1,076 matches
-
ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a fost așa, dar nu asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii mei din alt colț de țară. Deschid aici o paranteză și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl știam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din pricina celor cinci găini făcute una cu pământul sub roțile vehiculului scăpat de sub control, În timp ce așteptau, legate de picioare, să fie introduse În cala de bagaje, În vederea transportării și comercializării lor la oraș; În timp ce căra apă de băut Într-un bidon de plastic, Tatapopii și-a văzut căruțul prăvălindu-se În șanț, cu o roată ruptă, ceea ce a provocat plânsul Îndelungat al bătrânului fost om de afaceri care, În cele din urmă, a fost găsit de un cetățean milos și condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Dumnezeu Îl lăsase pe Dracu să-și facă de cap cu pământenii. Ectoraș ținuse minte, de parcă fusese el Însuși de față, cum vânzătorul de covrigi și bragă care se plimbase cu un coș de nuiele În mâini și cu bidonul de metal În spinare și care strigase de se auzea până unde se sfârșeau peroanele „Luați covrigii, luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor!” zăcea după bombardament pe spate, cu ochii deschiși larg, cu o bucată de fier căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brațul, smuls din umăr, al copilului de doisprezece-treisprezece ani care urlase și el, mai devreme, despre marile victorii ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea În ochi clipocitul pe care Îl făcea braga scurgându-se din bidonul de tablă prin gaura făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni. „Prea puțin timp de irosit“, scrie în bilet, cu litere puțin scurse din pricina unui rest de lapte de bivoliță din bidon, unde îl pusese lăptarul. „Căsătoria e în lucru.“ În timp ce aștepta un răspuns, se plimba în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Ce părere aveți? Că e nebun! răspunse Malik, prost dispus. Nu cred că mai are apă... Cum o să mai reziste o zi în cuptorul ăsta? Nimeni nu răspunse. Chiar și pentru ei, afară din groapă și cu apă suficientă în bidoanele mari, ideea unei alte zile sub acel soare de foc era de nesuportat și, totuși, targuí-ul părea dispus să lase să treacă încă o zi fără să se miște. — E o sinucidere, murmură pentru sine locotenentul. O sinucidere, și niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adormit... Haidem! Porni la drum cu hurducături, pe marginea salinei, spre nord-vest, și oamenii lui trebuiră să se țină de tot ce găsiră la îndemână ca să nu zboare din mașină. în zori, locotenentul Razman se opri să pună benzină, goli bidonul și-l întoarse cu gura-n jos pentru ca Gacel să vadă că nu minte. — E pe sfârșite, îi atrase atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisip în anus, așteptă câteva clipe și se ridică în picioare. — De ce nu? vru să știe. Vrei să-mi explici că am comis o crimă, dar nu vrei să-mi explici de ce. Mi se pare absurd. Razman se duse la bidonul cu apă, își umplu micul ibric ce atârna de un lanț în partea din spate a jeepului, își clăti gura și se spălă pe mâini. N-o risipi, îi atrase atenția targuí-ul. O să am nevoie de ea. Se supuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-i așa de simplă cum pare aici, în deșert. — Atunci nu aduceți această viață în deșert. Aici e limpede ce e bun, rău, drept sau nedrept - termină de umplut gerba și verifică dacă ploștile soldaților erau și ele pline. Bidonul de apă rămăsese aproape gol și locotenentul observă: — Ai de gând să mă lași fără apă? întrebă îngrijorat. Lasă-mi măcar o ploscă. Refuză hotărât: — Un pic de sete o să te facă să înțelegi prin ce-am trecut în salină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a cămilei moarte. Trecu pe lângă el, după ce-i aruncă o scurtă privire pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept, înecându-se și tușind, dar bând din nou, ca și cum n-ar fi făcut-o de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi făcut-o de ani de zile, iar la sfârșit, când nu mai rămase nici o picătură, scoase un râgâit zgomotos și se sprijini un moment de roata de rezervă, ca să-și tragă sufletul după nemaipomenitul efort. Luă apoi alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu rana din piept, prin care sângele ieșea bolborosind, și clătină din cap. Cred că ai să mori, spuse. Ai nevoie de un doctor și nu e nici unul pe-aici pe aproape. Osman dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care respira mai bine, dar era departe de a-și recăpăta cunoștința. îi dădu din nou să bea și constată că în mașină erau două bidoane pline cu apă, unul cu benzină și mâncare suficientă. Se gândi îndelung; știa că trebuiau să plece de acolo cât mai repede, dar habar n-avea cum să pună în mișcare jeepul, care, în mâinile lui, era doar o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fantastic! exclamă. Realmente fantastic... Ai aflat că Abdul-el-Kebir e la Paris? îl sprijină francezii și e foarte posibil ca tu, un targuí analfabet, să schimbi cursul istoriei țării noastre... — Nu mă interesează să schimb nimic - răspunse, întinzând mâna și apucând bidonul din care bău abia ridicându-și vălul. Nu vreau decât să-mi eliberez familia și să fiu lăsat în pace. Asta vrem toți: să trăim în pace. Tu cu familia ta și eu cu gravurile mele. Dar mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un batalion de militari concentrați pentru lucrările Șantierului Centrului Civic. Cei mai buni ani, deh, se descurca, avea banu’ ei... Orice ai spune, nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu te gândi, că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi. Lucra și de zi, și de noapte, în ture de douășpe ore, și erau perioade de o lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu mâncare, în bidoane d-alea de aluminiu, de douăzeci de litri, pentru colectat lapte de la ceapeuri; prin arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu mâncare, în bidoane d-alea de aluminiu, de douăzeci de litri, pentru colectat lapte de la ceapeuri; prin arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala, Mirelo, abia sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stații cu autobuzul 131, cinșpe cu tramvaiul 34 și încă vreo șase cu 102. Ultima parte a călătoriei e și cea mai grea. Pe linia 102 acționează șuții din Vitan. Urcă în autobuz câte zece. Îi recunoști după figurile de bidon turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară, spuse. Păcat de apă. Cu o mișcare bruscă, speriată, brațul rănitului se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a vorbit. Nu m-a iertat! L-am văzut cum a pornit camionul și, cu multă dibăcie, a izbutit să-l aducă în șosea, până în marginea gropilor. S-a coborât și, fără să oprească motorul, a scos din camion câteva bidoane cu benzină, apoi a început să-l împingă de la spate. Când camionul s-a răsturnat pe o rână în groapă, l-a stropit cu benzină și i-a dat foc. Se întorcea agale. Dând cu ochii de mine, mi-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care vine de pretutindeni, cei doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se Încing fețele tinere. Vlad se ține tare, dar celălalt răcan se Înmoaie și, cînd pornesc Înapoi spre unitate, mai ia cîteva gîturi din bidon. Obosește și, ca să ia putere, mai dă pe gît o gură de țuică proastă, dar gustul Înfiorător aproape că-i provoacă vomă. Vlad Începe să tragă de el, dar răcanul e obosit. Ești beat, nu ești obosit, hai că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ești obosit, hai că nu mai e mult. Ninge, s-a Întunecat de aproape o oră, răcanul cade În fund În zăpadă și nu i se mai vede decît vîrful căciulii. RÎd, Vlad mai ia și el cîteva gîturi din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul, acoperit de zăpada care acum e tăioasă, rece și Întunecată, și Vlad trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd e beat tun și el, Înoată În omătul dușmănos, vîntul bate și spulberă zăpada care Îi intră pe sub guler, la gît, se Încleștează de bidon cînd cade, urcînd În gol panta abruptă, luptîndu-se pentru propria lui viață. E la cîțiva metri de gardul unității. Pe răcanul speriat Îl vor găsi spre dimineață, undeva la jumătatea povîrnișului. Mort, gerul l-a transformat Într-o statuie neînsuflețită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]