399 matches
-
ți-a spus vreodată „Nu ți-o iau în gură“, de bătăile trase la funduleț de maică-ta, de fiecare privire chiorâșă pe care ai primit-o de la soldații adevărați când tu cântai la trombon în orchestra armatei. Pămpălău, pulă bleagă, de care fug toate femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui Manley îi picura în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dulange renunță la mutra lui impasibilă și afișă un rânjet larg. — Răspunsul meu este un port drapel de douăș’cinci de centimetri, caraliule! — Te rog să-l scuzi pe detectivul Bleichert, Joe. E iute la mânie. — Ba are o pulică bleagă. Toți nemțălăii sunt așa. Eu sunt francez și știu cum stă treaba. Russ râse cu poftă, de parcă tocmai ar fi auzit un banc bun la Elks Club. — Joe, ești dat naibii! Dulange făcu un gest obscen cu limba. — Sunt francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele putrede-ale istoriei! Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
duce mâine la Iceland. Fără piele - un pachet de piept de pui fără piele. Cred că glumești, Stacey, îmi zice. Îți iau un pachet de cârnăciori, e la juma’ de preț. E tot carne, îmi zice. Io zic: Nu fi bleagă, mamă. Nu-s proteine pur și simplu; sunt la fel ca pâinea și alte chestii. Nu-s buni. Ia pieptul de pui și ne descurcăm fără biscuiți. Și fără pâine, bine? Să nu iei pâine și biscuiți. Așa că de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mele de-i ieșeau ochii din cap și credea că nu mă prind. Pe cuvântu’ meu, prost e el. A trebuit să-i repet tot. Prost de-mpunge și face pe deșteptu’. Ca piticu’ de Andy de la magazie; e așa bleg că nu face diferența între o crochetă de pește și-un pachet de Persil. Am mai primit azi o scrisoare de la Crystal. Mi-am dat seama că-i de la ea cum am văzut plicu’ roz. Și scrisul. Lăbărțat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă și cealaltă roșie, din pricina reflexului solar, înălțate mult pe marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca niște urechi blegi de măgar. Buza de sus țuguiată, făcea cu cea de jos un X roșu spălăcit, între un nas drept și puternic și o bărbie scurtă și deviată. Dar ceea ce era cu adevărat remarcabil în slăbănoaga înfățișare a individului tragic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg. Tace mereu și rumegă răspunsul. - Dacă s-ar putea să le transporți „dincolo”, zic eu. - „La viață mă gândesc, zice el, nu la moarte. Că după ce-oi muri, praful și pulberea se va alege din mine și din averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jenat de aluzia la inconstanță, căci adăugă meditativ: — În fine, femeile ar putea Învăța să se radă, la fel ca bărbații, dar În alt loc. Henry izbucni În râs și Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi rătăciră Încoace și-ncolo pe străduțele Întortocheate, trăgând cu ochiul În șoproanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își putea ține respirația atât de mult? Putea suporta frigul atâta vreme? Oricum ai să mori. Apoi se răzgândi: „Bătut În cap ce ești! Ții În mână o butelie de oxigen: ai avea destul aer, dacă n-ai sta ca blegul, făcându-ți tot felul de probleme. Mișcă-te!“ „Nu, Își spuse. Mai este ceva, ceva de care am uitat...“ Mișcă-te! Așa că Încetă să se mai gândească, Își făcu curaj și Învârti roata tambuchiului. — Norman! Norman, ce faci, Norman! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se scobească metafizic În nas, adîncit În blană, așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pipăit eu vreodată. B27 seri cu una ca aia! Țâțele ei meritau toate pliantele publicitare din lume. Și n-ar fi stricat și niște pliante cu instrucțiuni de folosire. Mie, cel puțin, nu mi-ar fi stricat. Scriu golănește! Sulă bleagă, ți-ar fi plăcut să te și porți așa. Să te ridici În picioare, cu prohabul umflat de o erecție zdravănă, să te Îndrepți spre tipă și să-i spui vreo porcărie. La care ea n-ar răspunde În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și bunul sălbatic exilat printre oameni morți (primum vivere...) și texte vii debarcă la o grădină zoologică. Literatura de pe toate continentele e plină de minuni ale perspectivei. Ce poate fi sclipitor pentru ochii unora, puțini, din ce în ce mai puțini, e întrutotul banal, bleg, în bîlciul nostru cel de toate zilele. Probabil că, filă, la rîndu-i, din cartea aruncată pe ape, Albatrosul e cel mai la-ndemînă exemplu: " Poetul e asemeni cu prințul vastei zări/ Ce-și rîde de săgeată și prin furtuni aleargă./ Jos
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
toți de a deveni miniștri, membri la Curți, academici etc. încît nu știm ce să admirăm mai mult, ignoranța sau tupeul lor. Un ciudat mod de mișcare în societate se observă de mai mult timp încoace. Tocmai băieții cei mai blegi și mai târzii la minte, cari se strecură sau nu se strecură cu chiu cu vai prin școalele secundare, au norocul de a pleca în străinătate, de unde se întorc ca vițelul din fabulă, adecă mai blegi - dar cu titluri și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se sperie la gândul că omul, redevenit liber, n-o să știe ce să facă cu libertatea. E un gând pur rusesc. Ia vezi!..." Dar Petrică nu văzu nimic și masca sa, altădată îndîrjită, cu profil de cremene, continua să rămână bleagă, iar expresia de sentimentalism dulceag care îi înmuia trăsăturile persista pe chipul său. Mai rău era că mă plictisea. Unde era pornirea lui împotriva tuturor, începînd de la soția lui, continuând cu profesorii care îi erau colegi, ieșind afară din școală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l privesc. Hai, Petrini, să ieșim și să ne plimbăm." Și se duse și se întoarse de îndată cu fulgarinul pe el. Îmi stătea încă în gât o mare veselie, o satisfacție groasă, dacă nu grosolană, că dispăruse Petrică cel bleg și duios, care mă plictisise destul și reapăruse cel care mă încîntase atâta vreme. Ce i s-o fi întîmplat? Bună idee să ieșim să aflu și să mă înveselesc din plin. Îl urmai uitând să-mi iau la revedere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi șopti, ține foarte mult la tine". Furios și drept răspuns trăsei o înjurătură grosolană la adresa ținutului lui Petrică la mine. "N-am nici o încredere în el, îi spusei, e topit de dragoste pentru tine, îi cunosc eu această expresie bleagă, care bineînțeles nu e de durată, iar dacă e de durată cu atât mai rău pentru el și pentru tine. Eu o să stau puțin după ce ajungem la poiana unde o să ne oprim și am să plec." "Te porți ca un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ou și parmezan... fără ou și parmezan, fiindcă a mâncat două ouă dimineața..., dar salata de andive, cu puțină maioneză, sau... da, cu maioneză, n-o să mor, dintr-o salată de andive cu maioneză... Fata ieși, îmi aruncă o privire bleagă, iar eu mă așezai la loc în fotoliu. "Iată deci, continuă marele poet, că și dumneata te-ai exprimat în așa fel încît să sporești singurătatea mea." Rămăsei surprins. Cum mă exprimasem? Îi pusesem doar o întrebare... A, da, se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
remarcă: adevărata putere nu constă în faptul de a dispune de soarta altora. Odată, la o petrecere, cineva i-a aruncat unui unchi de-al meu un pahar de vin în față. Pur și simplu. Unchiul ăsta nu era nici bleg, nici îngăduitor, în plus putea pune jos un taur apucîndu-l de coarne. Idiotul ăla nu știa. Ei bine, nici unchiul n-a ținut ca acela să afle, s-a șters liniștit cu șervetul, nu i-a spus nimic ca și când acela
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ostrețele... N-aveam încotro!"' Și numai râsul sincer, spontan și într-adevăr fără urme de resentiment, puternic și nepăsător al Matildei, mai salvă această despărțire care ar fi putut deveni penibilă... IX " Crezi că nu se observă că îți place bleaga aia?" zise Matilda după ce rămaserăm singuri. "Văd, zisei că nu vrei să infirmi ce se spune, că abia pleacă musafirii și gazdele și încep să-i bîrfească." "N-ai nici o grijă, și ei fac la fel, zise ea. Sânt sigură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine!" "Ai dreptate, și eu mă întrebam ce-o fi găsit el la prima lui nevastă, pe care o iubește și acum." "Și asta suportă așa ceva?" "Se înțeleg, zisei, și când cineva e discret, floare rară, nu înseamnă că e bleg." "Discretă deci, înseamnă că eu am fost indiscretă!" "În orice caz, zisei, cel mai bun prieten al meu o să ezite când o să-l mai invit a doua oară pe la noi." "N-are decît! El e un om interesant și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seama că aveam un prieten, he! Ia să-l invităm noi și să-l jignim. Ia să vedem din ce stofă e făcut? Se simțea bărbatul ei bine cu acest cuplu, eee, ia să vedem și noi la față pe bleaga aia, căruia îi plăceau ciupercile, dar nu știa să le gătească! Se credea bărbatul ei stăpân pe ea, ia să le arăt eu la toți că nu eram supusa nimănui, maică-sii, bunicilor, lui Vasile, Tamarei, lui Petea, lui Artimon
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Victor." Micuța statuetă, care chiar îmi plăcuse odată, vroia acum să-l asculte pe Victor! Destupă! Eu spusesem asta pe-atunci, și iată, în mod naiv vroia să redevin vesel, să potențez adică iarăși prin prezența mea afecțiunea ei bleagă pentru bărbatu-său, care, desigur, îi spusese că sânt liber și totuși nu-i trecuse prin minte că ar fi putut să-mi dea un telefon... Avusese dreptate Matilda! Era doar o aparență a ceva care putea fi idealizat, nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
petrecerile aranjate sânt cele mai reușite. Bacaloglu, a cărui ranchiună, prin ridicarea lui la rangul de șef al ecarisajului, se topise, n-avea nici un haz cu desamăgirea lui în amor și cu dorința care i-ar fi sărat inima lui bleagă, să ștampilăm femeile cu T sau C. Strelitul, nu știu de ce, tăcea, și băutura îî învinețise parcă, ai fi zis că vinul alunga viața din el, în loc s-o biciuie. Iar "fetele" tăcute, foarte atente, stăteau parcă în așteptarea a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
celor de jos ale bunicului, și nimic, parcă, nu te asigura că nu vor năvăli peste tine dacă vei încerca să le turburi sau să te apropii prea mult. "Bunicule, strigai, astea sânt mai rele, dacă mă înțeapă?" Nu fi bleg, zise el, ai să vezi cum or să pice toate una câte una în căciulă, ca niște proaste..." "Și regina?" "Cu regină cu tot, cât e ea de regină!" Ridicai prăjina încet până plasai căciula de sită sub roi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]