4,061 matches
-
inutil. Doar v-am prevenit că nu e bine să faceți asta. Pisicile aduc numai necazuri, mai ales după ce ajung la o anumită vîrstă. — Am scăpat de ea, soția mea a dat-o unei prietene, mărturisi rușinat colonelul. — Dumnezeu să binecuvînteze America, domnule colonel. Ați scăpat de o mare belea. „Potrivit teoremei lui Gödel un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecise, fie contradictorii“. Dintr-un motiv neînsemnat, maiorul Smith Își Începuse noul raport cu această
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a se revărsa asupra unei ființe capabile la rîndul ei de afecțiune, cu atît mai mult cu cît nu se putuseră exprima la vremea potrivită În direcția unei odrasle proprii, pîntecul doamnei Agneta dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de asemenea, binecuvînta bunătatea deja proverbială a doamnei Delilah, care acceptase să i-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pîntecul doamnei Agneta dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de asemenea, binecuvînta bunătatea deja proverbială a doamnei Delilah, care acceptase să i-l dăruiască fără a pretinde nimic În schimb, ci punînd doar condiția să aibă mare grijă de el, fiindcă altminteri are o fire foarte sensibilă. Ceea ce o umplea de mulțumire
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tine, Georgie, am spus. Mă ajuți să nu-mi pierd mințile. Știam că așa va fi. — Și acum nu mai fi atât de înalt, zise Georgie. Își mângâie vârful nasului. Atât gestul cât și cuvintele erau minunat de cunoscute. Am binecuvântat-o în gând și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
poate coboarî să vorbească cu un grenadier de-al lui Kornilov. Dar, ca de obicei, Heino se jură pe țeasta tare a maică-sii. Oricum, ceva-ceva tot s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară rusească pe un acordeon răblăgit. Mustața Îi zbura În toate direcțiile, ochii apoși nu i se odihneau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Antenele radio nu sunt pentru femeie bătrână. Colega mea apucă frânele cu grijă. Cu ce pot ajuta, Sascha? — În primul rând, aș vrea să-mi iau câteva zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc, te rog. — Și În al doilea... Am văzut că insecta s-a retras bâzâind În umbra de sub acoperișul de tablă ondulată. A, nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și supraponderala de soră-mea mai mare, mama spunea (de față cu Hannah, desigur, pentru că onestitatea făcea parte din felul ei de-a fi): „Copila asta nu-i vreun geniu, dar nici noi nu-i cerem imposibilul. Dumnezeu s-o binecuvânteze, e silitoare, mai mult de-atâta nu poate, așa că nu avem ce-i reproșa“. Despre mine, moștenitorul nasului ei lung, egiptean, și al gurii ei limbute, inteligente, mama zicea cu rezerva ei caracteristică: „Bonditul 1 ăsta? Nici nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Umple vidul patriarhal! Of, slavă Domnului! Slavă Domnului! Măcar ale lui erau pula și coaiele! Pradă ușoară (ca să folosim un eufemism) sub aspectul masculinității în această lume de goimi cu păr și gură de aur, între picioare (Dumnezeu să-l binecuvânteze pe tata!) era clădit ca un om cu greutate, cu două coaie mari, sănătoase, cu care s-ar fi mândrit și-un rege, și-un șlong 1 de o lungime și un diametru impresionante. Și erau ale lui: da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Sigur, hai, fugi, fugi, toți aleargă-n ziua de azi - comentează doamna cea amabilă și înțelegătoare (ah, toate-s amabile și înțelegătoare, de-mi vine să le iau pe toate la gâtuit!) - nici nu știu ce-i ăla mersul, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Așa că o iau la fugă. Mamă, și ce mai fug! Asta după ce am stat vreo două minute cu ea, ferindu-mă încontinuu - două minute din timpul meu prețios, deși, nu mai departe decât cu o zi în urmă, medicii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Troy! Fort Myers, Florida! New Canaan, Connecticut! Chicago, Illinois! Albert Lea, Minnesota! Portland, Maine! Moundsville, Virginia de Vest! Dulce tărâm al bucilor de șikse, pe tine te cânt! De la munte Până-n preerie Pân’ la oceanele albe de spuu-uu-uma mea! Doamne, binecuvântează A-me-ri-ca-aaaaa! Patria mea, SCUMPĂ PATRIIIEEEE! Închipuie-ți ce-a însemnat pentru mine să aflu că mai multe generații de-alde Maulsby sunt îngropate în cimitirul din Newburyport, în Massachusetts, iar în Salem sunt mai multe generații de Abboți. Țara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
auzul numelui de „Eleanor Roosevelt“. O fată ce se jucase pe genunchii lui Wendel Willkie la Hobe Sound, în Florida, în 1942 (în timp ce taică-meu se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
față de o femeie decât bruta care îi e soț. Probabil cel mai luminos creier al umanității din toate timpurile a fost cel al homosexualului Leonardo da Vinci. Are C.V. Tudor curajul bucal să spună și despre el „Dumnezeu să-i binecuvânteze fundul!”? În ciuda clănțănelilor lui retorice, C.V. Tudor știe foarte bine că Michael Guest reprezintă America în toată puterea ei. Dacă refuză să intre în contact cu el, ambasadorul o face nu numai pentru că îi repugnă grosolănia și jegul moral, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fi fost dorința. Nici dorința, nici Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare, nu cereau prea mult, mulțumindu-se doar cu mîncare și sex, și au avut parte din plin de ambele, suficient cît să-i țină În viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a întors la casa lui de lângă vechiul Club al Armatei, a reflectat asupra norocului ce dăduse peste el. Iată-l, un bărbat trecut de patruzeci de ani, care până atunci fusese incapabil să-și găsească o soție potrivită, acum binecuvântat cu mâna singurei femei pe care o admiră mai mult decât pe oricare alta. Așa un noroc era aproape de necrezut și se întreba dacă nu se va trezi brusc din acest vis delicios în care se legăna. Totuși, era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește cu busuiocul. Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea. E prea departe... - Trebuie să ne vadă. M-auzi? Trebuie să ne vadă, sughiță Niña Carmen. Nu vreau să mor aici. Dumnezeule binecuvîntat! Sfîntă Fecioară a celor lipsiți de apărare! Fă În așa fel Încît să ne vadă... Nu ți-am cerut nimic, niciodată, te implor... Fă ca acest vapor să ne vadă și voi face tot ce-mi vei cere... Îți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât cerul de deasupra capului său, mai reale decât scârțâitul oiștii carului și decât larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvântați!“ Deodată, cum stătea nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvântați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tânăr care se aplecă deasupra lui de‑a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tânăr care se aplecă deasupra lui de‑a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvântat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tânărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m‑a binecuvântat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n‑o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sunt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și să vă dedicați trup și suflet muncii pe care ați ales-o. Lua cele trei flori care le reprezentau și adaugă: Din această clipă, tu vei fi Vahíne Tiaré, tu vei fi Vahíne Auté, iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
flori care le reprezentau și adaugă: Din această clipă, tu vei fi Vahíne Tiaré, tu vei fi Vahíne Auté, iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]