2,247 matches
-
tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan și nicovală. — Lexo are dreptate, spune Ghostie. Tipu ăsta știe șmenu. I-am tras-o băiatului. — I-am tras-o la greu, vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Știm că fața noastră e prea lipsită de expresie ca să mai exteriorizeze ceva. — O vreme am fost puțin cam paranoic. Îi testam pe toți Încercînd să găsesc vreo fisură. Adică, toate chestiile alea pe care ți le-am zis despre bietul Inglis, de parcă mi-ar păsa cu cine și-o trage. Însă ai fost tare Bruce, trebuie să recunosc. Oricum, am fost sonat să țin materialul ăsta la birou. Lucram la o chestie personală, În timpul pauzelor știi, cînd aveam un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip de porție măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu cerșetoria, și cu mizeria, este răvășit de spectacolul sumbru, de murmurul apocaliptic al foamei, de inocența animalică În fața ei. Pentru prima dată de la asumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
constatat medicul legist? Medicul legist e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata a murit de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru iad și alta pentru maghernița asta. Pumnul pe care i-l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tresară la fiecare cuvânt al lui ba, mai mult, cerșea zilnic la metrou, pentru a-i umple stomacul. Bruta dădea târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului Antoniu, când se Întorcea din cerșit, nici un minut de tihnă, amenințându-l tot timpul cu lama ascuțită a unui briceag, pe care i-o apropia de gât, privindu-l cu ură. În toți anii de vagabondaj, ani care-l Învățaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu stă aici? Nu, asta e altă poveste, după ce mi-am pierdut atâta timp să-i pregătesc camera. Aseară s-a hotărât să se ducă la un hotel în Bloomsbury ca să fie mai aproape de British Museum sau cam așa ceva, iar bietul Anderson a trebuit să o ducă cu taxiul și nu se simte bine deloc... i-a luat o veșnicie până să ajungă înapoi pe ceața asta. — Cum se simte Palmer? Încă mai are temperatură. Azi dimineață avea treizeci și șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pompier amator, în Bostonul său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea asupra bandajului însângerat care îi acoperea pantalonii și l-a implorat pe Dumnezeu, oricine o fi fost, să-i vindece fratele. Se ruga pentru noi toți, fiindcă știa ce avea să urmeze. Știa că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
repede... L-au găsit pe Dave 2 în apartament, încă inconștient... au găsit și sperma în curul mort al lui Dan... au comparat mostrele... bingo! Cealaltă Carol a mărturisit că îl văzuse pe Dan după-amiaza, îndreptându-se către tabăra vagabonzilor. Bietul Dave 2! În mod clar, era o victimă a împrejurărilor, dar poate că... he, he, ar fi trebuit să exerseze mai mult... tăierea împrejur. Probabil că toți ar trebui să fim atenți la asta, nu crezi? Mâna i se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Una dintre afacerile sale anterioare fusese lansarea gamei de produse de parfumerie pentru bărbabți Harold Acton, care se bucurase de un succes răsunător. Redusese secțiunea de sport a Get Out! la o jumătate de pagină și îi băgase pe gât bietului Bull secțiunea mondenă. Așa că, în seara dinainte, pentru a nu știu câta oară, Bull fusese într-un bar mizerabil de suburbie, unde admirase modelul Kitsch-Escher al covorului, în timp ce un broker de la Grays Thurrock, îmbrăcat din cap până în picioare în imitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în vreo sacoșă, nu va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea romantică. Simțim cu o bucurie copleșitoare că sensibilitatea noastră e doar una din marea de sensibilități unice. Ce ironie crudă că tocmai această infinitate ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că de biserici, mici sau mari, ducem lipsă. Ci de adevărați oameni ai Bisericii, de slujitori ai lui Dumnezeu și ai oamenilor. De preoți de înaltă conștiință și vocație duhovnicească, capabili să-i lumineze, să-i întărească în cuget pe bieții români care comit păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării, cei care privesc la lumea sălbatică ce le crește în jur și nu mai înțeleg nimic. Și sunt gata să pună mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
literari, trec și drept ființe umane. „Între literatură și eroi, eu prefer literatura”, spune dl Simion. E o opțiune. În virtutea ei, dl academician ia în considerare de la G. Călinescu numai o parte din ce a scris acesta, Istoria literaturii române, Bietul Ioanide, cursurile seducătoare predate studenților, între care s-a numărat și dl Simion - „Dacă nu l-aș fi ascultat pe Călinescu, n-aș mai fi scris așa cum am scris”, afirmă dl profesor. Așa să fie, dar G. Călinescu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise Bleu și vin roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea ce se ridicase la tavan. Iar eu mă gîndeam, bietul Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ că, În afară de faptul că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Grădina Publică, ploaia cădea În rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tocmai voia să iasă și deschisese deja ușa. Eu tocmai eram la masă, Îi terminam prînzul și citeam numărul de ziua trecută al ziarului Globe. A șovăit, s-a Întors și mi-a aruncat o privire ce părea să zică „Bietul Ernie, a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai degrabă una mirată, așa că poate voia de fapt să spună ceva de genul „Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În pragul ușii, stătea șovăitor, Johns. — Bună seara, Johns, Îl Întîmpină Digby. — Ce faci aci? — Citesc ziarele. — Bine, dar ai auzit ce-a spus doctorul... — Știu, dar aici nu-i o Închisoare - decît pentru bietul Stone. E o foarte agreabilă casă de sănătate iar eu sînt un pacient aproape normal, internat pentru o amnezie temporară, cauzată de explozia unei bombe. Văzînd că Johns Îl asculta cu o deosebită atenție, adăugă: Vrei să spui că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester știe ce face. E un om excepțional, crede-mă, Digby! — Pe dracu spre binele lui. Am fost la „Pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și silit să vă exercitați meseria pe care-o aveți, ați rămîne și dumneavoastră perplex. Jones și cozonacul, pavilionul special, bietul Stone... tot ce se vorbește azi despre un individ pe nume Hitler... dosarele dumneavoastră, pline de fotografii Înfiorătoare... toată viața asta crîncenă și absurdă... E ca și cum aș fi fost trimis În explorare cu o hartă greșită. SÎnt gata să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu trebuie să ne dăm prea multă importanță. Peste cinci secole, acest mic episod nici nu va exista pentru istoricul ce va scrie cronica declinului și prăbușirii Imperiului Britanic. Va avea de Înregistrat destule alte Întîmplări. Eu, dumneata și cu bietul Johns nu vom figura nici măcar Într-o notă de subsol. Va fi vorba doar de economie, de politică, de războaie... — Ce credeți că i-au făcut lui Johns? Îl Întrerupse Rowe. — Nu cred că vom afla vreodată. În timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i tactica lor. — Nu-i așa că s-au folosit de dumneata ca să mă supraveghezi, acolo, la sanatoriul doctorului Forester, ca să vezi cînd Începe să-mi revină memoria? M-ar fi Închis atunci și pe mine În „Pavilionul special“, ca pe bietul Stone! — Ai perfectă dreptate, dar În același timp greșești, spuse ea obosită. Mă Îndoiesc c-o să putem lămuri vreodată lucrurile. E adevărat că te supravegheam pentru ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]