337 matches
-
pironit la cutia închisă privind cu jind printre găurile prea mici pentru a vedea ce se ascundea înăuntru. În cutie, era oare, un nou mesaj pentru ea? „- Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemata aia de cutie? - Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să mă bucur de spectacol. - Dacă efectul lui asupra ta e nociv, de ce nu renunți să te mai gândești la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai știu cu adevărat pe seama cui s-o pun; numai că la Granada, după blestemata aia de Paradă, fiecare căuta în viața depravată a stăpânului Alhambrei incidentul care-L putuse supăra pe Cel-de-Sus, astfel că se luau la întrecere care putea găsi explicația definitivă, aceasta fiind adesea doar un vers, o glumă sau chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbet larg luminându-i chipul tras, se auziră câteva strigăte de victorie. Alături de mine stătea un bărbat care nu-și exprimă defel bucuria. Era un veteran al Cetelor Negre, care fierbea de furie. — Așa ajuns războiul în zilele noastre? Cu blestematele astea de archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de toamnă, după ploaie. Îmi amintesc bine că am ieșit cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se așază în genunchi în fața călătorului, își lasă capul pe genunchii lui; gesturi lungi, de mângâiere.) Ce păcat... O dată am visat o broască mare cât o casă. Se făcea că a venit la mine și m-a întrebat „unde e blestemata aia de lingură de apă?” și eu i-am spus „acolo” și ea s-a dus și a băut puțină apă și apoi s-a uitat la mine și mi-a apus „’tii, ce păr frumos ai” și eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în direcția petei albastre.): Unde e, domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? HAMALUL: Eu o văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL GĂRII: Minciuni. Minciuni?! Și ce dacă sunt minciuni?! Scoate un urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-ți dovedești neputința insului scris care ești. Neputincios de a ieși din text, închipui alte și alte texte, în speranța chinuitoare că, poate, cândva, într-unul din ele, te vei regăsi. Vei regăsi o servietă pierdută. Vei găsi niște blestemate de chei care să-ți deschidă încăperea în care vei adormi liniștit. Vei regăsi paginile cu, poate, cea mai frumoasă povestire a literaturii române. Vei regăsi un timp frânt, clipe de neant în care te-ai lăsat dus, neștiind dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și de ce te mai temi, tocmai acuma? Au descoperit ceva îngrozitor. Voi nu știți... Cine să știe! Am împușcat evrei în Bucovina. Mă privea obosit, învins. Tremura ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am născut ca unul dintre avortonii ăia pe care medicii Îi țin În clondire cu alcool, cu singura diferență că eu am avut proasta inspirație de a continua să respir... Iar mama mea... o catolică fanatică trebuie să fi fost, blestemata, dacă nu a Încuviințat să mă tirmită Înapoi În iad chiar În clipa aia, probabil că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul, spuse. Pe stînca asta blestemată nu ai unde să te duci, nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a trecut pînă acum prin minte? Avem nevoie de cîini! - Nici măcar tu nu credeai În povestea asta, Îi aminti pilotul lui. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
multe. Scandalul de la restaurant, din după-amiaza aceea, mă zguduise destul de rău și, în timp ce Harry îi dădea înainte cu povestea, gândurile îmi zburau către Marina și idiotul de bărbatu-său, către întregul lanț de împrejurări nenorocite care mă dusese la cumpărarea blestematei de bijuterii de la M.F.P. Dar șeful lui Tom era în formă în seara aia și, cu ajutorul unui scotch înainte de cină și al vinului băut la farfuria de stridii Blue Point, am reușit să ies încetul cu încetul din melancolie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu mai mult. Îi spuse ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încă nu-mplinise nici treisprezece ani și deja își petrecea toată ziua mângâind și sărutând de față cu toți „chestia“ aia care o omorâse pe Purúa și care ne-a făcut să trecem prin atâta suferință și prin atâta rușine. Blestemata să fie! — Nu pot să cred! bâigui în cele din urmă Roonuí-Roonuí, care încă părea să se îndoiască de sinceritatea celor auzite. Am ținut-o în brațe în ziua când s-a născut și am văzut-o crescând... A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-i împiedicăm să transforme Amazonul într-un nou râu Pensativo. Cineva trebuie să ducă bătălia împotriva progresului, împotriva nebuniei distructive, împotriva invaziei căcatului. De ce, nu aici? De ce, nu acum? Cine să înceapă lupta și să se înfrunte cu această blestemată de civilizație, dacă nu yubani-i? Yubani-i sunt curați, liberi, nevinovați. Nu construiesc, dar nici nu distrug. Nu vor altceva, decât să trăiască în pace, fără să deranjeze și fără să fie deranjați, năzuind să moară lăsând pământul așa cum l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata asta de retragere la depou din cauza căreia trebuie să aștepți cel puțin douăzeci de minute până întoarce următorul 43. Ultima stație. Neuwaldegg. Mereu în mijlocul celui mai sărman material uman. Adesea puteai să economisești banii de transport, mergând pe jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că monstrul ăsta a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada: baioneta asta din primul război mondial. Știi cumva în care dintre cele cinci sute de cutii de detergent pe care le avem se află blestemata aia de baionetă, întreabă Anna sceptică (azi îi funcționează glota), ochii îi fug și mută filmul cu un cadru mai departe. Știu, în valiza de carton din rândul trei de sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s-o uit de tot, puțin câte puțin, tocmai din cauza cuvintelor, de parcă nesfârșita călătorie a lui Krog s-ar fi rătăcit deja În vorbele care, de acum, nu mai sunt doar ale lui Moru și ale mele. De parcă vorbele astea, blestematele, ar Îngropa chiar călătoria care le-a născut. De parcă Însăși viața lui Krog ar fi răpită de ele, de curvele astea de cuvinte, și le spun curve chit că În acea zi, niciunul dintre oamenii-lupi nu Înțelegea ce o să Însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi zise Enkim, și-mi luă mâna ca să și-o pună pe creștet. I-am simțit firele aspre ale părului care dădea să crească la loc. - Tu și Tatăl l-ați scăpat pe Enkim din brațele Umbrei! O și vedeam, blestemata, cum rânjește, măi Krog, măi! se bucura el ca un copil. M-am răsucit pe o parte. Stăteam pe o blană moale, frumos mirositoare. M-am răsucit pe partea cealaltă și am dat blana la o parte. Dedesubt era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum Îi plăcea cel mai mult? Preț de câteva clipe n-am spus nimic. Cum adică - cum Îi plăcea cel mai mult? Ce tot vroia Enkim ăsta de la mine, fir-ar să fie? - Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prinse să se uite pe maluri după un loc unde să tragem fără să lăsăm urme. Zări mai multe stânci, tocmai bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care părea să fie o cursă pentru orice se nimerea prin preajmă: pentru ghețari, pentru mare, pentru soare și acum, chiar și pentru călătoria lui Krog și a neamurilor sale. Și, ca semn că nimerisem Într-o capcană, Într-o blestemată de zi, gheața se frânse sub o mulțime de oameni care dispărură În adâncurile mării reci. Ne-am repezit să-i scoatem din apă, dar gheața a prins a se frânge și sub noi, așa că, ce să facem, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk. Mirosul ca de lapte al celor doi prunci. Mirosul uscat al pământului roșu din sat. Și, dincolo de toate astea, mirosul de om care se ascunde. Dupna, mi-am spus. Blestemata de Hadat mi-a adus copiii pe lume, iar fiul ei vrea să-mi ia viața. Odată și odată, asemenea Încrengătură de lucruri se va numi simetrie, dar În noaptea aceea, singurul meu gând a fost cum să scap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]