466 matches
-
închidea și dădea cu ea de pămînt. Apoi le-a venit rîndul și altor opere ale lui Niezsche. Mi le oferea făcute ferfeniță sau mînjite, mărturisindu-mi: "Scuip pe ele, apoi i le arăt soarelui, care le vorbește." Evident, remarcasem bizareria însoțitorului meu, dar pentru noi, poeții, nebunii sînt, precum misticii, niște tainici colaboratori pe care îi iubim. De altfel, acest apucat era uneori sublim și avea mai cu seamă - ceea ce mă încînta -darul de a călca omenirea în picioare, pentru
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia e cea mai disprețuită de către
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
Constantin Țoiu 27 oct. 1987, Iowa-City. Atmosfera campusului universitar, cafea, zahăr, ceai, prăjituri, reviste, cărți gratuite. Socialism utopic. Bizareria unei lumi, în fine, fără clase, în care, ciudat de tot, parcă te trage tot timpul ceva... un geam, o ușă deschisă sau chiar un perete, un zid, căzut, brusc dărâmat. În această atmosferă aflu că Mircea Eliade este bolnav
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
cele mai populare publicații alternative americane, l-a desemnat „cel mai bun tânăr scriitor al anului 2009“. „M-am întrebat de ce suprarealismul n-a prins niciodată, ca strategie literară, în America. Wells Tower mă face să cred că nimic din bizareriile închipuite de cineva nu poate fi tot atît de straniu precum viața americană pe care-o trăim. Acel «dincolo» despre care vorbeau suprarealiștii, acela au-delà, este însăși America.“ (Edmund White, în „The New York Times“, martie 2009) Tocmai când ne întorceam cu toții pe
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
mod indubitabil că ei sunt cei care trebuie să fie urgent ajutați. Vă rog să mă credeți, Monseniore, că eu, care dinspre partea tatii am moștenit o privire extraordinar de ageră, n-am întâlnit atâtea tulburări de comportament, atâtea crase bizarerii în mimică și gestică ori sumedenii de alte ciudățenii și extravaganțe omenești ca printre psihoterapeuți, psihiatri, psihologi și psihanaliști, nicăieri ca printre ei n-am avut o senzație atât de acută că am de a face cu făpturi nepregătite pentru
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
Harms (miza pe dezmembrarea absurdistă a realității și a corpului uman - decapitarea etc.). Nimigean merge pe linia contradictorie a particularului, ce domină și parodiază generalul, înlocuindu-l. Firește că realitatea patafizică este radicală, negativistă și nu acceptă devieri. De aceea bizareriile/crimele din roman nu sunt deslușite și rămân suspendate. Mortido înseamnă, aflu de la Corin Braga, a converti impulsul vieții în impuls distructiv. Este ceea ce fac naratorul și Fra, laolaltă cu securistul Abăza. Chiar și în secvențele erotice (episodul Cordula, de
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
în accepția ei convențională, care să sublinieze astfel granița dintre public și lumea imaginară pe care le-o propun, pentru ca apoi, tocmai arătîndu-le-o, să îi determin să o transgreseze printr-o sutură solidă? În ceea ce privește Dogville, răspunsul este da. Spre deosebire de Manderlay. Bizareria este că primul trece testul pariului folosindu-se de numeroase artificii de filmare și montaj dar lipsindu-se pe cît posibil de obiecte. Din nou, inversul i se aplică lui Manderlay. Acest lungmetraj are însă circumstanțele atenuante rezultate din așteptări
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
Sorin Lavric E nevoie de un uriaș spirit ludic ca să scrii o carte ca Teologia albinoșilor. La miloc nu e doar dorința de a face haz pe seama bizareriilor lumii, dar și pofta de a lăsa cuvintele să se rostogolească zgomotos, într-o cadență furioasă. Cred că aceasta e principala motivație care i-a împins pe Ciprian Vălcan și Dana Percec la alcătuirea volumului de față: lumea li s-
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
supremă, primul somându-l pe cel de-al doilea să-și spună numele... A te așeza la masa de scris, este mai întâi un duel cu Necunoscutul. De aceea, actul are un ceremonial; când nu este plin de ticuri, de bizarerii, al căror rol e să învăluie teama. * Machiavelli se îmbrăca în cel mai de preț costum al său, cel de ambasador, și scria în picioare între sfeșnicile aprinse. * Mitropoliții și cronicarii noștri luminați oficiau tot drepți, în strane, între lumânări
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
dau. Exemplul meu predilect, firma, dispusă vertical, a unui atelier de remaiat ciorapi: pe un voluptuos picior de damă urcă vitejește, făcându-și de lucru cu acul și cu ața, un croitoraș. Scepticism: „S-ar zice că, printr-o curioasă bizarerie a inimii, femeia iubită îți oferă mai mult farmec decât are.” Autor: Stendhal, bineînțeles. Despre al cărui Lucien Leuwen, Genette scrie că este „minunat de rău stâlcit”. Nu știu dacă tu ești mai deșteaptă, da’ eu sigur sunt mai prost
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
între onirism și ocult, între poetic și profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și gnostic, labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a conceptelor sau doar în apropierea unor referințe textuale apropiate, Gesturi este un text test, o proză care îndeamnă la suspiciune și
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
și farsă, de oportunism și ideologie”. Ambiguitatea la toate nivelele este Răul fondator al totalitarismului, periculoasă tocmai din cauza caracterului său spectacular. De aceea, mai importantă decât colecționarea atrocităților sau chemarea la ordine a victimelor i se pare autorului vânarea acestor bizarerii de circ ale Sistemului. Ciudățeniile, paradoxurile, anomaliile grotești trec înaintea arheologiei suferinței. Norman Manea rescrie istoria comunismului cu un manual de teratologie în față; malformarea totală a organismului social se ghicește în viciile de conformație, în entorsele membrelor, în organele
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
David A. Avram de la New York17. Va fi prins în "reflectoarele" Securității, alături de Nicu Steinhardt - care era de fapt cel urmărit. Între 20 și 30 octombrie 1966 acesta este pus în "filaj", iar în notele aferente este "vizualizat" și Oscar. Bizareria destinului este că exemplara dragoste filială a lui N. Steinhardt reise chiar și din documentele Securității. Una dintre secvențele narative care se repetă în aceste note este aceea a plimbării în pas lent pe care cei doi o fac din
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
de lemne) (1984) și Auslöschung (Dispariție) (1986) - se află ca protagonist un Geistesmensch, un intelectual de formație științifică ori artistică, în jurul căruia se construiește perspectiva operei. Inși izolați, refuzând comunicarea cu semenii, ei se autocondamnă la neputință și fatalism prin bizareria comportamentului lor. Un savant se consideră în felul său și Reger, eroul romanului Alte Meister (Vechi maeștri) (1985); Premiul Médicis pentru versiunea franceză, 1988), umanistul care nu se poate gândi la foiletoanele sale muzicale destinate ziarului londonez ,Times" decât în
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
spunem adio. Cu rarisime excepții (,magistrul din Cajvana" e una dintre ele), autorii și autoarele care au făcut din sex cheia de boltă a universului lor ficțional urmăresc secretele și secrețiile propriilor personaje cu maximă încordare, cu o neobișnuită gravitate. Bizareriile și perversiunile sexuale sunt descrise cu o răceală clinică și într-un mod pe cât de meticulos, pe atât de artificial, ca și cum mai multe dintre degetele scriitorului ar fi ocupate cu răsfoirea unui manual al pozițiilor amoroase. Diferența dintre D.H. Lawrence
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
le dedică pagini pitorești. Nu lipsesc personajele negative sau mediocre, de la profesorii de marxism din anii '50 pînă la odioasa doamnă Gabriela B., pe care autorul a avut ghinionul s-o aibă șefă timp de șapte ani. Episoadele memorabile au bizareria întîmplărilor ce par neverosimile, chiar dacă ele s-au petrecut cu adevărat. De pildă, cazul studentului ignorant cu pile în forurile superioare ale Partidului, care, prezentîndu-se la examenul de anatomie patologică, s-a așezat în fața profesorului Emil Crăciun și a scos
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
punct critic care, o dată atins, poate stîrni o epidemie socială. În încheiere, un gînd pe care l-am atins deja: cartea lui Gladwell e greu de categorisit. Seamănă cu ceva aflat între sociologie, psihologie socială și statistică. Și totuși, în ciuda bizareriei ei, Punctul critic este una din acele rare cărți pe care, citindu-le, nu te îndoiești o clipă de inteligența ieșită în comun a autorului lor. Malcolm Gladwell, Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporții, Editura Andreco
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
afirmativ. Însă ediția sa avansează suficiente argumente pentru a considera că „Manuscrisul de la Rohia” nu este versiunea a doua. În primul rând, dactilograma de 529 de pagini este incompletă. Nici o mărturie a celor apropiați nu oferă vreo explicație plauzibilă a bizareriei ca versiunea a doua, trimisă, cu mari riscuri, inclusiv la Paris, spre a fi protejată de o nouă confiscare a Securității, să fi fost păstrată incompletă tocmai în arhiva lui N. Steinhardt. Mai mult: faptul că în 1984 i-a
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
din cușca rațională pe care acesta pare s-o instituie netulburat, creaturile molatice ale lui Teodorovici devin, ca în proiecțiile religioase apocrife, stăpâniți de o - momentan - irepresibilă iubire a aproapelui. Invidiile se domolesc, răutățile se estompează, săruturile nu mai contenesc. Bizareria e convertită în haz imediat ce gestionarul acestor mărunte libertăți revine, autoritar, din culise. Rușinea care-i cuprinde pe toți nu pare să aibă o referință stabilă, dar are, s-ar spune, tradiție. De fiecare dată, chiar și atunci când țintă a
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne sună pur și simplu străin. Cultivarea abstracțiunilor, vizionarismul mimat sau autentic, inserția de personaje fără carne și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie a literaturii decât de o istorie a ei. Cu rădăcini - asumate sau întâmplătoare - în Nichita Stănescu, dar cu o evoluție independentă și
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
ca s-o trec cu vederea: un tânăr american din industria publicității descrie această lume din lăuntru și o face vorbind în limbajul ei lapidar, aproape stenografic, în ritmul ei grăbit, nervos. îl simțim părtaș cu toată ființa lui la bizareriile și extravaganțele unei profesii în același timp solicitantă, nemiloasă și de o utilitate socială discutabilă (nu vindecă bolnavi, nu construiește poduri sau mașini, nu educă și nu produce artă, tot ce face este să stimuleze vânzările). Angajații marii agenții de
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
trebuie să-i facem și chimiei și altor sisteme științifice născocitoare o reverență adâncă, de când integrează benevol contradicțiile și incongruențele din lumea externă, tot mai misterioasă, spre deosebire de infatuatul raționalism transmis de epoca Luminilor. Ajungem însă în miezul uneia din acele bizarerii care fac doxa postmodernă nesuferită. Științele, cele concret investigatoare, ca și cele speculative, se dau la o parte de bunăvoie și trec drept niște biete îndeletniciri periferice, chiar în momentul maximei lor străluciri! În vreme ce praxisul productiv-comercial dictează peste tot și
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
scandalul noțiunii de team-building, fără ruptura voluntară de luminosul și genialoidul șaizecism, toți poeții debutați la începutul deceniului al nouălea ar fi trecut lin sub umbrela bolovănoasă de "tineri autori". Inclusiv cei prezenți în această antologie, a cărei singură mică bizarerie o constituie prezența lui Ioan Es. Pop. Aproape congener cu ceilalți patru băutori de absint, Pop e oarecum sustras din atât de casanta generație '90 (să ne amintim că Ieudul fără ieșire a apărut în 1994). Spre binele vizibilității lui
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
amănunte pe care autorul le notează cu gîndul de a reveni asupra lor, abandonîndu-le însă definitiv în sertare. Din acest motiv, cititorul e silit să se mulțumească cu un mozaic de considerații preliminare, cărora le lipsește armonia unei forme finale. Bizareria e că dezordinea aceasta de fișe și fragmente, cu anecdote și replici avîndu-l ca protagonist pe Nae, reușește să-ți sugereze mai bine latura vie a personajului decît ar fi făcut-o un studiu legat, cu pretenții docte. În genere
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]