5,205 matches
-
se scrie pe ea esențialul/ doar știți că pe table negre se scrie esențialul" (în unghiul retragerii în vestminte albe). Incapabil a disciplină incomensurabilul, spontanul, inefabilul, nu-i rămîne decît satisfacția mirificelor constatări în lumea dată, în care se amestecă blestemul și celebrarea, limpezimea sacrala și confuzia durerii, sub semnul unei aventuri congruente cu devenirea însăși: "sigur că blestemului degeaba/ îi amputam brațele/ sigur că păsării ăsteia/ nu i se poate înfunda pe gură/ cîntecul mult aplaudat// azi mă gîndesc la
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
vestminte albe). Incapabil a disciplină incomensurabilul, spontanul, inefabilul, nu-i rămîne decît satisfacția mirificelor constatări în lumea dată, în care se amestecă blestemul și celebrarea, limpezimea sacrala și confuzia durerii, sub semnul unei aventuri congruente cu devenirea însăși: "sigur că blestemului degeaba/ îi amputam brațele/ sigur că păsării ăsteia/ nu i se poate înfunda pe gură/ cîntecul mult aplaudat// azi mă gîndesc la drumurile alăturate/ ale limpedelui/ azi mă gîndesc la sfințenia/ rănilor ce curg sub un alt cer// există însă
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
a fost nu mai puțin odios judecat într-o farsă de proces și omorît! - sau prin prea cunoscutele dezlănțuiri de sălbăticie ale minerilor asupra celor "diferiți") căutînd și, prin teatru, iată! - să se vindece de o boală sau de un blestem.. E drept că un element covîrșitor de important în această interpretare l-a avut cearceaful însîngerat al Doinei Levinta din "Richard al doilea"... O altă observație a vizitatorilor secției românești a Quadrienalei a fost una legată de... bani. Din nou
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație mixtă, ce reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
o fază de ruptură, în care surpriza noutăților e atît de mare încît Aventura lui Antonioni e fluierat de festivaliștii de la Cannes - un decalaj de 2-3 ani contează enorm", conchide autorul. Acest "decalaj" avea să planeze, și el, ca un blestem, peste o întreagă istorie... O istorie care - dincolo de cele cîteva filme ale ei "învecinate cu desăvîrșirea" - poate fi citită ca o istorie a șanselor pierdute și a capetelor de pod rămase suspendate... "Istoria" lui Valerian Sava începe cu fraza: "La mijlocul
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
ale celor care aveau să formeze vestita "Accademia degli Incogniti" din Veneția celei de-a doua jumătăți a secolului al XVII-lea, mergând până la poate cel mai tulburător poet baroc român, Tudor Arghezi. Precum Iisus odată, Miron Kiropol aruncă un blestem cumplit asupra orașului care îl alungase, promițându-și să nu-i mai simtă niciodată praful sub picioare: "Mâine în zori când vei pleca de aici,/ Să nu te uiți îndărăt, inimă,/ Ca femeia blestemată a lui Lot./ Anatema să cadă
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Andreea Deciu Odată cu trecerea zilei poetului național (ce-i drept, de astă dată aniversarea durează un an întreg) s-au dus pe pustii și spaimele de cutremure ori alte blesteme ce urmau a se abate asupra capetelor noastre. Nu știu dacă între cele două există vreo legătură, sau data de 15 ianuarie pe care au avut-o în comun să fi fost doar malițioasă coincidență. Dar și coincidențele au uneori
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
admisă de Enescu: (Gavoty, 182). Orice muritor, dacă "lasă" - cum se zice - cu "limbă de moarte " dorința lui, aceasta i se respectă; altfel - știe românul încă din străbuni, și dacă nu o mai știe, să i-o reamintim - este mare blestem pe capul urmașilor. Numele lui "George Enescu" este rostit de toate buzele fețelor cultivate din întreaga lume civilizată, iar pe ziduri apare, la concerte mari, la Operă, la "Festival", afișul cu chipul lui inspirat și chinuit de sublimul creației - cel
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pedepsiți, bătuți. Zadarnic. Artă din spectacolul convoiului mortuar și din baletul soldaților mărșăluind spre un scop, ne subjuga. Dar a venit ziua unei disperări a părinților. Reforma monetară. Se împrăștiau norii de hohote, de plîns și revoltă ai mamelor. De blesteme și alergătura. Străzile erau pline de ai noștri, zburătăcind spre magazinele alimentare, cu hainele fîlfîind, cu mîinile pline de bancnote. Toți banii, pînă acum ascunși bine, pentru zile negre. Asta da spectacol. Copii, rîdeam de ne prăpădeam. Plîngeau doar cei
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
sancțiunilor ce le vor pătimi ei mâine de la alt regim". Triste echivalente istorice! Parcă, vreme de o jumătate de secol, roată istoriei ar fi stat pe loc, ori, încă mai tragic, ar fi revenit în punctul de maximă virulenta al blestemului. De altfel, nu e nevoie să faci apel la mărturiile de ieri, când presa de azi abundă în relatări grotești despre bestialitatea societății românești. Am fost tentat, multă vreme, să dau vina pe "baronii presei" pentru predilecția maladiva acordată de
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
noi, însă, microbii au dobândit demult proporții gigantice, umblă pe străzi, sunt aleși în parlament, dau interviuri imbecile, ba au chiar și adepți sinceri, gata să-i urmeze până-n pânzele albe. N-au decât s-o facă, dacă acesta e blestemul nostru, dar să fie conștienți de primejdia mortală în care se pun și în care ne pun. Măcar atât.
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
pe conaționalii săi din somn; să-i aducă la conștiința apartenenței. Trebuie să subliniem că toți scriitorii ardeleni ("ai energiilor naționale") afirmă un patos combatant ieșit din comun. Coșbuc, Goga, Aron Cotrus, Beniuc, sunt autori ai unor pagini bogate în blesteme, în teribile imprecații. Fanatismul lor (că și al lui cioran) trebuie numit într-un context al exasperării. ei scriu o literatura a exasperării. dar monologul de "conducător", de întemeietor al lui Șaguna nu e în afara unei relații imperiale: "Manifestațiunile de
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
înapoi să savureze cancanuri de un gust îndoielnic, chicotesc vulgar, trăgînd cu urechea la plăsmuirile celor ce ascund în conformația lor un fond primar de mitocănie, inabil travestit. În anii postdecembriști s-au înmulțit parcă falșii predicatori, cicălitorii, cusurgiii, un blestem al vremurilor, care își exersează de preferință înclinația pedagogica - mai mult bodogăneli nearticulate - agătîndu-se că o iedera de gesturile și vorbele poetei. Că un magnet trezește apetitul în sens invers, de terfelire, traiectoria cuiva care rezistă la ispite ariviste, la
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
negative, ale cauzelor și ale remediilor lor - minuni, leacuri - sînt cu siguranta părțile cele mai pitorești din anunțuri, prin juxtapunerea limbajului folcloric cu cel comercial-publicitar. Competențele vrăjitoarelor sînt foarte diversificate - afaceri, pierderi, "schimba situații familiare, financiare, medicale, sentimentale, dezleagă farmece, blesteme", "îndepărtează farmece, coșmare", "pentru spor cîștig", "ajuta în dragoste și afaceri", verbele cele mai frecvente ale acțiunii magice fiind rezolva, dezleagă, prezice, vindeca, scoate, alunga, "face, desface". Ritualizarea tradițională se continuă și prin eufemism: "are anumite plante pentru anumite cazuri
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
era spurcată de prezența celor doi analfabeți de "geniu". încă n-au fost deratizate cum se cuvine scaunul academicianului "șapte pagini" Bârlădeanu și cel al lui Manea Mănescu, faimosul pupător de mâini, că s-au și desfăcut, ca într-un blestem, baierele cedărilor morale și disprețului ciocoiesc față de valoare. Când intelectuali de primă mână ai țării, trăitori fie aici, fie în străinătate sunt ținuți într-o carantină a leproșilor (de la Adrian Marino, G.I. Tohăneanu și Livius Ciocârlie la Gabriel Liiceanu, Andrei
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
cu drogurile, cu Răul care poate lua o mie (și una) de chipuri. Cu coșmarurile pe care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un coșmar zămislit de somnul Tangerului. Fiica a acestui coșmar, Zînă, demon al răzbunării, născută cu Blestemul violului multiplu suferit de mama sa, e condamnată astfel să-și caute continuu chipul. Un personaj an căutarea propriei povești. Nu se poate oglindi an ea pana cand aceasta nu e ăncheiată: "Pe masura ce se desfasoara povestea asta, simt nevoia de
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
pe bani proprii, simpozioane și conferințe despre democrație. Nu mi-ar fi trecut prin cap, ăn vecii-vecilor, ca aceiași activiști "civici" sau ai partidelor democratice ascund ăndărătul zâmbetelor pro-occidentale niște hiene lipsite de scrupule. Mă mir și acum: prin ce blestem s-au metamorfozat Feti-Frumosii an broscoi râioși? Ce-a mai rămas din entuziaștii dezinteresați, capabili să nu doarmă cu zilele, doar pentru a pune la punct programul unei ăntălniri politice? Mă cutremur văzând privirile goale, de strigoi ămbuibati, cu care
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
dat seama instantaneu că e mai comod să te îmbogățești tu, decât să te înhami la scoaterea din mocirla a căruței națiunii. Astăzi, plătim cu toții: și ei, si noi. Ei, pentru banditismul pervers de care au dat dovadă. Noi, pentru blestemul de a fi crezut în cei mai mari mincinoși iviți vreodată în această parte nenorocita a Europei. "Aliații" nu au nici o scuză: în noiembrie 1996, aveau de partea lor atât populația, cât și străinătatea. Plus spaimă paralizanta a iliescienilor, care
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
Magdalena Boiangiu În lumea teatrului, piesa Machbeth este ănsotită stăruitor de superstiția blestemului, punerea ei an scenă aduce ghinion tuturor: regizorului, actorilor, teatrului, orașului, țării. an orice caz, succesul e rar, ăn pofida conflictului puternic și a rolurilor generoase. Așa că regizorul Ștefan Iordănescu a avut curaj când s-a apucat la Tg. Mureș
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
reconfortant faptul că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
publică, bârfa relaxată, pe balcon, cu vecinul, si turnătoria abjecta. Dacă tot îi ard degetele să interzică ceva, de ce nu interzic mizeria, sărăcia, murdăria, lenea, hoția, minciună, prostia sau vulgaritatea indescriptibila care au coborât - cu neprecupețitul lor ajutor - ca un blestem peste țară? E ușor că, protejat de conturile imense din bănci, să dai românului lecții de patriotism și să arăți indignat spre cei care îndrăznesc să se atingă de până din căciulă lui Mihai Viteazul. Mai greu e să-i
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
ci an acela al tuturora (așa cum respectul pentru om este bizar să fie afișat doar de un partid, "Umanist"). Căci fenomenul are largi reverberații, bătaie lungă și rădăcini mai adânci decât ale unor simple simboluri sau metafore. Este oare un "blestem" - sau o rațional explicabila lipsa de apreciere a valorilor existente ori o bizară nesăbuința neprevăzătoare a "ce va fi", la un popor ăntelept și totuși lesne manipulabil? Cine da un anunț că acesta, la două săptămâni după isteria eclipsei din
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
fatal în două emisfere: muncă și distracție, nu avem altă posibilitate decât de-a adopta o atitudine desuetă.Atitudinea îndârjita, cum am arătat, e la rândul ei perisabila. Să fii doar pentru o zi în mintea cititorilor, acesta e curat blestem! Să scrii repede și scurt. De acord! Și Cioran spunea: va veni ziua în care nu vom mai citi decât telegrame... Dar și rugăciuni! Între relaxare și crispare nu mai rămâne, deci, decat contemplarea, cea mai desueta atitudine. E posibil
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet. Li s-a inoculat atît de adînc prejudecata că timpii morți sunt blestemul scenei, că artiștii sunt în stare să facă orice, să se zvîrcolească, să se cațere pe funii, să se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
o parte din mine. Jumătatea sumbră, neagră. Jumătatea mea barbară. „Umbre urmărind, fugare/ Își poartă omul nenorocul/ De-a tot voi să schimbe locul...”, spune Baudelaire. Personajele dumneavoastră își schimbă des locul, identitatea... Credeți că e o șansă, sau un blestem? Cred că e un blestem, cum zice Baudelaire. Cred că suntem prizonieri. Viața lui Georges este o promisiune. Dacă nu a putut să și-o țină, trebuie să moară cu însemnele ei, kippah și cheia Palestinei. Nu se poate întoarce
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]