765 matches
-
mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor. Își aluneca alene ochii peste parter, schimba saluturi cu câte o lojă. După primul examen sumar, spuse încet lui Grigore: ― Ai văzut? Până și Predelenii sunt toți în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înfipte în piele, înțepătură cu înțepătură, făcuseră din el o cronică vie a lumii cu tot ce-a fost, este și va fi. Tatuajele sale păreau să circule pe sub piele, să-și amestece contururile: la o reprezentație, privindu-l cu binoclul, vedeai desenată cu cerneală sângerie o ploaie de stele pe umărul drept; la spectacolul următor o regăseai pe pântece, dar cu cerneală verde. Papagalul cu diamant în frunte, care cu aripile întinse îi împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soluție ? îngână eroic Titi Ialomițeanu. — Ștefan ! se aude glasul metalic al Sophiei. Probabil vrea să controleze din prag dacă servitul ceaiului decurge cum se cuvine, așa cum generalul urmărește câmpul de bătaie și desfășurarea operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la ochi. Pare însă ușor decoafată, șalul îi spânzură pe un umăr, cu neglijență, fața ușor umflată și-a pierdut drăgălășenia. Cu totul neobișnuit, s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să o trimită pe Nela
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu mai e nimic care să-ți oprească privirea, departe e o noțiune ce ține de limitarea aparatului vizual uman. În foișorul de observație se află un binoclu puternic cu care Învățăm să observăm și să raportăm traficul aerian. De fapt, ne uită Dumnezeu zgîindu-ne la peisaj. În orice caz, Pămîntul nu pare chiar așa de rotund cum se spune. Facem instrucție, dar necon vinși, mai mult stăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
platoul de sus. Cum serviciul prevede doi oameni, fac echipă cu Vlad. Aici sus, singura lumină care face ca poiana să lucească pe alocuri ca o apă vine de la Calea Lactee. Urcăm În punctul de observare și privim În jur, prin binoclu. Un vînt stins adie, mișcînd ierburile sau siluetele filiforme, abia ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit - probabil un măgar rumegînd nisip. CÎmpia Bărăganului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase de camuflaj, iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și să nu mă mai fac văzută.“ Și o iubea pe Hattie. Ceea ce era destul de rău. Dar nefericirea lui Pearl era și mai grea. Îl iubea și pe John Robert. — Dă-mi să mă uit și eu, spuse George. Luă binoclul din mâna lui Alex. Se găseau în salon, la Belmont. Dincolo de mesteacăn (ale cărui crengi îndoite, pleoștite, i-o evocau lui Alex pe Gabriel), una dintre ferestrele de la etaj ale Papucului era perfect vizibilă. Ramurile înmugurite ale copacului bruiau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a lui George, ținând rochia pe braț, și se opri o clipă. Părul îi era despletit și i se revărsa peste tot, până când, cu mâna liberă, îl adună îndărătul umerilor goi. Apoi dispăru iarăși. George își strânse buzele și coborî binoclul de la ochi. — Ei, ai văzut ceva? — Nu. Se întoarse de la fereastră și Alex îl urmă. — Alcovul fecioarelor! — Mă îndoiesc că sunt fecioare. — Aia mică e cu siguranță. — Nu a avut nici măcar bunul-simț de a veni să mă vadă. Două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
are nevoie, poate că vrei pe altcineva... Am văzut-o pe fata aceea, Harriet Meynell, Hattie i se spune. Nepoata profesorului Rozanov? Am văzut-o în combinezon și cu părul despletit. Unde, cum...? Am văzut-o la Belmont, printr-un binoclu. Știi că locuiește la Papuc. Arăta... o!... Cum? — Albă. Neîntinată. — A, nu ca mine! Sper să nu te îndrăgostești de ea? George se opri lângă Diane. Nu. Dar mi-ar plăcea să... Las-o în pace! Am și eu îndatoririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Atunci poate că ar fi trebuit să căutăm de cealaltă parte, își dădu Tom cu părerea. — Acolo-i imposibil să intri în mare, stâncile sunt prea abrupte. — Bănuiesc că n-are rost să ne ducem la Maryville să cerem niște binocluri? — Nu. — Au vreo barcă? Dacă-i la debarcader, n-avem cum s-o lansăm de aici, și daca-i pe mare, trebuie să fie pe undeva de-a lungul coastei. — Oricum, e prea târziu, conchise Brian. Toată lumea rămase tăcută. Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se nemișcată în fața casei, ca un totem prevestitor de rele. Și îl văzuse pe George apropiindu-se pe drum și trecând mai departe. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o văzuse pe Ruby venind și plantându-se nemișcată în fața casei, ca un totem prevestitor de rele. Și îl văzuse pe George apropiindu-se pe drum și trecând mai departe. După ce George dispăruse, Stella renunțase să mai urmărească familia prin binoclu și coborâse în salon. May Blacket controla, din timp în timp, dacă mașinile erau încă parcate. N-a putut să-și dea seama? George? Nu. Ruby s-a uitat atât de fix la casă. Simplă curiozitate. Ea are un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domnișoara Meynell. O.K.? — Doamna Sedleigh îmi spunea că ai văzut-o dezbrăcându-se, presupun că asta a fost la mare... — Doamna Sedleigh ar face bine să-și mai țină gura aia împuțită. Am văzut-o o dată în combinezon, prin binoclu, de la Belmont. Acum ești satisfăcut? — Da. — Mă crezi? — Da, George. Dar de ce te interesează perversa aia mică? E amanta ta? — Nu. Și nu e o perversă mică. — Întrebările pe care țineai să le pui doamnei Sedleigh vădesc că nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte din familie și acum a îmbătrânit. Știe totul despre noi. E unicul ei interes în viață. — Da, și pălăvrăgește. Ne bârfește în tot Institutul. Sunt sigură că a povestit cuiva că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat răceala de la Tom. — Cred că Gabriel e cea mai tâmpită și mai lăcrimoasă ființă omenească pe care am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin voievodul mergea în fruntea trupeților, cu paloșul în mână. Azi se-ascunde în spatele liniei. Stă în buncăr și se uită cu binoclul, băga-l-aș în pizda mă-sii! Sau prin periscop! Tăceau gândindu-se la mizeria armatei de azi. Nici bărbat nu mai era de-ajuns să fii. Solidaritate? Da' de unde! în uniformă kaki, trebuia să știi să te-acoperi în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu ți scape nici musca neobservată! Până una-alta, eu merg să stabilesc misiunile pentru grupele de sub comanda sergentului Cicoare. După ce am stabilit sarcinile fiecărei grupe pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai în spate, pentru a putea observa comportamentul fiecărui soldat. Toaibă și-a pus pușca mitralieră în dreapta, a ascuns explozibilul lângă rădăcina unui stejar și s-a întins pe burtă, cu binoclul la ochi... În timp ce eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la el întrebător. Îmi face semn că în dreapta se întâmplă ceva. Pun binoclul la ochi și privesc în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întins pe burtă, cu binoclul la ochi... În timp ce eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la el întrebător. Îmi face semn că în dreapta se întâmplă ceva. Pun binoclul la ochi și privesc în direcția arătată. Un frunzar se mișcă din loc în loc... Aha! Acesta-i observatorul lor. Îi cam imprudent. S a dat de gol. Îi fac semn lui Toaibă că am băgat de seamă despre ce-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sergentului, va pleca urmând marginea lanului de porumb din fața lor și având ca punct de oprire fântâna cu cumpănă din față. Orice observă va comunica prin curier. După plecarea sergentului, locotenentul l-a făcut atent pe Toaibă: Toadere! Nu iei binoclul de la ochi decât atunci când cazi de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
l-a făcut atent pe Toaibă: Toadere! Nu iei binoclul de la ochi decât atunci când cazi de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării de lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a strălucit scurt, înțepându-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării de lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a strălucit scurt, înțepându-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred și eu. Îi convine dumnealui, de acolo de pe prepeleac, să supravegheze valea”. Domn’ locotenent, tare mă tem că acolo unde râpa îi mai înaltă șade
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]