310 matches
-
ușor de Închipuit că nimeni nu se mai Întreabă asupra modelelor cînd citește CÎntece ca acestea, trecute repede În repertoriul lăutarilor bucureșteni: „Unde-ți este frumusețea, Suflețelul meu iubit? Unde-ți este rumenețea Și drăgăstosul zîmbit? Unde ț-e cătarea blînda Asupra mea s-o arunci? Să-mi vezi jalea netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-al tău părinte Veseleai În orice ceas? Te-am pierdut, ah! vai de mine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la fel de extremiste sau str]lucitoare că și cea a lui Daly; dar nu este neobișnuit (la unii susțin]tori ai mișc]rii p]cii, de exemplu) s] întâlnim concepția potrivit c]reia femeile sunt „de la natur]” mai puțin agresive, măi blânde, măi grijulii, măi binevoitoare decât b]rbații. Asemenea percepții esențialiste despre natura b]rbatului și a femeii sunt, bineînțeles, o problem], în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul alb, apoi, fulgerător, saltul unei veverițe ruginii peste mîna dreaptă. Cartonul, creioanele sar în aer. Rîd. După nu știu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte din alt regn. Nu. Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus și cu fioroasele căști pe masă, motocliștii par chiar oameni, cînd își sorb răcoritoarele. Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate, vor reintra în regimul lor descreierat. Consolare: doar la o sută de metri statuia lui Descartes restabilește, de pe soclu, ordinea: Cogito, ergo sum! Și aici, da, cerșetori. Dar nu cu prunc într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în opt țări (SUA, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda și Kuwait) a urmărit să stabilească dacă publicul din diferite țări și culturi ierarhizează în același fel diferitele infracțiuni. S-a cerut să se asocieze pedepse mai aspre sau mai blânde infracțiunilor (omucidere, viol, furt, tâlhărie, furt de automobile). Cu excepția Kuwaitului, în care populația s-a pronunțat pentru pedepse mai severe, în celelalte șapte țări a existat o concordanță în ceea ce privește periculozitatea diferitelor crime (Scott și Al-Thakeb, 1977). Același model al aprecierii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
acedia, acea insensibilitate în fața vieții spirituale puternice, care era socotită în Evul Mediu printre păcatele de moarte. Dante i-a plasat pe acediosi în infern, unde se bălăcesc prin noroi, punîndu-i să zică (Infernul, VII, 121-124): "Răi am fost sub blînda, dulce-a soarelui lumină și-am huzurit la-al lenei adăpost de-aceea-acuma pătimim în tină"63. Vechii mistici și sfinți cunoșteau bine această stare și o priveau ca pe o lucrare a diavolului. De altfel, chiar și cînd își doreau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându-se cu o relativă fidelitate la piesa omonimă a lui Euripide. Astfel, ea este un trenos vibrând de dragoste și moarte. Măsura unei iubiri nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis, nu putea fi decât moartea. „Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și fără sfârșituri. Se-nchegase flăcău mare Cordun, Păzea oile și umplea de cântec cele lunci, Avea bâtă de alun, Ochi de flacără și pletele lungi. Își înturna zorile fața și se uita peste apă Când se ducea Lisaveta cea blândă cu sapa la sapă. - Tu îmi ești dragă... - Nu spune asta... - Ba spun... - Te chiamă Cordun... - Mă chiamă Cordun... - Are să te bată Gheorghe din sat... - Știu și eu să mă bat. - Ești țigan, ai ochi de foc. - Am să te
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din sat... - Știu și eu să mă bat. - Ești țigan, ai ochi de foc. - Am să te iau la horă la joc. - Să nu, că n-o fi bine, de ne-or vedea jucând... Și s-a dus Lisaveta cea blândă la sapă, plângând. - Ce faci tu? - Pasc vitele. - Vrei să mergi la târg să-nveți? - Da' ce parcă mă poți trimite? - Pot, frate! - Batem palma? - Batem! În târg l-au așteptat prieteni mulți din toate părțile Și l-au așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
presa și cu o cană de cafea. — Îți transmite salutări. — Mama ta? Fac un efort să-mi Înăbuș groaza. Vrei să spui Elinor? Ce vrea? Luke are două mame. Pe Annabel, mama lui vitregă, o ființă cît se poate de blîndă și de caldă, care locuiește În Devon cu tatăl lui, și pe care am vizitat-o luna trecută. Și pe mama lui naturală, regina de gheață, Elinor, care trăiește În America și l-a abandonat cînd era mic și, după
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]