490 matches
-
obiceiurile și practicile bizantine. În urma creșterii taxelor bizantine, Simeon, ca țar al bulgarilor, protestează. Ignorat de Leon VI, a invadat Tracia și Macedonia. Împăratul face apel la maghiari care îi înving pe bulgari. Țaratul Bulgar amenință de multe ori capitala bizantina și și-a extins frontieră până aproape de Tesalonic. După moartea lui Simeon în 927, Petru, fiul acestuia, a încheiat pace cu Bizanțul. Roman I Lecapenos îi recunoaște lui Petru titlul de basileu al bulgarilor, intrând în familia de principi ca
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
imperiale care aparțineau monarhului carolingian. Totodată, a mutat capitala la Roma, care era capitală lumii, după cum biserica romană era mama tuturor bisericilor. Și-a asumat rolul de protector al Bisericii, a creat episcopate și mai ales demnități după modelul celor bizantine, astfel că ambiția lui era total diferită de cea a bunicului său, visul lui fiind de a reface Imperiul Roman. Otto III a murit la vârstă de 22-23 de ani , în 1002, iar potrivit dorinței sale a fost înmormântat la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fie obiectiv, concentrându-se mai mult pe personalitatea generalului Belizarie. Descrie campaniile împotriva perșilor, și apoi campaniile împotriva vandalilor și ostrogoților. Apar uneel accente critice asupra lui Iustinian, ca Răscoala Nika, dar prezintă și informații geografice, istorice, culturale și etnografice bizantine. În Despre Construcții, împărțită în 6 cărți-557, a elogiat activitatea domeniului edilitar al domniei lui Iustinian, lucrarea fiind scrisă când încă se mai afla la Constantinopol. În Istoria Secretă, scrisă în 550-560, Procopius are un ton diferit în privința descrierii lui
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
va făuri și va dărui lumii creștine o bogăție spirituală mistică ce-i este specifică. Dar, îndreptându-și întreaga energie spre dumnezeire și manifestându-se sub mantia protectoare a symphoniei (colaborarea armonioasă cu statul dar și subordonarea față de acesta ), biserica bizantină se va autoizola de lumea de dincolo de frontierele ortodoxiei și se va desprinde de caracterul dinamic și profan, pământesc și material al istoriei. Ortodoxia rămâne astfel izolată pe un plan spiritual care îi este propriu, lăsând astfel bisericii romano-catolice loc
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
18,000 locuitori a fost declarat oraș. În prezent Rehovot are 115,000 locuitori. În vremea Mishnei și a Talmudului se știe că existat în această zonă o așezare numită Doron. Ea a continuat să existe în epoca română și bizantina, iar în epoca arabo-musulmană s-a numit Duran. Evreii care s-au așezat aici au venit din Polonia și Rusia în cadrul asociației „Menuhá venahalá” din Varșovia și au fondat o așezare agricolă. Între fondatori s-au numărat Aharon Eisenberg și
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
circa 10 hectare și era împrejmuita de un zid fortificat lung de 1,200 metri. Arad este unul din cele mai vechi orașe din Țară Israelului având străzi planificate, edificii publice și de guvernământ și înconjurat de ziduri. În epoca bizantina locul a fost identificat corect de către Eusebiu din Cezareea, iar numele Arad a fost prezervat ulterior de către beduinii arabi. Arad a devenit o episcopie creștină. Unul din episcopii săi, Ștefan, a semnat în anul 518 o scrisoare sinodala a patriarhului
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
slavilor de răsărit, grupul etnic din care s-au născut mai târziu rușii, ucrainienii și belarușii. Primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, a adoptat creștinismul sub influența Imperiului Bizantin în 988, începând astfel sinteza dintre culturile slavă și bizantină, care avea să definească cultura rusă pentru următoarele șapte secole. Rusia Kieveană a dispărut până în cele din urmă ca stat, lăsând în urmă mai multe state aflate în competiție pentru dreptul de a se numi moștenitori ai culturii și poziției
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
pronaosului importante fragmente de pictură murala din epoca fundației (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți militari etc.), operă unui maestru român de școală locală. Este construită într-un stil de sinteză, rezultând din îmbinarea unor elemente de tradiție bizantina și gotica, filtrate printr-o viziune populară. Există resturi din "Judecată de Apoi" pe peretele nordic, la exterior (secolul al XV-lea ?). Absida a fost reconstruită și amplificata în secolulal XIX-lea.
Crișcior, Hunedoara () [Corola-website/Science/300545_a_301874]
-
să scandeze lozinci anticomuniste. Acțiunea de protest a generat mișcarea populară din Timișoara, punctul de pornire al Revoluției anticomuniste române din 1989. Biserica Reformată din România urmărește tradițiile reformei protestante elvețiene, care a refuzat de la început liturghia latină împreună cu cea bizantină, care sunt rituri imperiale sau împărătești. Ele s-au format la curțile împăraților romani de Răsărit și Apus, drept aceea au un fast deosebit. Limba slujbelor este maghiara, iar în orașele mari din Vechiul Regat, de exemplu la București, se
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
în tabără de pionieri (clădirea cu un mic turn). Locul a fost întărit întâi de Tirizi, un neam getic, timpuriu elenizat de coloniile apropiate Dionysopolis (Balcic) și Kallatis (Mangalia), sub numele de Tirizis. Cetate succesiv romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, se pare ca ea a fost capitala despotatului Dobrogei (condus de jupânii Balica apoi Dobrotici) între 1346 și 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la „Marea cea Mare”. Cert este că și aici, genovezii aveau o escală. Turcii au
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1470 a fost acoperită cu var după Reformă și curățată în anii 1920. Iconografia acestei picturi se evidențiază printr-o remarcabilă sinteză între pictura apuseană și cea bizantină. Tema dominantă a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt inspirate din viața Fecioarei Maria, dar apar și figuri de sfinți apostoli, precum și scena Răstignirii lui Iisus. Probabil că în anul 1240, când a fost preluată de cistercienii
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
a drumurilor comercianților care veneu în special din Orient pentru a face schimb de marfuri cu negustorii nord-dunareni. Multiple descoperiri arheologice și-au găsit ecoul în literatura de specialitate. Ruinele unei fortificații în punctul “La cetățuie”, de unde provin materiale române, bizantine și slave, situat pe o înălțime care domină localitatea dinspre sud-vest, abundență monedelor române și bizantine, valul de pământ care înconjoară Niculitelul dinspre sud-sud-vest, bisericuța “Sf. Atanasie” care pare să rezide dintr-o capelă bizantina, ca și cele treisprezece monede
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
cetățuie”, de unde provin materiale române, bizantine și slave, situat pe o înălțime care domină localitatea dinspre sud-vest, abundență monedelor române și bizantine, valul de pământ care înconjoară Niculitelul dinspre sud-sud-vest, bisericuța “Sf. Atanasie” care pare să rezide dintr-o capelă bizantina, ca și cele treisprezece monede medievale, aparținând foarte probabil unui tezaur din vremea lui Vlaicu Vodă evidențiază o intensă și îndelungată locuire a acestor locuri nu în cadrul unui simplu sat necunoscut, ci într-o așezare civilă, cu caracter cvasi-urban. Localitatea
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
obiecte de fier (pinteni romani, suliță, săgeată); 5 obiecte de lemn (cruce, iconițe); 26 obiecte de lut (cărămizi romane ale legiunilor I-Italica, III-Britania etc., vase din morminte romane etc.; 6 inele de argint și bronz; 658 monede grecești, romane, bizantine; 11 medalii moderne; 16 statuete; 6 scarabei; 5 busturi de femei; 2 capace de urnă și pânza ce a servit la înfășurarea mumiei, mărgele, grâu etc.; 2 fragmente de coșciuge; 1 lacrimariu; 4 amulete săpate; mozaicuri de sticlă din Orient
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Învestiturii, împăratul Henric al IV-lea negând autoritatea Papei, iar în 1096, Papalitatea inițiază Cruciadele prin care cavalerii și nobilii europeni creștini vor cuceri orașe din Orientul Apropiat ca Antiohia și Ierusalim, comițând atrocități. Normanzii au uzurpat conducerea lombardă și bizantină în Mezzogiorno, iar în Anglia, în 1066, aceștia pun bazele unui regat centralizat și unificat. Transformările sociale au influențat politicile feudale europene pe parcursul Evului Mediu. În Franța, marii nobili dețineau puterea, în special ducii de Aquitania și Normandia. Apar figuri
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
fiind pneumatocentric, va înlocui, pentru diacon și pentru clericii inferiori, stiharul alb cu dalmatica roșie, simbol al Duhului Sfânt. De aici se vor inspira bizantinii, introduind dalmatica de orice culoare. Latinii vor păstra și stiharul alb, căreia vor adăuga dalmatica bizantină colorată, pentru arhidiaconi, păstrând stiharul intact pentru toți ceilalți clerici. Slavii au mers mai departe, colorând chiar stiharul preoțesc, dar această folosință rămâne străină tuturor celorlalte rituri. Un număr însemnat de comunități occidentale conferă stiharul chiar și membrilor unui cor
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea (în jurul anului 1000) Morisena. A construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de riț grecesc, o mănăstire închinata Sfanțului Ioan Botezătorul și a pus aici un egumen cu călugări. A doua mănăstire bizantina a lui , numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad Prin 1030, profitând de faptul că protectorul
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
cei vii, iar jos în dreapta pentru cei răposați. În general se pomenesc doar cei care au nevoie de rugăciune în perioada respectivă. La slavi, se începe prin pomenirea celor morți de moarte subita, folosind o rugăciune lungă, inspirată din anafora bizantina a lui Vasile cel Mare. Terminând acestea (vezi mai sus), preotul binecuvintează tămâia din cădelnița, și luând steluța, o apropie de cădelnița, o săruta și o așează pe disc. Ia apoi acoperământul discului, îl apropie de cădelnița, îl săruta și
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
Cărțile de slujbă tipărite la București sau în Moldova sunt traduse din slavonă. Îndreptările de la o edițiune la cealaltă se fac în acord cu anumite uzajuri împământenite. Totuși, în ciuda textelor slave, glasurile - tonurile sau viersurile muzicale - din ce în ce mai folosite sunt cele bizantine grecești: muzica psaltică. Pe lângă devoțiunile tipic slave, precum acatistele clasice, românii au și altele, precum "Te Deum", împrumutat ritului latin, care la rândul său l-a împrumutat ritului galic. În mănăstirile românești s-au compus diferite acatiste, nu numai pentru
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (de exemplu, Bisericile Orientale și cele numite Uniate: armeană, coptă, caldee, ucraineană). În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină, caracterizată de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera !rowspan="2" style="background:#ccf;"|EchivalentulFenicianletter !colspan="4" style="background:#ccf;"|Denumirea !colspan="2" style="background:#ccf;"|Transliterarea in latină !colspan="2" style="background:#ccf;"|Pronunția !rowspan
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
Șincai”, actualul Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare. · 1961-1966: Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai · 1973: Doctor în istorie, specialitatea istoria artei, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj- Napoca (cond. Științific Acad. Virgil Vătășianu) 2. Specializări · 1971: Curs de civilizație și cultură bizantina, Ravenna, Italia · 1977, 1978, 1980, 1981, 1984: Cursuri de civilizație bizantina, Bari, Italia Experiența științifică și profesională Evoluție profesională: · 1966-1990: Cercetător Științific, Institutul de Istorie și Arheologie, Cluj-Napoca · 1990-1992: Cercetător principal. III, Director adj., Institutul de Arheologie și Istoria Artei
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai · 1973: Doctor în istorie, specialitatea istoria artei, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj- Napoca (cond. Științific Acad. Virgil Vătășianu) 2. Specializări · 1971: Curs de civilizație și cultură bizantina, Ravenna, Italia · 1977, 1978, 1980, 1981, 1984: Cursuri de civilizație bizantina, Bari, Italia Experiența științifică și profesională Evoluție profesională: · 1966-1990: Cercetător Științific, Institutul de Istorie și Arheologie, Cluj-Napoca · 1990-1992: Cercetător principal. III, Director adj., Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca · 1992-1994: Cercetător principal ÎI · 1992-prezent: Director Institutul de Arheologie și
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
24, 1977, p. 152-153. · Cristina Lucia Bica, Iacob Mârza, Psaltirea lui David cu calendar, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1977, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XXI, 1978, p. 502-503 (în colaborare cu Nicolae Bocᗰan). · André Guillou, Aspetti della civiltà bizantina în Iltalia, în Studia Universitatis, Historia, 1978, fasc. 1, p. 77-78. · Anca Pop Bratu, Pictură Murala maramureᗰeană, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1982, în Acta Musei Napocensis, XX, 1983, p. 927-928. · Horia Medeleanu, Valori de artă veche românească în colecᘰia Mănăstirii Sfanțul
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Universității din București (1944-1948), apoi șef al catedrei de Istoria României la Universitatea din București (1944-1952). În anul 1925 a obținut titlul științific de doctor în istoria artelor și arheologie, cu calificativul "Magna cum laude", cu teza ""Narthexul în artele bizantină, sud-slave și română"", la Universitatea din Iași, în fața unei comisii din care făceau parte renumiții istorici Ion Petrovici, Orest Tafrali, Ilie Bărbulescu, Ilie Minea și Gh. I. Brătianu. În calitate de specialist în istoria modernă și contemporană a României, el a adus
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]