1,514 matches
-
Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o întrunire. Părul aproape argintiu al lui Hattie era împletit într-o coadă lungă, groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o întrunire. Părul aproape argintiu al lui Hattie era împletit într-o coadă lungă, groasă, care-i atârna pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale. Se învârtea în spațiul strâmt cu pași repezi, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în picioare din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i dispar din cale doi mucoși de doișpe ani, abia intrați la gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe brațul stâng. Așa era regula. Scris galben pe fond bleumarin. Doamna directoare Bruda ieși din curtea Școlii de Fete, pe poarta dinspre Primărie, unde era anexa cu atelierul de croitorie. Și, înaltă, masivă, bățoasă, cu o blană de vulpe în jurul gâtului, trecu la doi pași de Daniel fără să-și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dincolo de fereastra înaltă, unde se vede înălțându-se coroana unui copac, vrăbiile zburătăcesc tot mutându-se de pe o creangă pe alta și ciripesc asurzitor. Aplecat servil către domnul Panciu, Chițu observă jegul lucios de la îndoitura reverelor. Profesorul poartă un costum bleumarin cu dungulițe albe, la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se vede că n-o dezleagă niciodată. Doar slăbește nodul și o scoate seara de după gât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea capabil de practici oculte, chiar așa? Spre a aduce nenorocire propriilor mei părinți?... Înțeleg
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea capabil de practici oculte, chiar așa? Spre a aduce nenorocire propriilor mei părinți?... Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În stânga sa ședea o fată pe care n-o cunoștea, dar poate că îi era rudă prin unchiul Artemie și mătușa Iuliana, cine știe? Se lăsă puțin pe spate ca să-i poată examina, sub masă, pe furiș, poala rochiei întunecate. Bleumarin. Rochia îi lăsa genunchii dezveliți pe jumătate, rotunzi și lipiți unul de altul. Privirea îi urmă în sus linia corpului așezat pe scaun, descoperind cutele din dreptul taliei și brațul gol sprijinit de muchia mesei. Aveau și fetele perișori pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de aproape. Dragoș abia își înfrână dorința de a-i atinge pielea cu degetul. Sub piele mușchii nu i se vedeau lucrând în timp ce lua din farfurie. Era altfel decât la bărbați. Brațul îi ieșea dintr-o mânecă scurtă, albă. Rochia bleumarin era de fapt un sarafan, iar bluza avea un guler rotunjit. Frumos rotunjit. Chiar foarte frumos. Fata necunoscută nu participa la discuție, dar asculta foarte atentă tot ce se spunea la masă. Când întorcea capul spre unchiul Artemie, lăsa să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
obraji. Și totuși obrazul ei îmbujorat trebuie să fi fost mai fierbinte. Cotul ei gol nu arăta asta. Dar încrețitura din talie a sarafanului? Și cealaltă încrețitură, de mai jos, din dreptul șoldului? Și încă și mai jos, poala sarafanului bleumarin întins peste coapse? Dragoș privi lung în podea. Auzi îndepărtat zgomotul străzii și văzu șoseta albă și pantoful Deliei cu toc jos, gata parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scară venea suflul rece al iernii de afară. Dar unde era Delia? Dragoș o căuta cu privirea și neliniștea îi strângea pieptul. N-o găsea... Aha, uite, n-o văzuse fiindcă era puțin mai scundă decât ceilalți oaspeți. Sarafanul ei bleumarin dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceas de buzunar, pe carel consulta la intervale de timp foarte scurte, de parcă ar fi așteptat trenul. Întrebarea care se punea era de unde își procurase vestimentația, pentru că pe vremea aceea stofele se fabricau din celofribă și în culori cenușii sau bleumarin. Raspunsul l-a dat chiar el, la o beție. Participase la confiscarea bunurilor lui Calomfirescu, un moșier de lângă Caracadâlga, și își însușise o parte din garderoba acestuia. Ce mama dracu! Doar nu eram prost să nu profit de pe urma exploatatorilor. Ete-ai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
Sud, povestite de Jules Verne și de alții. Obișnuindu-mă cu figurile generalilor Lee și Grant, îmi închipuiam că americanii trăiau la fel ca pe timpul războiului de secesiune, doar că nordiștii îi obligaseră pe sudiști să poarte și ei vestoane bleumarin. De la puștile din războiul de secesiune, am trecut direct la avioanele de bombardament americane care, pe la sfârșitul războiului, în vara anului 1944, apăreau în stoluri argintii pe cerul satului meu îndreptîndu-se, peste munți, spre rafinăriile de la Ploiești. Veneau totdeauna pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
școlar și Dorinel, băiatul brunețel cu gropiță în bărbie! Era așa de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță. Acum se întorcea mândru de la școală, cu ghiozdanul în spate, îmbrăcat în uniformă bleumarin și cămașă albă. Abia aștepta să ajungă acasă, să se schimbe, să mănânce și să facă temele. Cel mai mult îi plăcea matematica, dar și abecedarul, mai ales că doamna le spunea povești inventate de ea și le-a promis
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
urî din prima clipă Palomino care, la rîndul lui, Îl disprețui pe Celso. Fercheșul metis era student la medicină și mai cîștiga un ban făcînd injecții. Se credea Don Juanul orașului și asta Îl obliga să poarte un impecabil costum bleumarin, În fiecare an de sărbătorile naționale. Ce-i drept, era regele țintașilor din Parcul Central. Și apoi, avea o mînă foarte ușoară pentru injecții și era mîndru de asta, chiar el spunea că e neîntrecut. În zilele acelea situația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de vorbă cu Vilma, lucru care-l cam plictisea pe Julius. Tuturor În afară de ea le-a fost antipatic, cu bicicleta lui, cu costumul lui bleumarin și trusa neagră. Se credea un medic adevărat Palomino ăsta, dar nu știa că Celso, Carlos și Daniel l-ar fi rupt În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare că Vilma este o stricată și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începură să-l lovească de parcă ar fi vrut să-l lase lat acolo În mijlocul grădinii, printre copaci și păpuriș. L-au umplut de noroi. I-au răvășit părul. I-au rupt tot ce urau mai mult la el; trusa, costumul bleumarin și mai ales fața, pe care i-au desfigurat-o. În sfîrșit, l-au scos În brînci pînă În stradă. Apoi au dat fuga la etaj ca să vadă ce se Întîmplase. Vilma și Nilda se ridicaseră În picioare, dar plîngeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu mai apucă să rostească vreun cuvânt, căci fu cuprins de braț și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
științei a cărei siluetă apăruse brusc la orizont, în amurg. Într-o după-amiază, Karin stătea lângă Mark, reamintindu-i regulile jocului de dame, când o umbră se mișcă pe tablă. Când se întoarse, văzu o siluetă familiară, într-o haină bleumarin, aplecată deasupra umărului ei. Mâna lui Daniel se întinse spre a ei, dar n-o atinse. I se adresă lui Mark, un salut blând, de parcă nu s-ar fi evitat reciproc în ultimii zece ani. De parcă Mark n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care trec pe aici, pe Ruta Centrală de Zbor. —Exact. Totul trece fix prin oraș. Credeam că e doar o chestiune de timp până când o să devenim noul St. Louis. Daniel zâmbi, înclină din cap și-și vârî mâinile în jacheta bleumarin. —Răscrucea țării. Să fie împreună - să fie, pur și simplu - era mai ușor decât îndrăznise să creadă. Ura valurile copilărești de nerăbdare, aproape obscene, având în vedere motivele care le aduceau înapoi. Exploata dezastrul, folosindu-și fratele rătăcit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luat două cărți din vîrful grămezii, le-a pus laolaltă și a împins-o pe cea de dedesubt înspre noi ca să o privim. Și-a turnat un alt pahar și și-a rezemat spatele. Cartea era legată într-o pînză bleumarin și era decorată cu o fotografie a unui clopot mare, în negru și auriu. Era clopotul păcii care adunase tineri de toate naționalitățile, cu doi ani în urmă, la Berlin. Am întors paginile cu grijă, David aplecat înainte, către mine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu era la fel de lipsit de efort, acum, dar curgea la fel de natural și mult, mult mai repede. Chiar înainte de a ajunge la tribună, am văzut tricourile bleumarin din nou, în dreptul nostru. Atsma și Van Groningen părăsiseră culoarul de lîngă noi, dar asta nu conta, erau în urma noastră și erau doar dezavantajați de dîra noastră. Totuși, vîrstnicii găsiseră resurse interioare, ori găsiseră o soluție de moment pentru a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]