1,090 matches
-
celei de-atunci. Dar romanul nu se angajează, propagandistic, ori polemic, în nici unul din aceste demersuri, lasă faptele să aducă mărturie și, eventual, să convingă. Iar ele sunt elocvente și persuasive. Cum se explică reușita scriitorului? Fiindcă ea nu se bizuie doar pe simpla si facila abținere de la pledoarii și reflecții, de la portretizări caricaturale, de la încondeieri, de la șabloane discursive etc., ci este determinată, organic, de înseși structurile generative ale textului. Explicația mi se pare a sta exact în consecințele amintitei convenții
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se putea bizui. S-ar fi descurcat mai bine de unul singur, se gândi el În timp ce Îi concedia scurt. Și apoi, pentru ceea ce avea de gând să facă, ar fi fost oportun să bată la ochi cât mai puțin. O coti grabnic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care rămăsese nemișcat. Apoi se opri dintr-o dată. — Ei bine, fă-o, hotărî el În cele din urmă, oprindu-se. — E deja făcut. Mă bizuiam pe aprobarea eminenței voastre. 15 În aceeași zi, după-amiaza târziu Bargello se Înfățișă din nou În chilie. Dante Începea să creadă că omul acela era o piază-rea. Iar expresia lui Îngrijorată nu dezmințea această senzație. I se păru că deslușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-mi găsesc o scuză pentru nehotărâre? Pe de altă parte, dacă Wagner era Magistrul, lucrurile, per ansamblu, nu pot sta foarte rău, mă străduiam eu să văd, ca În oricare altă Împrejurare, de altfel, partea plină a paharului. Nu mă bizuiam pe nimic concret, schimbaserăm câteva fraze, atâta tot, iar simplul fapt că, la plecare, mă asigurase că pot avea Încredere În el nu reprezenta un argument. Ce era să spună? Ferește-te de mine ca de dracu’, ocolește-mă, evită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că dacă se-ntâmplă cumva ca una să nu poată avea copii, în cel mai scurt timp respectiva trebuie să treacă la Casa Veteranilor, așa că fiecare susține că a născut cel puțin de două ori. Pe tata nu mă pot bizui să-mi spună care e adevărul, cu cataracta lui nu prea vede și nici nu-l interesează, ba chiar l-am surprins amuzându-se, hoașca bătrână. Oricum, din toată tevatura asta, îmi pare totuși bine că au de câștigat copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Era bolnav profesorul de limba rusă, și cei din clasa noastră, ca să nu deranjeze orele de la clasele a șasea și a șaptea, situate pe același coridor, se plimbau în liniște în lungul acestuia. Direcția lipsea. Considerându-ne deja studenți și bizuindu-se pe disciplina noastră, supraveghetorul clasei plecase la o clasă de la etajele inferioare. Eram cu toții în stare de agitație: peste zece zile începeau examenele de absolvire, ultima etapă a liceului. Lângă fereastra mare cu trei ochiuri de lângă ușă se strânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încearcă să-ți ții mâinile cât mai departe de exploziv. Uite, îți dau o misiune, ai grijă să nu mă dezechilibrez! Ține-mă de braț tot timpul, ca să nu mai am și grija asta. Sunt aici și poți să te bizui pe mine! spuse Calistrat, apucându-l zdravăn de mijloc. No, cred că așa e mult mai bine, adăugă bătrânul, dacă te țin de mână te-aș încurca. Inspectorul extrase din traistă un baton pe care îl introduse apoi în crăpătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În taină, eu nutream speranța că voi putea afla ceva despre Carax aici, Întrucît la urma urmei Barcelona fusese orașul unde se născuse și unde dispăruse pentru totdeauna la Începutul războiului. N-am găsit altceva decît piste moarte, și asta bizuindu-mă pe ajutorul unchiului meu. Mama, În propria ei căutare, a pățit același lucru. Barcelona pe care a Întîlnit-o la Întoarcere nu mai era cea pe care o lăsase În urmă. S-a pomenit cu un oraș al cețurilor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
omuleț cu dimensiuni de tabacheră și cu o vorbărie de tîrgoveț, care o privea cu zelul pe care și-l păstra doar pentru bomboanele Nestlé. — Dar dumneavoastră, domnișorule Daniel, ce ziceți? — Aici domnul Romero de Torres este expertul. Te poți bizui pe el. — Apăi, atunci o iau pe asta cu insula, dacă mi-o Împachetați dumneavoastră. CÎt vă datorez? — E din partea casei, am zis eu. Ah, nu, cu nici un chip... — Doamnă, dacă dumneavoastră Îmi Îngăduiți, făcîndu-mă astfel bărbatul cel mai norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spune-i lui taică-tu că tot caut un volum cu titlul Matamoros: scrisori de tinerețe din Ceuta, de Francisco Franco Bahamonde, cu prefață și note de Pemán. — E ca și făcut. Vă dăm un răspuns În două săptămîni. — Mă bizui pe cuvîntul tău și plec ca din pușcă, fiindcă mă așteaptă treizeci și două de minți În alb. Profesorul Velázquez mi-a făcut cu ochiul și a dispărut În interiorul aulei, lăsîndu-mă singur cu Bea. Nu știam Încotro să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rînduri. Cel mai puțin grav e că Întîrzii cu plățile la cheltuielile asociației. Închipuiți-vă, vorbesc limbi străine și port pantaloni... Nu puțini mă acuză că țin În apartamentul ăsta o casă de toleranță. Altfel ar sta lucrurile... M-am bizuit că semiîntunericul Îmi ascundea roșeața. — Iertați-mă. Nu știu de ce vă povestesc toate astea. Vă fac să roșiți. — E vina mea. Eu am Întrebat. RÎse, nervoasă. Singurătatea emanată de femeia aceea ardea. — Dumneavoastră semănați un pic cu Julián, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ei. — Bine, dar vezi, tu n-o iubești. Dar ce, tu o mai iubești? — Mai mult ca oricând. Strickland nu e genul care să facă fericită o femeie. Nu poate să dureze. Vreau ca ea să știe că se poate bizui întotdeauna pe mine. — Adică vrei să spui că ești gata s-o primești înapoi? N-aș șovăi nici o clipă. Păi cum, o să aibă nevoie de mine mai mult ca oricând. Când o să fie singură, și umilită, și distrusă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cel mai cumplit dușman al artistului, aș putea stârni oarecare înțelegere și compătimire pentru o personalitate despre care sunt mult prea conștient că trebuie să le apară cititorilor teribil de lipsită de farmec. Dar nu am pe ce să mă bizui. Nu l-am văzut niciodată pe Strickland lucrând și nici nu cunosc pe altcineva care să-l fi văzut. A păstrat pentru el secretul luptelor sale. Dacă în singurătatea atelierului se lua la trântă disperată cu îngerul lui Dumnezeu, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sută de pași de destinație, priorul se opri, oferindu-i lui Amid o monedă și trimițându-l Înapoi. Tânărul depuse lada, aruncând În jur o privire perplexă, dar nu zise nimic. Dante alesese acel loc, aproape de piață, nu Întâmplător. Se bizuia pe faptul că nimeni nu Îi va băga În seamă, chiar și În orașul acela de bârfitori, dacă Îl va vedea pe el Însoțit de un hamal cu o povară neînsemnată. Așteptă ca sclavul să dispară, apoi luă lada În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a fi „altceva, nu o simplă comedie muzicală“, dar când cei câțiva autori, președintele, instructorul și comitetul profesorilor Își isprăveau treaba, tot ce mai rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care se Îmbolnăvea sau era eliminată chiar Înainte de turneu și cu bărbatul cu perciuni negri din grupul de „balerine” care „refuza absolut să se bărbierească de două ori pe zi, dracu’ s-o ia!“. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doi e vorba. Suntem vrednici de milă, asta e. Tocmai calitățile pentru care m-am Îndrăgostit vor face din tine un fiasco. AMORY (Întunecat): Continuă. ROSALIND: O - Într-adevăr, mă gândesc la Dawson Ryder. Un om pe care te poți bizui... aproape că simt că ar fi... un sprijin. AMORY: Dar nu-l iubești. ROSALIND: Nu, dar Îl respect. Este un om bun și puternic. AMORY (cu năduf): Da, e așa cum spui. ROSALIND: Bine, uite un mic exemplu. Marți după-amiază am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei ă...î. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie ă...î. În ciclul Uvendenrode se expun inițiatic cele trei faze de experiență erotică (venerică, intelectuală
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
slujba celorlalți. Astfel rămâne foarte puțin timp personal, pe care să îl dedic familiei”. Profesionalismul închegat din dragoste cere vieții birul ei. Dar Corina Martin rămâne atât de veselă, atât de activă...! Este un om pe care cineva se poate bizui oricând, dacă învață de la personalitatea ei. De scris despre ea, însă, nu e ușor! Inima capitulează în fața unei clipe de tresărire, își pierde avântul pe care îl are în tot ce vrea să desăvârșească. Despre Corina Martin nu se poate
CORINA MARTIN. SPERÂND ÎN CANATUL FERESTREI IEŞIREA SOARELUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363844_a_365173]
-
câteva căi false de ieșire din depresie și câteva căi viabile de ieșire din depresie? Pastor Ovidiu Bulzan: Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui șansă de a ieși din depresie este să nu se bizuie pe el însuși. Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziție privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, și ar vrea să dea pentru ieșirea din depresie pilule și terapie de grup și vechile sloganuri: "?n tine este răspunsul
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
Italiei, toate butoaie cu pulbere... Situația, deși aparent calmă, este gravă, ați făcut bine să atrageți atenția: îmi pare rău că nu le am cu scrisul să vă pot ajuta, dar vă apreciez străduința și viziunea’’. Multumesc, domnule pastor, mă bizuiesc și pe rugăciunile dumneavoastra și ale Bisericii baptiste române Betel Bruxelles. Dar despre Bruxelles-ul European în episodul următor, acum mai adaug un ecou sosit din țară, tocmai de la Mangalia, unde un brav pescar și iubitor de carte și de
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
dacă au card de sănătate sau dacă lucrează, sunteți penibili cerșind bani în felul acesta , ci tratați acești pacienți, care în mintea voastră sunt niște numere, date și analize, și nu oameni. Cât de liberă poate fi politica ce se bizuie pe cotizare? "Cotizăm, ei - ăștia cu pâinea și cuțitul - știu prea bine. Ce mai vor?", spun cei care susțin lanțul corupției. Conceptul funcționează în toate și în tot: "Dă-mi și vei primi!" Când democrația arată așa, se aude foarte
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
spunea el, sunt cei care ne feresc de erorile în care ei au căzut, noi ferim descendenții noștri de erorile noastre, fiindcă în orice eroare există puțin adevăr și această mică parte de adevăr merge crescând, întărindu-se.” Să ne bizuim așa dar, mai întâi pe noi înșine, pe gândirea noastră, pe pașii noștri și apoi pe gândirea și pașii celorlalți oameni. Să fim călăuziți de sentimentul religios în tot ce întreprindem, întrucât el, acest sentiment, desemnează dependența, legătura reciprocă cu
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
că știe ce așteaptă de la noi “l'heure nouvelle” (noua oră) pe care Rimbaud o prevedea “très sévère” (foarte severă); și aceasta face ca el să fie una din acele minți pe care atât reflecția cât și creația se pot bizui în dezbaterea care, acum mai mult ca oricând, opune poezia simplei literaturi. Mă bucur că pot citi mai limpede, având textul original la îndemână, El libro, tras la duna, și de asemenea îmi propun ca, într-o zi nu foarte
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
schimbat numele, odată îl numește Simon, altădată îi spune Petru. Doar apostolul Ioan, ori de câte ori vorbește despre Petru, îi spune Simon Petru.” Tipologia lui Petru este interesantă, fiindcă „prin natura sa, Petru era un om aspru și oscilant. Nu te puteai bizui pe el, nu știai care va fi reacția lui următoare. Era dominat de primul impuls. Era primul pentru, dar și primul contra. Era un om impulsiv.” Din această piatră neșlefuită, din această persoană ce ar fi descurajat și pe cel
O CARTE DESPRE CHEMARE SI NASTERE DIN NOU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344434_a_345763]