388 matches
-
măsurai vârsta În anii djinnilor. De aceea era mult mai puternic decât lăsa adesea să se-nțeleagă, fiindcă toată lumea știe prea bine că, cu cât djinnii sunt mai bătrâni, cu atât devin mai puternici. Singurul motiv pentru pentru care Domnul Bitter rămânea În casa familiei Kazanci era acela că mătușa Banu Îl legase cu ani În urmă, În ultima dimineață a celor patruzeci de zile de penitență. De atunci Îl avea În puterea ei și nu dăduse jos niciodată talismanul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din partea unui inel magic de fier. Fiindcă nimeni nu l-a putut egala pe Solomon, doar un nebun narcisist s-ar fi putut lăuda că a capturat un djinn, iar mătușa Banu era orice altceva, numai asta nu. Deși domnul Bitter o slujea acum de mai bine de șase ani, ea privea relația lor ca pe un contract temporar, care trebuia reînnoit destul de des. Niciodată nu Îl tratase cu asprime sau de sus fiindcă știa că djinnii, spre deosebire de oameni, păstrau veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
există vid pur, iar destinle oamenilor erau legate unele de altele precum nodurile unei Împletituri. De aceea, În toți acești ani mătușa Banu se abținuse cu multă prudență să ceară orice fel de câștiguri materiale. În schimb, ceruse de la domnul Bitter un singur lucru: știința. Știința evenimentelor uitate, a persoanelor neidentificate, a proprietăților aflate În dispută, conflictelor de familie, secretelor adânc Îngropate, misterelor nerezolvate - lucrurile de bază de care avea nevoie ca să-și ajute nenumărații clienți. Dacă o familie avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spus numele vecinului ca să nu mai existe alt motiv de ranchiună. În câteva zile i s-a dat de veste că femeia gravidă Își revenise repede și că era bine. Prin urmare, În aceste scopuri folosise mătușa Banu serviciile domnului Bitter până În ziua aia. Cu excepția unei singure ocazii. Numai o singură dată Îi ceruse o favoare personală, doar pentru ea, să-i răspundă la o Întrebare confidențială: Cine era tatăl Asyei?. Domnul Bitter i-a dat un răspuns, răspunsul, Însă refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În aceste scopuri folosise mătușa Banu serviciile domnului Bitter până În ziua aia. Cu excepția unei singure ocazii. Numai o singură dată Îi ceruse o favoare personală, doar pentru ea, să-i răspundă la o Întrebare confidențială: Cine era tatăl Asyei?. Domnul Bitter i-a dat un răspuns, răspunsul, Însă refuzase Întotdeauna cu indignare să-l creadă, deși știa foarte bine că un djinn aflat În sclavie nu-și putea minți stăpânul. A refuzat să creadă până când, Într-o zi, inima ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ea să nu fi știut, fiindcă În cazul ăsta știința Îi aducea doar suferință și tristețe, blestemul celui Înțelept. Iar astăzi, la mulți ani după acel incident, mătușa Banu se gândea din nou să-i ceară o favoare personală domnului Bitter. De aceea era atât de slăbită În dimineața asta, gândurile contradictorii care spumegau În adâncul minții ei Îi slăbiseră puterea față de sclavul ei care, cu fiecare dilemă a stăpânei sale, atârna din ce În ce mai greu pe umărul ei stâng. Era bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atât de slăbită În dimineața asta, gândurile contradictorii care spumegau În adâncul minții ei Îi slăbiseră puterea față de sclavul ei care, cu fiecare dilemă a stăpânei sale, atârna din ce În ce mai greu pe umărul ei stâng. Era bine să-i pună Dlui Bitter Încă o Întrebare personală, de vreme ce ultima oară regretase amarnic că o făcuse? Sau poate era timpul să pună capăt acestui joc și să-și dea jos talismanul, eliberându-l astfel pe djinn o dată pentru totdeauna? Putea continua să-și Îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de-ajuns și atât? O parte a ei o averiza pe mătușa Banu Împotriva blestemului Înțeleptului, dând Înapoi În fața agoniei chinuitoare ce Însoțește prea multa știință. Totuși, cealaltă parte a ei, tânjea să afle mai mult, Întotdeauna curioasă, conștiincioasă. Domnul Bitter era perfect conștient de dilema ei și părea să o savureze, apăsându-i și mai tare umărul cu fiecare Îndoială, dublând greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-a poruncit mătușa Banu și a rostit o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-a poruncit mătușa Banu și a rostit o rugăciune pe care Coranul o recomanda de fiecare dată când aveai de-a face cu un djinn viclean. Dintr-odată binevoitor, domnul Bitter a sărit jos și a lăsat-o să se ridice. — O să mă eliberezi? a Întrebat domnul Bitter citindu-i gândurile. Sau o să te folosești de puterile mele pentru a obține o anumită informație? O șoaptă a scăpat dintre buzele ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o rugăciune pe care Coranul o recomanda de fiecare dată când aveai de-a face cu un djinn viclean. Dintr-odată binevoitor, domnul Bitter a sărit jos și a lăsat-o să se ridice. — O să mă eliberezi? a Întrebat domnul Bitter citindu-i gândurile. Sau o să te folosești de puterile mele pentru a obține o anumită informație? O șoaptă a scăpat dintre buzele ușor deschise ale mătușii Banu, Însă părea mai degrabă un geamăt decât un „da“ sau un „nu“. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
americancă ți-a povestit toate lucrurile alea triste despre familia ei. Nu vrei să afli dacă e adevărat sau nu? Nu vrei să o ajuți să descopere adevărul? Sau Îți păstrezi puterile doar pentru clienții tăi? a provocat-o Dl Bitter cu o lucire triumfătoare și febrilă În ochii lui bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să mori. Nu vreau să mi se-ntâmple iarăși asta... În plus, ce știi tu? Nu reușea să Înțeleagă cum de-i scăpase ultima Întrebare. Fiindcă știa prea bine că, dacă voia să afle ceva despre trecutul lui Armanoush, domnul Bitter era persoana cea mai potrivită pe care s-o Întrebe, pentru că era un gulyabani, cel mai perfid dintre djinni, Însă și cel mai informat când venea vorba de sfârșituri traumatice. Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai hidoșeniilor pe care oamenii erau În stare să și le facă unii altora. De aceea, s-a gândit mătușa Banu, dacă familia lui Armanoush a fost Într-adevăr silită să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa cu siguranță ceva despre asta. — N-ai de gând să mă Întrebi nimic? a spus domnul Bitter stând pe marginea patului, savurând din plin dilema mătușii Banu. Eram vultur, a continuat pe un ton amar, singurul pe care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gândit mătușa Banu, dacă familia lui Armanoush a fost Într-adevăr silită să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa cu siguranță ceva despre asta. — N-ai de gând să mă Întrebi nimic? a spus domnul Bitter stând pe marginea patului, savurând din plin dilema mătușii Banu. Eram vultur, a continuat pe un ton amar, singurul pe care știa să vorbească. Am văzut totul. I-am privit mărșăluind, mărșăluind, mărșăluind fără oprire, femei și copii. Am zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și copii. Am zburat pe deasupra lor, desenând cercuri mari pe cerul albastru, așteptându-i să cadă În genunchi. — Taci! a urlat mătușa Banu. Taci! Nu vreau să știu. Nu uita cine e stăpânul. — Da, stăpână, a bătut În retragere domnul Bitter. Dorința ta e o poruncă pentru mine și așa va fi tot timpul cât vei purta talismanul ăla. Dar dacă-ai să vrei să afli ce s-a Întâmplat cu familia fetei ăleia În 1915, dă-mi doar de știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În 1915, dă-mi doar de știre. Memoria mea poate fi a ta, stăpână. Mătușa Banu stătea dreaptă În pat, mușcându-și buzele până la sânge ca să pară neînduplecată, neavând nici cea mai mică intenție să-și trădeze slăbiciunea În fața domnului Bitter. Pe când Încerca să reziste, aerul a Început să miroasă a praf și mucegai, ca și când camera intrase În putrefacție. Fie momentul prezent se deteriora rapid, transformându-se Într-o rămășiță a timpului, fie putreziciunea trecutului se infiltra În prezent. Porțile interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și cu pași repezi și ușori s-a Îndreptat spre baie să se pregătească pentru rugăciunea de dimineață. S-a uitat la ceasul de pe bufetul dinăuntru: șapte patruzeci și cinci. Stătuse atât de mult În pat certându-se cu domnul Bitter, cu propria ei conștiință? Și-a spălat În grabă fața, mâinile și picioarele, s-a Întors În camera ei purtând vălul ei transparent de rugăciune pe cap, a Întins covorașul și a Început să se roage. Dacă mătușa Banu Întârziase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cărți pe care se află lampa cu gaz, doamna Sweet se strâmbă, nemulțumită de rolul de observator care s-a trezit că-i fusese desemnat, nemulțumită de lucrurile la care are să fie curând martoră În Încăperea asta. Între timp, domnul Bitter zâmbește amar, acesta fiind singurul fel În care știe să zâmbească. E mulțumit. În sfârșit, mătușa Banu e convinsă. Nu autoritatea de djinn a domnului Bitter a convins-o, ci curiozitatea ei de muritoare. Nu a putut rezista dorinței de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de lucrurile la care are să fie curând martoră În Încăperea asta. Între timp, domnul Bitter zâmbește amar, acesta fiind singurul fel În care știe să zâmbească. E mulțumit. În sfârșit, mătușa Banu e convinsă. Nu autoritatea de djinn a domnului Bitter a convins-o, ci curiozitatea ei de muritoare. Nu a putut rezista dorinței de-a afla. Necesității aceleia antediluviene de-a ști mai mult... La urma urmei, cine i-ar putea rezista? Acum mătușa Banu și domnul Bitter au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a domnului Bitter a convins-o, ci curiozitatea ei de muritoare. Nu a putut rezista dorinței de-a afla. Necesității aceleia antediluviene de-a ști mai mult... La urma urmei, cine i-ar putea rezista? Acum mătușa Banu și domnul Bitter au să călătorească Împreună În timp. Din 2005 În 1915. Pare a fi o călătorie destul de lungă, Însă În ani gulyabani e doar o chestie de câțiva pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se află un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a Împotrivit domnul Bitter pe un ton aspru. Nu ți-am povestit Încă despre păduchi. — Pă...pă-duchi? s-a bâlbâit mătușa Banu. Hotărârea care-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a bâlbâit mătușa Banu. Hotărârea care-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din nou la bol. — O, da, păduchi, stăpână, e un detaliu important, a spus domnul Bitter. Îți amintești partea În care mica Shushan a dat drumul mâinii fratelui ei și s-a pierdut dintr-odată În mulțime? A luat păduchi de la o familie de care s-a apropiat În speranța că avea să primească ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce convoiul a dispărut la orizont, mica Shushan a fost descoperită de două turcoaice dintr-un sat din apropiere. O mamă și o fiică. Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poreclă: 626. — Ce-i de-ajuns e de-ajuns, a spus mătușa Banu acoperind din nou bolul de argint cu vălul ei și uitându-se la djinn cu o privire lungă și pătrunzătoare. — Da, stăpână, cum dorești, a murmurat domnul Bitter. Totuși ai pierdut cea mai importantă parte a poveștii. Dacă vrei să asculți și partea a doua, dă-mi doar de știre fiindcă noi, gulyabani, știm totul. Am fost acolo. Ți-am povestit despre trecutul lui Shushan, odată fetiță, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]