1,428 matches
-
actuală. O primă obiecție care s-ar putea aduce acestei teorii ar fi cea privitoare la terminologie. Deși problematica în sine este cât se poate de incitantă, apelul la termeni ca denotație și conotație complică întrucâtva lucrurile, dat fiind că binomul menționat este, prin definiție, unul ambiguu. Autorul schițează, ce-i drept, o scurtă arheologie a conceptelor (precizează, de pildă, că, în accepția lui Stuart-Mill, conotația era echivalentă cu semnificația, iar denotația cu referința, în timp ce pentru Bloomfield ambele reprezentau fenomene ale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poetic. Întorcându-ne acum la poezia lui Robert Creeley, citată mai sus, nu putem să nu observăm că între un text de acest tip și Sonetul în X al lui Mallarmé, să spunem, este o distanță greu de ignorat, dar binomul denotație/conotație se dovedește, de departe, insuficient pentru a explica specificul celor două moduri poetice. Mai adecvat, în aparență, din punctul de vedere al terminologiei cel puțin, se dovedește cuplul cvasi-sinonim tranzitiv/reflexiv, împrumutat din binecunoscutul studiu al lui Tudor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele legate de sfera semnificației de cele ce țin de sfera referinței, conceptul de tranzitivitate lasă, într-un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
eficientă de a redescoperi farmecul comunicării, punctele de contact, articulațiile dintre Sine și Celălalt, fapt ce permite, în ultimă instanță, luarea în considerare a posibilităților infinite ale propriei lumi. În strânsă legătură cu distincția proză/poezie, trebuie să considerăm apoi binomul liric/antiliric. Deși nu perfect echivalente, aceste două opoziții apar oarecum „slăbite” (întrucâtva în sensul pe care i-l atribuie Vattimo termenului). Un tip de poezie în incapacitate de a dialoga cu proza și cu limbajul uzual pierde, fără doar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
așa cum am mai remarcat - sunt redimensionate, cu ironie, într-un nesfârșit joc iluzionistic de oglinzi. Înclinăm mai curând către această abordare, întrucât poezia metatranzitivă se definește, înainte de orice, prin înclinația (deloc inocentă) către o multiplă sustragere din dihotomiile antrenate de binomul text/referință. În această ordine de idei, trebuie să reținem și afirmațiile Lindei Hutcheon care susținea că logica referentului și a reprezentării realiste rămâne crucială în postmodernism, dar nu întotdeauna și nu în mod necesar, în sensul confirmării ei420. În
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunet, Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea și poezia constituie un binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne de nerăbdare. Erosul deșteaptă În el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i demonstreze clientului că îi cunoaștem și îi recunoaștem calitățile, capacitățile, dar și limitele și trebuințele; prin aceasta, îi întărim încrederea în propriile forțe și îl asigurăm că este capabil să depășească situația problematică, beneficiind de un ajutor specializat. * Construcția binomului asistent-client: tehnică prin care lucrătorul social îi oferă asistatului certitudinea că nu este singur în efortul de refacere a capacității de funcționare socială normală; odată demarată relația de ajutorare, problema se va pune în felul următor: în ce stare ne
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
a sistemului dialectic pe care îl sugerează apropierea lor, califică adesea o metodă de elucidare a socialului caracteristică disciplinei. Plasticitatea acestui cuplu de termeni necesită unele clarificări. Vom înlătura de aici accepțiunile speculative care îl consacră ca o reformulare a binoamelor unitate / diversitate și universalitate / particularism 101. Poate fi mai euristică semnalarea altor trei direcții analitice privind regimurile de interdependență dintre diferitele fațete sub care se prezintă realitățile sociale: conjugarea dintre dimensiunile fenomenelor sociale (trimițând la noțiunea de totalitate exprimată de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în context nu spune practic nimic, este espace - espacement - emplacement. Astăzi am stat de la 8 seara la 12 noaptea cu Noica în fața textului german și a variantei mele. Noica e de părere că traducerea lui Heidegger se rezolvă tot prin binomul, la care ține atât de mult în ultima vreme, adevăr-exactitate. "Tot ce poți face e să găsești corespondentele prin care textul în ansamblu să țină. Trebuie găsită, cel puțin în cazul ăsta, o anecdotă în care expresia abstractă să poată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
abia din scrisoarea pe care Friedgard i-o trimite la Paris în 14 mai. Pentru orgoliul lui Cioran, ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă. Într-un anumit sens, să-i spunem filozofic, scrisoarea este remarcabilă, pentru că tălmăcește totul prin binomul "aproape-departe", răsturnând valorile distribuite în mod tradițional asupra celor doi termeni și așezând centrul de greutate al iubirii lor în dimensiunea departelui și invizibilului (scrisoarea, telefonul, cuvântul, muzica), și nu al aproapelui și atingerii (imaginea și trupul). Din punct de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imaginat ca o instanță nu atât alternativă, cât complice, el nu e decât un obligatoriu punct de trecere prin care textul se Întoarce, ca un bumerang, la autor. Jurnalele intime absolute (accentul trebuie să cadă pe al doilea termen al binomului, pe intim), adică cele sortite să rămână pentru vecie proba dorinței de comunicare a autorului, nu există. Pentru simplul motiv că intimitatea se construiește doar În raport cu ceva și Împotriva cuiva. Altfel spus, intimitatea nu e un datum, un cadou făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sub control. În realitate, ea tinde să fie o construcție impersonală, un obiect cu existență independentă. Marea fatalitate a jurnalelor intime ale scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre termenii binomului este anulat. Intimitatea dispare la cel dintâi contact cu publicul. În varianta sa extremă, jurnalul intim se dezice de propriile premise. Sinceritatea de gradul al doilea Jurnalele de reflecții ori jurnalele În care primează jocul ideii Împing până la ultimele consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
întreprindere. O gramatică eficientă a relațiilor publice se situează pe de o parte sub semnul "casei de sticlă simbol al transparenței" și pe de altă parte sub semnul acțiunii eficiente: BIEN FAIRE ET LE FAIRE SAVOIR. Lipsind unul din termenii binomului, întreaga acțiune de relații publice este dinamitată. A acționa fără a preciza utilitatea acțiunii grevează asupra reușitei întreprinderii, a argumenta eficiența, prestigiul unei realizări modeste devine la fel de nociv. Este în fapt idealul lui Confucius conform căruia omul drept își traduce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ne-a interesat îndeosebi modul în care, adjudecându-și polemica drept un bun câștigat sine qua non, parodia reușește, validată de cititori, să se impună și în calitatea sa de creație bine închegată. Astăzi, distanțarea temporală face altfel posibilă înțelegerea binomului creație/ critică în interiorul unor opere parodice cum sunt cele scrise de Petronius, Cervantes sau Tournier, fiecare contribuind, în egală măsură, cu noi înțelesuri la consolidarea termenului de roman. Autori cum sunt cei menționați, aleși, desigur, dintr-un canon etern supus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui de "procedeu stilistic (stilizare parodie) și ca una dintre modalitățile de manifestare a succesiunii dialectice a școlilor literare"22. La capitolul conexiunilor dintre parodie și umor, substanțiale precizări face Boris Tomașevski. Îi datorăm asocierea poemului epic eroi-comic renascentist cu binomul parodie/ roman. Acesta reprezintă, în concepția sa, și specia preferată de parodiști pentru că dispune de necesara deschidere către subiecte și chiar limbaje noi, spre deosebire de poemele didactice sau descriptive, care lasă mai puțin loc invenției epice. "Poemul epic a generat întotdeauna
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
atare. În capitolele "Din preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formă a dinamicii canonului face, în consecință, ca parodia să se transforme dintr-un proces marginal într-unul nucleic, central, provocând continuu granițele imaginarului și ale limbajului. Problema limbajului asupra căreia se oprește Tînianov, construindu-și, original, teoria în baza binomului parodie stilizare, l-a preocupat fără îndoială și pe Urmuz, așa cum rezultă din textele sale halucinante ca imagine, cu evidente înclinații spre absurd, dar impecabile din punctul strict de vedere al sintaxei, al logicii frastice. Binomul parodie-stilizare, întâlnit și la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
original, teoria în baza binomului parodie stilizare, l-a preocupat fără îndoială și pe Urmuz, așa cum rezultă din textele sale halucinante ca imagine, cu evidente înclinații spre absurd, dar impecabile din punctul strict de vedere al sintaxei, al logicii frastice. Binomul parodie-stilizare, întâlnit și la Tomașevski, vizează concret modul în care hipotextul poate fi citit în hipertext: "Ca procedeu, stilizarea se apropie de parodie. Și una, și cealaltă au o viață dublă; dincolo de planul operei se simte cel de-al doilea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe sine însuși; trăind în lume ar fi trebuit să ignore lumea, pentru a nu cădea victimă și pradă lingușirilor sale. Pentru montaniști, lumea însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate de Montanus care, ca vizionar și bărbat fără virilitate, nu putea să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moment esențial și nici un loc semnificativ; în al treilea rând, Horațiu reușește să integreze peisajul teoretic românesc în circuitul marilor trasee teoretice din lume în chestiunea de care se ocupă; în al patrulea rând, Horațiu realizează cea dintâi verificare a binomului esențialism-constructivism în cadrul unui studiu empiric dedicat dinamicii identitare a tineretului. Dacă ar fi să încadrez această carte, aș spune că ea este un marcator de identitate, pentru sine și pentru generația sa, care ne oferă semne mai mult decât încurajatoare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
unei continuități teoretice temporale, istorice, diferențiată în fapt de accentele interpretative. Vom încerca totodată să răspundem, pe lângă întrebările anunțate mai sus, și la întrebări de genul: Cum se constituie și care sunt elementele componente ale identității la nivel colectiv? Păstrăm binomul esențialism-constructivism drept punct de plecare sau drept categorie fundamentală necesară în demersul relevării asumpțiilor de ordin ontologic și epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă dihotomie. Deși prezente, sau chiar foarte prezente, căile de mijloc sunt sau par a fi ignorate. Alegerea sintagmei "binom esențialism-constructivism" nu este întâmplătoare, pentru că relația dintre cele două perspective este, în teoriile identității, din punctul nostru de vedere, mai degrabă una de hibridizare decât de opoziție pură. Relevarea acestor mixturi va constitui și unul din punctele de plecare ale
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ideea existenței unei continuități teoretice temporale, istorice, diferențiată în fapt de accentele interpretative. Vom încerca totodată să răspundem, pe lângă întrebările anunțate mai sus, și la întrebări de genul: Cum se constituie și care sunt13 elementele componente ale identității socioculturale. Păstrăm binomul esențialism-constructivism ca punct de plecare sau ca și categorie fundamentală necesară în demersul relevării asumpțiilor de ordin ontologic și epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă dihotomie. Deși prezente, sau chiar foarte prezente, căile de mijloc sunt sau par a fi ignorate. Alegerea sintagmei "binom esențialism-constructivism" nu este întâmplătoare, pentru că relația între cele două perspective este, în teoriile identității, mai degrabă una de hibridizare decât de opoziție pură. Relevarea acestor mixturi va constitui unul din punctele de plecare ale modului în care vom folosi conceptul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
supremă pentru România modernă și contemporană: cum să construiască eficient și cum să indigenizeze (fără a o trăda) civilizația europeană, care este esențialmente urbană și modernă? Acesta este punctul pe "i": raportarea actorilor câmpului cultural, literar, ideologic și politic la binomul urbanmodern. V. N. : Foarte bine. Spuneam că după părerea mea, într-adevăr, în cultura și în gândirea rusă a existat polarizarea asta slavofili-occidentalizanți. Sigur, și la ei e de fapt o situație mult mai complexă decât e prezentată de obicei
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]