511 matches
-
etica mediului necesită o nouă metodă de cercetare. În locul metodei științifice obiective care izola și individualiza obiectul cercetat, este propusă o abordare holistă care ia în considerare omul și natura, subiectul și obiectul, o ierarhie a sistemelor integrate succesiv (biocenoză, biotop, ecosistem, biosferă). În locul abordării moniste care presupunea un singur model de interpretare, se recunoaște complexitatea nivelelor realității, ireductibilitatea problemelor puse și se propune o metodologie pluralistă care folosește diverse principii de evaluare. În locul unei abordări raționaliste bazată pe bipolaritate (natură
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
natură și care permite intervenții reciproc profitabile"97. Pe scurt, cu o altă expresie a filosofului francez, "Pământul depinde de omul care depinde de Pământ". Chiar termenul ecosistem este conceput holistic. Ecosistemele sunt auto-organizate și organizaționale. Termenul înglobează mediul fizic, biotopul, și totalitatea viețuitoarelor, biocenoza, dintr-un spațiu, adică nișa ecologică. Ecosistemele se auto-organizează spontan, asemenea unei ființe vii. Ecosistemele sunt sisteme deschise, care realizează schimburi cu mediul extern, sunt dependente, dar și independente, pentru că se autoorganizează. Dar, la fel cum
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
conceput strategic în plan disciplinar, interdisciplinar și chiar transdisciplinar. De pildă, educația relativă la mediu vizează formarea capacităților de rezolvare a problemelor declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scară mondială, care au provocat efecte nocive speciei umane și biotopului său natural. O altă dimensiune din categoria ,,noile educații”, educația pentru schimbare și dezvoltare, are ca obiectiv formarea și cultivarea abilităților de adaptare rapidă și responsabilă a personalității umane la cerințele inovațiilor și reformelor sociale înregistrate la cumpăna secolului XX
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
747 al Companiei Air France, a fost liniștit și plăcut și drumul de la aeroport la reședința de la Siboney o explozie de verde, sănătos și tonic, palmierii imperiali făcându-ne la tot pasul reverențe. După recunoașterea de rigoare a noului meu "biotop" și așezarea bagajelor, sub îndrumarea expertă a soției, care nu mai prididea cu inspectarea celor 10 camere și 20 de dulapuri, având în vedere diferența de fus orar ce nu mă trăgea la somn, am început să răsfoiesc o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rostul și semnificațiile acestei inegalități, vom discuta cu un alt prilej. Și atunci, putem simplifica Încă o dată, reducând fiecare grup de organisme la o specie, dar păstrând relația biocenotică dintre ele: un heterotrof și un autotrof ce locuiesc Împreună un biotop. Un model convenabil pentru discuție este, din acest punct de vedere, un lichen. Dar, vom renunța la el, alegând acum un altul numai și numai pentru a mai oferi o informație și pentru că prezintă un interes direct pentru om, anume
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În azot aminic pe care-l oferă plantei, iar planta Îi oferă În schimb hidrații de carbon, condiții În care poate fi mai binevenită stabilirea sediului acestei asociații În frunze. Însă, asociatul bacteriei, adică planta, constituie În același timp și biotopul, adică mediul. Pentru un heterotrof ca bacteria, mediul trebuie să fie reducător, iar planta poate asigura aceste condiții doar la nivelul rădăcinii, de asemenea heterotrofă. Caracterul biocenotic al relației plantă- bacterie fixatoare de azot Îi conferă o mare productivitate. Anume
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Și totuși, și despre apă se pot spune multe, mai ales dacă luăm În considerare faptul că ea alcătuiește trei sferturi din materia vie și e, prin urmare, elementul comun majoritar dintre cele două componente ale ecosistemului: biocenoza, viul și biotopul, mediul. În atare situație, apa e și principalul purtător de informație Între cele două componente ale ecosistemului. Și, voi folosi de astă dată acest prilej Într’un domeniu ideatic, de ecologie socială, mai concret relațiile dintre diferitele ecosisteme cu ghilimele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și specie. Mai mult, chiar rocile poroase, precum tufurile vulcanice, pot realiza o absorbție deci o separare selectivă a tipurilor de apă; cel ce vă vorbește acum a obținut chiar un brevet În această privință. Ca urmare, o regiune, un biotop adică, va cuprinde, datorită structurii sale geologice specifice și a vegetației, de asemenea specifice ce-l acoperă, o apă cu calități caracteristice și net deosebite de altele. Desigur, populația umană, căci ea ne interesează astăzi, este, În mod necesar, adaptată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
heterotrof al biocenozei, avem de-a face cu un exemplu de transfer energetic Între autotroful Prometeu și heterotroful vultur, perpetuabil la infinit, ca petrecându-se Într’o biocenoză. Cât despre locul unde se desfășura acțiunea, suportul neviu al biocenozei, adică biotopul, unii spun că el nu e Caucazul, ci Carpații; eu cred În asta, dovadă expresia românească “a-i mânca cuiva ficații”. Cu ce a păcătuit Prometeu? Furând focul zeilor, a salvat omenirea. Ce a păcătuit planta? Furând focul Soarelui, a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
afecțiune doar de ea știut. Pe om Îl lăsăm deocamdată deoparte. Și, dacă am amintit de plante și animale, putem vorbi deja de biocenoză. Iar cum asta nu se hrănește și nu stă “În aer”, trebuie să adăugăm spațiul, adică biotopul, deci să implicăm ecosistemul; și, mai departe, la scară planetară, ecosfera. E cumva ecosfera bolnavă? Și dacă da, cât de grav? Ne vom da seama de asta În primul rând dacă cunoaștem părțile. Deci să coborâm la ele. Din ecosferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
așa am pus degetul pe rană: acei poluanți informatici acționează la acest nivel, al reglării redox din cadrul biocenozei. Mai concret, cele două segmente se plasează, prin potențialul redox optim al fiecăruia, de o parte și alta a potențialului redox caracteristic biotopului, a solului ce adăpostește biocenoza. Pentru că optimele fiecărui segment sunt relativ depărtate, nici unul dintre segmente nu se simte chiar În largul său, dar o duce acceptabil. Dacă intervenim cu un poluant de acest fel, vom deplasa acel echilibru. Să vedem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În 1866, Haeckel introducea termenul “ecologie”, era departe de a prevedea dezvoltarea pe care avea s’o ia noua știință, aș Îndrăzni a spune, mai ales ca suprafață; pentru că, În sens literal, ecologia este doar știința habitatului, adică doar a biotopului. Fiind cu mult mai mult, ecologia, ca aceea ce studiază relațiile dintre organisme și dintre acestea și mediu, s’a Împărțit, la un moment dat, În două, din ecologia teoretică desprinzându-se ecologia aplicată, dacă vreți, ingineria ecologică sau, mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
puțin erotic, dar și mai mult, e evident și datează poate din neolitic. Oricum, pe ceramica de Cucuteni există doar aceste culori, plus negrul, adică pământul. Am putea spune că e vorba de simbolul unui ecosistem: pământul, adică substratul ori biotopul și biocenoza redusă la ipostaza sa umană, dar și vegetală știind că Mărțișorul se agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
minus, de profit? La oamenii care asigură plusul de muncă cerut de metodele tradiționale, și care, altminteri mănâncă din aceeași recoltă fără Însă a participa la obținerea ei. Unde plasăm acel agroecosistem energetic? Căci orice ecosistem presupune ocuparea unui loc, biotopul. Cred că nu este neapărată nevoie ca el să fie permanent, și Încă, plasat Într’un loc anume. El poate fi plasat oriunde rămâne un loc liber, adică necultivat În scop alimentar. Esențialul e să nu rămână un loc necultivat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rând organismele dependente drastic de starea redox, adică plantele și microorganismele, și mai puțin animalele. Dar microorganismele sunt prea mici ca să le vedem În excursia noastră. Plantele Însă... Dar ce ne spun ele? Dar, mai Întâi, să ne uităm la biotop, adică la substratul abiotic, neviu, pe care plantele trăiesc. Natura a Înzestrat România - În ansamblul său real - cu o diversitate de invidiat. De la negentropia munților amplasați central, la entropia relativă a extremităților plane dar, ele Însele, sprijinite pe negentropia mării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
da un sens, anume biosfera, care se autoregenerează, partea nouă apărând prin reutilizarea celei vechi. Numai că aici e vorba doar de un circuit Închis al substanței. Pentru a trăi, adică pentru a obține energie, el are nevoie de un biotop, adică un substrat și atunci Îl așezăm pe Ouroboros pe un plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
el are nevoie de un biotop, adică un substrat și atunci Îl așezăm pe Ouroboros pe un plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu poate părăsi planul, de care trebuie să se țină mereu strâns lipit, atâta timp cât trăiește. Ca urmare, prin simplul fapt că Viața e obligatoriu Însoțită de dezvoltare, deci starea primordială, adică coada, e mai subțire decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doua spiră adică, se află În același plan sau Într’unul superior, a doua spiră sprijinindu-se pe prima? Un evoluționist entuziast ar spune așa, vizând ridicarea, sprijinând realizările noii etape pe cele ale etapei anterioare. Asta ar Însemna conservarea biotopului, care rămâne mereu plan, dar tot mai departe de partea nouă a lui Ouroboros. Și atunci el, adică biosfera, rămâne “În aer” din punct de vedere energetic. Pentru a menține Viața, evoluționistul devine realist și adaugă a doua spiră În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Și atunci el, adică biosfera, rămâne “În aer” din punct de vedere energetic. Pentru a menține Viața, evoluționistul devine realist și adaugă a doua spiră În același plan, În exteriorul primeia. Trecerea de la cerc la spirală Înseamnă de fapt participarea biotopului nu numai energetic, dar și substanțial, căci nemaiputându-și prinde coada, Ouroboros, biosfera, e condamnat la dezvoltare continuă. Dar evoluționistul nu poate renunța nici la ideea de tendință spre perfecțiune, adică de Înălțare. Asta n’o poate introduce În model
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
coada, Ouroboros, biosfera, e condamnat la dezvoltare continuă. Dar evoluționistul nu poate renunța nici la ideea de tendință spre perfecțiune, adică de Înălțare. Asta n’o poate introduce În model decât curbând planul suport, adică admițând evoluția și la nivelul biotopului. Ouroboros devine un șarpe Încolăcit pe fundul unei cupe, adăugându-și noi spire ce se sprijină atât pe peretele cupei, adică pe biotop, cât și pe spira anterioară, adică pe moștenirea biologică. Întrebarea e cam ce formă ar avea acea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Asta n’o poate introduce În model decât curbând planul suport, adică admițând evoluția și la nivelul biotopului. Ouroboros devine un șarpe Încolăcit pe fundul unei cupe, adăugându-și noi spire ce se sprijină atât pe peretele cupei, adică pe biotop, cât și pe spira anterioară, adică pe moștenirea biologică. Întrebarea e cam ce formă ar avea acea cupă. Ea poate construi o sferă sau un elipsoid, care inevitabil se Închide, evoluția și viața lui Ouroboros luând sfârșit. Și, cum oricum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
efortul evolutiv devine inutil. Dar e util, conducând spre perfecțiune, dacă Ouroboros urcă pe pereții unei cupe hiperbolice, adică a jumătății ascuțite a unui ou. O astfel de suprafață nu se poate Închide niciodată, ci se dezvoltă indefinit, ilustrând evoluția biotopului paralel cu cea a biosferei, atâta timp cât relația dintre ele se menține. Aspectul pe care Îl ia acum Ouroboros comportă două aspecte. Primul e că forma actuală a evoluției, anume aceea biologică are o origine, punctul cel mai de jos al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cupei. Acolo a avut loc un salt calitativ, apariția Vieții. Al doilea e că această evoluție nu va avea sfârșit. Gura cupei hiperbolice se lărgește la infinit, fapt ce poate fi asociat cu diversitatea. Într’adevăr, față de starea primordială a biotopului, stânca și apa care era atunci planeta, starea actuală, Împestrițată cu soluri, mări de nisip, mlaștini, e cu mult mai diversă. La fel biosfera nu mai este alcătuită din niște celule independente ci, pe lângă acestea, din plante, animale și oameni
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca reacție la entropizarea, degradarea continuă a mediului - rodul trecerii timpului. De fapt, particularizând la materia vie, ar fi vorba de o virtuală conservare a nivelului entropic global, ca rezultat al creșterii naturale a entropiei Într’un segment al lumii - biotopul -, respectiv al scăderii entropiei, prin organizare, reacția celuilalt segment al lumii - biocenoza. Și, dacă la nivelul lumii vii constatăm fără putință de tăgadă că din organisme simple, primitive, provin organisme complexe, evoluate, nu ne Împiedică nimic să considerăm ca legică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Întotdeauna câte o “oază” rămasă În urma evoluției globale a mediului. Mediul nu a fost niciodată omogen din punct de vedere chimic și nici n’a evoluat În același ritm pretutindeni. Adăugând și diversitatea condițiilor fizice, rezultă o mare diversitate de biotopuri, deci specializarea organismelor capabile a le popula. Fiecare categorie de organisme, pe verticala evoluției, se divide astfel, pe orizontală, Într’o multitudine de variante specifice fiecărui biotop. Una peste alta, de la amărâta “specie” primordială de acum mai bine de trei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]