2,555 matches
-
pot fi atenuate și stinse mai ușor înainte de a lua amploare“ etc. Din cauza acestui stil ticăit-sfătos, se creează impresia că lectura nu se va termina niciodată. Dacă ai făcut greșeala să te angajezi în parcurgerea cărții, îți vine să-ți blestemi zilele, ca un călător care trebuie să străbată deșertul Sahara. Începi să crezi că vor trece ani și încă nu vei fi ajuns la ultima pagină, că vei încărunți, că îți va slăbi vederea, și încă vei mai avea de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
triumfă Dascălu. Procesul, ca orice proces, devine exasperant de lung. A fost un proces drept, concluzionează Zamfir. A cumpărat judecătorii, se plînge Dascălu. Fosa trebuie să fie etanșă și la minimum 50 m de orice sursă de apă. Mînca-v-ar viermii, blestemă Dascălu. După cheltuielile cu procesul, începe să facă o altă fosă. Ermeeetică! țipă ca să-l audă dușmanul său. Trebuie s-o văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care se pun deoparte. Îl lasă trei ore să aștepte, apoi vine haidamacul. Ăta dlea menea 12. Mi-ați lăsat doar boarfele astea? Daa. Gabriel are lacrimi în ochi. Tot ce cumpărase era pus în grămada ucraineanului. Pleacă înjurînd și blestemînd. Ce scîrboși sînt ucrainenii ăștia! Da-o-ar foametea în ei! Bogații maneliști Jumătate de secol de ideologie comunistă n-a reușit să zdruncine deloc simțul de proprietate. Ba, din contra, după '89 s-a constatat că o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acasă. Căutările n-au succes și lumea din sat se agită. Abia după trei zile nenorocirea a lovit din nou în plin. Familia Chimir era într-o stare de nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele se exfoliază din fotografii, pentru mine, lumina este o prostituată ieftină. Desfă-ți pântecele, mamă! Toamna bobul de grâu blestemă spicul, nu rădăcinile. Bobul de grâu, sub brazdă, a încolțit cruce, a crescut cruce și s-a copt cruce. Rădăcinile bobului de grâu, dacă nu cresc în cer, niciodată nu vor domoli foamea, cum nici apa izvorului nu este apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă-l la oiștea Carului Mare! Goliat răsare din florile câmpului. Blestemă tot ce vegetează împotriva firii! Va crește deșert și-n ghiveciul mușcatelor. Nu uita: ai cu tine un coș plin cu pietre! Poți strivi umbra sau poți zidi cetate mai înaltă decât îngenuncherea sfinților. Lovește sau te înalță! Două cetăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
visele, precum ceața omul de zăpadă. Lumina și ceața sunt cele mai carnivore stări ale cerului. Sânge negru peste cămașa de noapte, sânge alb sub fereastră, în așternuturi, rămășițe ca după ospățul păsărilor. Petru... Primul an de liceu a fost blestemat, cum blestemat a fost și cel de-al doilea. Trei corijări în fiecare vară: matematică, fizică, chimie. Noaptea, în gară, sub podul Nicolina, ziua, 5 ore în bancă, extemporal din toată materia. Cruciulița mă-ti, 700 pe lună internatul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vin doar cei care-l caută pe Dumnezeu. Domnule comandant, Dumnezeu nu are epoleți. Libertatea se coace în inimă, nu în turnul cetății. Bă, mi se rupe de toate vrăjile lui! De toate descântecele lui mi se rupe, să o blesteme pe mă-sa nu pe mine! Marcu vreau să intre în stup! Să știu ce discută Luca în stăreție cu profesorii de la "Hajdeu" și de unde, pizda mă-si, mai sunt, pe cine pupă în cur la editura "Polirom", ce curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a stânga, lacrimi pentru cei care au rămas, de-a dreapta, lacrimi pentru fericiții care se duc. Bocitoarele jeleau despre un Noe ce-a uitat să mai vină, mamă-sa despre o moarte ce-a uitat să mai plece; mătușa Casandra blestema cerul: i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea consolă electrică în loc de cruce... părintele Tatu, călare pe iapa lui badea Gheorghe, cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de simplu să pui pe seama lui aparențele, să ta scunzi după Dumnezeul-cortină și să tragi sforile, să te folosești de numele lui ca de o împuternicire notarială, ștampilată de însuși Sfântul Petru, să te îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în Italia; iar cînd la Roma s-a dorit să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rît, pe cărarea folosită de toată lumea ca scurtătură, și a ieșit În sat pe la brutărie. S-a Întîlnit cu vreo doi băieți de-ai noștri, anunțîndu-i că „Bistoș, sută-n sută moara va cădea peste demolatori!“, fiindcă el, Vilmoș, Îi blestemase scuipînd În vînt și că, dacă scuipatul prinde bine vîntul, blestemul se leagă. A luat-o apoi pe ocolite către coliba lui. Locuia, ca toți ceilalți țigani, de-a stînga Văii Măriei, mai sus de poduri, drept În fața dealului Cerhatului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unde nu aveam prieteni, așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după mine. Mi-o hotărîse tocmai omul din partea căruia mă așteptam mai puțin la una ca asta și la care țineam mult. Ne citise din Cehov și ne insuflase un anume gust al libertății. Pentru un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea ea, „În temniță“, și pe ea, și pe dregătorii de pendule, dar separat, ca să nu se poată Înțelege Între ei. Blestema mai ales Femeia, că, dacă În locul ei ar fi fost, tot așa, sclipitor și de aramă, dar Încă mai Înalt, un bărbat, nu s-ar fi ținut nenorocul de ei. Că lucru știut este că, atunci cînd pășești pentru Întîia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
găsește o interpolare creștină. Baruh îl roagă pe îngerul Phamael să-i arate pomul care „l-a rătăcit pe Adam”. Pomul „vinovat” era o viță-de-vie, răsădită în Paradis de către îngerul Samael (în traducere, „Otrava lui Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine, spurcat. Pentru a se răzbuna, diavolul îl duce în ispită pe Adam cu rodul viei. Interpolarea creștină vizează rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine, spurcat. Pentru a se răzbuna, diavolul îl duce în ispită pe Adam cu rodul viei. Interpolarea creștină vizează rezolvarea unui paradox teologic: dacă vița-de-vie a fost blestemată de către Dumnezeu, atunci de ce vinul se folosește în Biserică (aluzie la taina euharistiei)? Iată răspunsul îngerului! În timpul potopului, toată viața a fost distrusă și în primul rând cele patru sute nouă mii de uriași născuți din împreunarea îngerilor răzvrătiți cu femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în adâncul pădurii. Uneori, se puteau vedea râuri lungi de ceață plutind spre adâncul pădurii. Și, dacă priveai atent, puteai să vezi oameni și animale și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la ochiul de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți se risipea, ori îi prindea și pe ei gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sau ia-mă cu tine, dacă așa mi-a fost dat ! Tânărul : Nu, draga și buna mea mamă ! E altceva ! Am prins picioarele timpului ! De asta timpul nu mai trece pentru noi ! Mama : Cum ?! De-ai ști cât am mai blestemat clipa în care ți-am spus să prinzi picioarele timpului ! Credeam că ți-a trecut ! Dar nu, nu! (își ia capul în mâini, a jale) Tânărul : Ascultă-mă, bună mamă ! Știi că vroiai să mă dai la învățătură, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tu, privind spre cer. ― Deloc! Putem fi descoperiți de vreun avion de recunoaștere, fiindcă, după o asemenea trebușoară, nu lasă ei lucrurile la voia Întâmplării. Vor porni să ne dibuiască - i-am confirmat eu bănuiala... ― Bătu-i-ar Sfântul! - a blestemat, cu glas scăzut, mama Maranda. ― Nici n-am terminat de vorbit, că uruitul Îndepărtat al unui avion ne-a pus În alertă. Eram noi echipați În costume de camuflaj, dar umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru a vă bucura cu toții de viață și de frumusețile ei aici, în prea frumoasa și vesela Grădină. Iar cine va încălca vrerea mea și va încerca orice supunere a semenilor prin puterea pumnului acela de buzdugan va pieri! Și blestemat în veci va fi! Înseamnă, slăvite Stăpâne, că, pentru toate cele îndurate și câte-or să mai vină, ne dai în schimb o rază de lumină a speranței! Întocmai așa va fi! Nădejdea spre mai bine vă va însoți mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
primă pentru fabricarea drogurilor. Degeaba a încercat să se disculpe bietul Vasile! Ba că nu a știut! Ba că a fost păcălit! Ba că la el în contract scrie bumbac! Și se lamenta, și se jura, și se ruga, și blestema că poate-poate îi va îmbuna, că poate-poate vor înțelege situația! Fapta-i faptă! I-au spus polițaii. Toate circumstanțele le va stabili instanța! au pus capăt discuției oamenii legii și l-au încătușat. Bat-o pustia de lăcomie, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]