunea „cum laude”. Timp de câțiva ani a funcționat ca profesoară în orașele Bălți și Tg. Neamț, perioadă în care și-a trecut și examenul de capacitate. În 1945 a fost numită, prin concurs, bibliotecară la Biblioteca de limbi slave a Universității din Iași, cadru în care cultura sa filologică și filozofică a putut să se afirme și să fie apreciată de specialiști. Cunoscând perfect limba rusă, s-a înscris între timp și la cursurile
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
lansării de cărți a domnilor Cătălin Bordeianu și Mihai Batog Bujeniță, eveniment organizat în colaborare cu 40 DE ANI DE EXISTENȚĂ 53 Uniunea Scriitorilor Filiala Iași și I.S.J. Au participat elevii din clasele a XII-a, cadre didactice și doamnele bibliotecare de la BCU, Biblioteca Județeană „Ghe. Asache”, Școala „Ion Simionescu” Iași. Tot în 2011 s-a organizat în cadrul liceului activitatea „Legenda lui Moș Crăciun“, împreună cu doamna institutor Loredana Țară, doamna profesor Mihaela Prisacaru și un grup de mai mulți elevi. În cadrul
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Lăcrămioara Luchian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1848]
-
De ceva timp lucra ca profesoară la o școală particulară ce pregătea persoane capabile să lucreze cu bătrâni și persoane cu handicap. Cât a trăit în România nu a putut găsi post de profesoară în București, mulțumindu-se să fie bibliotecară la I.F.A. (Institutul de fizică atomică) de la Măgurele, până la plecarea din țară. Acum lucra cu plăcere, cu pasiune în profesia ce-și alesese, cu aprecieri pe măsură. Avea tactul, simțul pedagogic de la noi, părinții ei. Mă deplasez la București în vederea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
complet nepotrivit pentru un „vis vechi“. Sau nu-mi era mie clar la ce trebuia să mă aștept. Îmi imaginasem că-mi va apărea în fața ochilor o scriere veche, ceva confuz, estompat, fără nici o formă. — E un vis vechi, spuse bibliotecara mai degrabă pentru sine decât pentru mine. Era distantă, iar în tonul ei n-am surprins nici urmă de inflexiune. Sau ca să fiu mai exactă, acolo este inclus un vis vechi. Am încuviințat fără să pricep nimic. — Ia-l în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Oricât devine de sclipitor, nu-ți desprinzi privirile. — Sclipitor? — Da. Dacă îl privești fix, o să înceapă să emane lumină și căldură. Pipăi dâra de lumină cu degetele și atunci o să poți citi visele vechi. Mi-am repetat în minte indicațiile bibliotecarei. Nu-mi dădeam deloc seama cam ce fel de lumină va emana craniul sau ce senzație îmi va lăsa, dar am înțeles în mare ce aveam de făcut. În timp ce-i priveam degetele subțiri atingând craniul, am avut impresia că mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
flux continuu, fără nici o opreliște. Numai că eu eram incapabil să le pricep, să le prind semnificația. Nu puteam decât să le confirm existența. Până la urmă am reușit să citesc două vise. Trecuse deja de ora zece. I-am înapoiat bibliotecarei craniul, mi-am scos ochelarii și m-am frecat la ochi. Mă înțepau îngrozitor. — Ai obosit? mă întrebă ea. — Puțin. Ochii mei nu sunt obișnuiți cu așa ceva. Cât am stat cu privirile pironite pe craniu, lumina viselor m-a orbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar nu m-am putut concentra mai mult din pricina ei. — Așa-i la început. Durează ceva până te obișnuiești. Ia-o ușor deocamdată! Cred că-i cel mai înțelept lucru pe care-l pot face. După ce-a stocat visul, bibliotecara a început să se pregătească de plecare. A deschis ușa sobei, a scos cărbunii încinși cu o lopățică și i-a îngropat într-o găleată cu nisip. — Ai grijă să nu obosești și psihic. Mama îmi spunea mereu lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri. Bibliotecara rămase în picioare în fața sobei din care scosese cărbunii. O preocupa ceva. Nu ești de prin părțile locului? mă întrebă ea brusc, de parcă atunci și-ar fi amintit de prezența mea acolo. — Nu sunt. Și cum e prin ținutul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se cade să-l descoperi singur. Cască ochii bine, ciulește urechile, pune-ți creierul în funcțiune. Ca să prinzi absolut totul. Atâta vreme cât ai minte, nu o lăsa să lâncezească. Altceva n-am dreptul să-ți dezvălui. Dacă zona muncitorească, unde locuiește bibliotecara, este un loc cu un trecut glorios și înfloritor, atunci cartierul birocraților, care se întinde spre sud-vest, este cel ce-și pierde strălucirea pe zi ce trece. Aici, spectacolul minunat oferit de primăvară se dizolvă în vară, al cărei loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
face probleme. Se mai întâmplă. După desert, am mai băut cu ea niște whisky și bere și am ascultat două sau trei discuri. Apoi, țuști în pat. Mă culcasem cu o mulțime de fete până atunci, dar niciodată cu o bibliotecară. Poate eram în starea aceea și pentru că luasem totuși cina și mă simțeam balonat. Oricum, n-am fost capabil să am o erecție. Trupul ei gol arăta minunat. Își plimba degetul mijlociu pe pieptul meu. Stai liniștit. Se întâmplă oricui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ieșită din comun. Cred că și-a adus și ea contribuția la starea mea de încordare. Normal că mi-a dispărut apetitul sexual... Sper că doar temporar. Era o individă aparte: avea stomac dilatat, păr lung și mai era și bibliotecară pe deasupra. — Hai, lipește-ți urechea de stomacul meu! zise ea. A împins pătura cu picioarele, la capul patului. Avea corp frumos și pielea fină. Nici un strop de grăsime. Sâni potrivit de mari. Am făcut cum mi-a spus. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e înghițit imediat de o cavitate calcaroasă. După spusele Colonelului, întinderea aceea calcaroasă are și ea rolul de a capta numeroasele izvoare de apă. Bineînțeles, serile îmi văd de cititul viselor. Fix la ora șase deschid ușa bibliotecii, cinez împreună cu bibliotecara și apoi citesc vise vechi. Am ajuns să citesc cinci sau șase vise pe seară. Degetele mele captează cu ușurință firicelele de lumină și-mi transmit cu claritate imaginea și ecoul. Nu mi-e clar la ce e bun cititul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau șase vise pe seară. Degetele mele captează cu ușurință firicelele de lumină și-mi transmit cu claritate imaginea și ecoul. Nu mi-e clar la ce e bun cititul viselor și nici pe ce principiu funcționează, dar după reacțiile bibliotecarei îmi dau seama că eforturile mele nu sunt zadarnice. Nu mă mai dor ochii din pricina sclipirii craniilor și nici nu mai obosesc atât de ușor. După ce termin cu cititul unui craniu, bibliotecara îl pune pe raft, alături de celelalte rezolvate. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici pe ce principiu funcționează, dar după reacțiile bibliotecarei îmi dau seama că eforturile mele nu sunt zadarnice. Nu mă mai dor ochii din pricina sclipirii craniilor și nici nu mai obosesc atât de ușor. După ce termin cu cititul unui craniu, bibliotecara îl pune pe raft, alături de celelalte rezolvate. Când vin în seara următoare, raftul e gol. — Faci progrese serioase, îmi spuse ea într-o seară. Nu mă așteptam să meargă atât de bine. Câte cranii sunt? — O mulțime. Două mii sau trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]