321 matches
-
(Musculus pronator teres) este un mușchi scurt, gros și lat, așezat la partea antero-superioară a antebrațului. Este cel mai lateral mușchi al primului plan al mușchilor antebrațului . Extremitatea sa superioară este bifurcată, prezentând un cap humeral și un cap ulnar. Mușchiul pronator rotund ia naștere prin două fascicule, numite capete: capul humeral și capul ulnar . Capul humeral (Caput humerale musculi pronatoris teretis) este mai mare și mai superficial față de capul ulnar, și
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
mai sus s-a scris am poroncit boiarului nostru Tautului logofăt să scrie și pecetea noastră să o lege la această adevărată carte a noastră." Aflându-se la interferență celor două vai Trotusului și Oituzului, căile de comunicație ce se bifurcau din această regiune au favorizat atât incursiunile prădalnice ale cetelor tătărești cât și pătrunderea altor oști dușmane în această zonă. Se știe că în timp ce tătari năvăleau din răsărit, turci invadau din sud, iar ungurii și mai tarziu austriecii răzbeau din
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
început, jucătorul este un locuitor din West Harbor, un sat greu încercat de luptele cu demonii. În timpul unui nou atac, tatăl adoptiv îl trimite pe eroul nostru în capitala Neverwinter pentru a recupera un fragment misterios. În continuare drumurile se bifurcă în funcție de alegerile jucătorului. Meniul radial din jocul original este înlocuit cu un meniu "drop down" bazat pe un simplu click dreapta. Este preferabil să fie deschise cuferele și nu sparte, deoarece obiectele din interior pot fi stricate și astfel nu
Neverwinter Nights 2 () [Corola-website/Science/324740_a_326069]
-
anală) sunt deplasate, de obicei, în partea posterioară, dând corpului aspectul unei săgeți, ca o adaptare a peștilor răpitori care se deplasează cu mare viteză pe distanțe scurte și se hrănesc cu alți pești și alte vertebrate. Înotătoarea caudală este bifurcată, iar înotătoarele perechi nu sunt mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea caudală cu 40-50 raze și 17 (mai rar 16) raze ramificate. Linia laterală este completă și dreaptă, toți solzii sunt
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
incizură între părțile spinoasă și moale, primii doi spini sunt uneori foarte scurți, următorii doi sau trei spini, uneori, alungiți și filamentoși. Înotătoarea anală are 3 spini și 7-16 raze moi. Ultima rază moale a înotătoarelor dorsală și anală este bifurcată chiar de la bază. Înotătoarea pectorală este, de obicei, lungă și ascuțită. Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
și ascuțite sau rotunjite. Înotătoarele pelviene, așezate sub cele pectorale (poziție pectorală), cu 1 spin și 5 raze moi, de la moderat lungi la unele specii până la rudimentare la altele sau lipsesc la "Parastromateus niger" și "Parona signata". Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali la cele mai multe specii. Majoritatea speciilor au solzi cicloizi (netezi la atingere) mici, subțiri, uneori greu de observat, și acoperă tot corpul (dar sunt absenți pe anumite zone ale corpului la unele specii) și se extind uneori pe
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
puternici. Au două înotătoare dorsale apropiate, dintre care prima este alungită. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale se află 7-9 înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarele ventrale și pectorală sunt scurte. Înotătoarele ventrale au o poziție pectorală. Înotătoarea caudală este bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte. Coloritul corpului este albastru-închis pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Pe flancuri
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
și Izvoade". În acest volum a fost publicat și arborele genealogic al familiei care ulterior a fost completat de istoricul Gheorghe G. Bezviconi iar apoi actualizat de arhitectul Dan Râșcanu. Originar de pe valea Teleajnei la Vaslui, neamul Râșcanilor s-a bifurcat într-o ramură boierească și alta răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
IX, D I—II (13) 14—16. Înotătoarea anală e foarte înaltă și scurtă și are o bază scurtă; ea este formată dintr-o radie simplă și 7 radii moi. Formula înotătoarei anale este A I 7. Înotătoarea caudală este bifurcată, slab scobită. Înotătoarele pectorale sunt ovale cu marginile oval-ascuțite; vârful lor ajunge până în dreptul extremității posterioare a primei înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală este formată dintr-o radie simplă și 12-13 radii ramificate moi; formula ei este P I 12—13
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
capete. Dinții faringieni sunt dispuși pe două rânduri. Falca inferioară este puternic proeminentă și se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă este deplasată mult înapoi, înotătoarea anală este alungită, iar înotătoarea caudală bifurcată cu lobii neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
comprimat lateral și are o gură mică semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de mustăți. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
Din porțiunea inițială a arterei ascendentă , bulbul aortic, se bifurcă 2 artere coronare: stângă și dreaptă (au traiect sinuos și trec pe subepicard, sunt însoțite de vene, nervi și țesut adipos. Artera coronară stângă-originea în sinusul stâng al aortei, porțiunea inițială între trunchi pulmonar și auriculul sting, cu 3-5 cm
Artere coronare () [Corola-website/Science/336984_a_338313]
-
spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este acoperit cu solzi mari cicloizi și, mai rar, ctenoizi; unii solzi au un sau mai multe rânduri de striuri. Solzi modificați adesea bine dezvoltați pe înotătoarele pectorale și pelviene (solzi axilari și pe prima înotătoare dorsală
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu reflexe albăstrui și cu 6-11 (obișnuit 7-9) pete mari, întunecate brune sau cenușii-argintii, rotunde sau alungite în
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
și se găsesc de regulă sub cele pectorale (poziție pectorală) sau mai rar înaintea lor (poziție jugulară); ele au de obicei un spin și cinci sau mai puține raze moi. Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului. Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare pectorala sunt din cauza aceasta, ridicate pe laturile corpului. Centura pelviană este legată de centura
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
ulnei și "capătul radial" cu originea pe marginea anterioară a radiusului. Cele două capete se unesc pentru a forma un "corp muscular". În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în "patru tendoane". La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în "două fâșii terminale" care se inseră pe fața laterală și medială a falangei a II-a ale degetelor 2, 3, 4 și 5. Extremitatea superioară (proximală) este întinsă și are două capete de origine: unul humeroulnar și altul radial
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
se termină fiecare prin câte un tendon cilindric lung. Aceste patru tendoane trec separat pe sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian (ocupând planul cel mai superficial) și ajung la palmă și apoi la degetele respective. La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în două fâșii sau bandelete terminale. Aceste fâșii se reunesc mai jos (unele fibre ale lor chiar se încrucișează) formând chiasma tendinoasă Camper ("Chiasma tendinum digitorum manus") și delimitează astfel un orificiu (sau inel, butonieră) lung și oblic prin care
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
ramifica în două direcții. Un drum ducea la cartierul cunoscut astăzi ca Yedikule, prin cartierele Aksaray și Cerrahpașa. Celălalt drum trecea prin cartierele lui Șehzadebașı și Fatih până la cartierul Edirnekapı (fosta Poartă a lui Charisius). Spațiul în care drumurile se bifurcau a fost gândit să fie centrul fizic ("mesomphalos") al orașului. Statuile "tetrarhilor" (doi auguști și doi cezari) într-un act de îmbrățișare urmau să fie amplasate pe trunchiurile a două coloane adiacente, împreună cu alte statui. Aceasta era una dintre piețele
Philadelphion () [Corola-website/Science/333573_a_334902]
-
Lepisosteiformele se aseamănă cu știuca prin corpul lor sagitiform, cu capul turtit, dorso-ventral, prevăzut cu un bot alungit în vârful căruia se găsesc nările, și prin înotătoarele dorsală și anală deplasate în apropierea cozii. Coada este heterocercă însă nu este bifurcată ca și la știucă, ci are lobul rotunjit. Se mai deosebesc de știucă și de toți teleosteenii prin prezența solzilor ganoizi rombici, așezați în rânduri oblice, care formează în jurul peștelui o platoșă puternică, precum și prin fulcrele (solzi ganoizi dezvoltați mai
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
anterolateral al trohleei și de la marginea anterioară a feței maleolare laterale și cea a procesului lateral până la fața articulară naviculară a capului talusului. Pe fața laterală a colului se află extremitatea laterală a crestei transversale a colului, care aici se bifurcă în două ramuri, una anterioară și alta posterioară; în contact cu corpul, această parte a colului este turtită și corespunde cu orificiul lateral al sinusului tarsului, vizibil pe fața inferioară. Pe ramura posterioară a acestei creste se inseră ligamentul talofibular
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
intersecția autostrăzii cu străzile "Avenue des Cerisiers/Kerselarenlaan", "Avenue de Roodebeek/Roodebeeklaan" și "Avenue Diamant/Diamantlaan" și poartă numele acesteia din urmă. Diamant a fost construită în același timp cu A3 (E40), care se termină în zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din axa Centura Mare (anterior numită Linia 5) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor și . Stația are două linii și
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]