546 matches
-
Ba un protopop a luat cele cinci plăcuțe de argint de pe o Evanghelie, ba mitropolitul însuși a luat moaștele Sfântului Pantelimon și a plecat cu ele la 100 ruși, ba „boiarii caimacani” au oferit lui „fertmarșal” cheile porții așezate pe blidul de argint „poleit cu 4 evangheliști”. Asta nu-i singura și nici ultima biserică jefuită cu bună știință, în cele mai multe cazuri chiar de către cei puși să aibă grijă de ele. „ Iar ai dreptate, fiule. Asta însă nu înseamnă să ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zis: Nu v-am spus să nu vă duceți?" 19. Oamenii din cetate au zis lui Elisei: "Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede Domnul meu; dar apele sunt rele, și țara este stearpă." 20. El a zis: Aduceți un blid nou și puneți sare în el." Și i-au adus. 21. Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat sare în el, și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Ion nu scăpase de porecla „nerodul ăla”. Dând supărat la o parte paharul pe care-l întindea nevasta, Iosifan ordonă echiparea și, cu tot efectivul, plecă către Siret. Lăsându-se moale pe colțul patului, plutoniereasa începu a plânge. Strânse apoi blidele și se apucă să le spele. Între ciulinii rotunzi și nemișcați care dintr-o dată tremurau ca aricii, aerul se tăia subțire. De sub picioarele lui Lică zvâcni o ciocârlie. Inima băiatului săltă din loc. Rotunzit în nisip, cuibul cu două ouă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
viața; cât de frumoasă-i dimineața pe aripile visului... 2012 Negustorul anapoda Te-au luat dracii în brațe și-acum își bat joc de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
treilea fiu al lui Verde Împărat este Artistul. E maestrul tuturor timpurilor și al tuturor artelor. El cioplește în lemn și în piatră, cântă la pian, la vioară, dar și la fluier, la tulnic sau din frunză, pictează biserici, face blide, căni și oale, toarce, țese și coase ca nimeni altul. Al patrulea, cel mai tânăr dintre fiii lui Verde Împărat, e Grădinarul. El îi întruchipează pe toți cei care au făcut și fac din Țara lui Verde Împărat o adevărată
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că lângă Ana și lângă Artist tocmai a sosit în zbor Măiastra, o pasăre care luminează și strălucește ca aurul. Pare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Mă opresc din polizarea operei și citesc ceea ce a scris dumnealui în săptămânalul "22" despre "viperenia" documentului cu pricina. Chiar așa a spus, a creat un substantiv colectiv cu multe înrudiri istorice: în anii cincizeci, "viperenia" era denumirea aplicată a blidului cu linte, în anii treizeci, aceea a iudeo-masoneriei. Boneta de partid "Ziceți-mi Lomdepapie", ar putea spune Lomdepapie dacă nu ar ști, cum știe orice om de cultură cât de cât om de cultură, că așa începe marele Herman Melville
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
romani aduși în Dacia. Geții și Dacii duceau în locuințele lor o viață destul de simplă. Despre această simplicitate avem o dovadă în descrierea mesei date de Dromihete regelui Lizimac, la care masă se spune că Geții ar fi mâncat din blide de lemn mâncări ordinare. Totuși din această descriere chiar se poate vedea că obiectele de lux, tacâmuri de aur și de argint, nu erau necunoscute Geților, deoarece ospătează pe Macedonieni în aceste, prefăcându-se că le disprețuiesc, pentru a putea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? - Da la râșniță la Dane Și la borș la Pipirig; Ce era să spun? Iac-asta, Mi-a făcut băiet nevasta, Nu vă fie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
față Strîngîndu-te altu-n brațe; Nu pot face răutate, Că el este a meu frate - Numa io o leacă te-oi bate. 25 Frunză verde de colie, Toată ziua săp în vie Și sara vin la urgie. Ea îmi pune-n blid să cin, La inima mea-i venin. Pusei brânca la obrazu Cina-i cu destul necazu Și apo-mi luai șuba Cu gând să mă duc la alta. Și mersei pân-la pîrlazu, Gândii cu destul necazu: Haida ce-o vrea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și să îmblu din sat în sat Cu prefontul cel uscat. Pușca și curelele Oboară-mi umerele - Bată-te - mpărate, bată 221 {EminescuOpVI 222} Cea jale - a feciorilor, Lacrimile maicelor. 191 Vai, săraca catana, Când aude porunca, Lasă lingura pe blid Și să ia pe drum plângând, Și-a lăsa plugu -n ogor Și cu ochii plini de dor, Și lasă nevasta grea; Vine vremea ș-o face Și pruncul îmblă pe vatră Nu știe cine i-i tată, Toată cas-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa când s-a tors? Scoborând pe scară-n jos Tot cu știucu de slănină Și cu blidul de făină. 296 Bădișor ca Bade - meu Nu-i cât ține Dumnezeu, Că-i și dascăl și birău Și-i pristav la făgădău. 297 Vai de mine! mor de cald Și n-am apă să mă scald, Mă dusei la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pădurile, că sunt uneori iuți și învolburate ca și firele omenești. De râuri se leagă viața noastră urzită în freamătul codrului și că râurile sunt sângele pământului și căile noastre cele dintâi. în Pe drumurile lumii afirmă: să nu lingi blide străine și să nu te târăști; Dumnezeu ți-a dat două picioare, să poți merge drept. Subliniază demnitatea umană, prioritară pentru omul care are respectul față de sine. în De s-ar afla cineva scrie: „Mamă ca a mea nu poate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Yariv, așa cum făcuseră și ceilalți membri ai mișcării extremist-colonialiste. Ben-Ari era convins că realiza o muncă patriotică esențială, acționând ca un obstacol ce l-ar împiedica pe Yariv „să renunțe la ceea ce li se cuvenea din naștere evreilor pentru un blid de tocăniță“, cum îi plăcea lui să spună. Îl va împiedica pe Yariv să cedeze teritorii cu o semnificație istorică prea mare pentru a fi înstrăinate - sau, cel puțin, va menține acele pierderi la un procent minim. Și dacă prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru câine, nimic prea substanțial, doar cât să confirme întâlnirea și să celebreze botezul, Dă-i-o tu, spuse tatăl, dar ea îi răspunse, Nu, dă-i-o dumneata, voi avea ocazia să-l hrănesc și eu. Cipriano Algor puse blidul pe jos, apoi se ridică cu greu, Vai de genunchii mei, ce n-aș da să am din nou barem genunchii de anul trecut, Atât de diferiți îi simți, îl întrebă fiica lui, În această etapă a vieții și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curție dorului. Cu cerul vecini. Așteptăm să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
noastre - site de in vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curțile dorului. Cu cerul vecin. Așteptăm să vedem prin columne de aur evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
voi putea să mi-l îngădui. Dar nu e rău nici direct în pământ, numai să fie locul onorabil. În ambele îngropăciuni, rămășițele pământești devin simple amintiri pentru cei în viață, fiind menite tăinuirii. Teja a luat de pe podea un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să lupt“ dacă prognoza este nesigură și „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ dacă prognoza este fatală. - Care îți este pământul natal, vraciule? l-am întrebat. S-a uitat la mine istovit, a pus jos blidul, a mângâiat duios fruntea femeii și s-a așezat pe o buturugă lângă ea. - Vin dintr-o țară care nu e departe de-a ta, Stiliano. Poți să crezi ce vrei despre mine, dar câte ceva pot să-ți mărturisesc. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La un moment dat, le zâmbise, iar ele deveniseră dintr-odată prietenoase, îl întrebaseră dacă nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba a fost bună, deși cam grasă. I-am spus să o facă mai nesățioasă, dar văd că nu mă ascultă. M-am uitat vreme îndelungată la blidul în care se răsuceau fragmente de legume. Minutele au trecut, aburul ce-mi gâdila fața s-a micșorat, a ajuns cât un ac, apoi a dispărut. Legumele s-au oprit din mers. Aveam înainte o baltă de ciorbă moartă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
capăt la altul al odăii, cu două bănci laterale. Masa și băncile, din blană groasă de stejar, erau lucrate în stil țărănesc, cu încheieturi de așchii. Cuiere de lemn și blidare acopereau pereții de jur împrejur, pline de căni și bliduri țărănești de toate tipurile. O mare plită țărănească cu cuptor, într-un colț, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsită cu căni albastre de format mai mare, iar plita însăși slujea de bufet. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix să nu participe la convorbire, fața lui exprima jena de a nu pricepe despre ce vorbea anume Pascalopol. Acesta tăie fraza și, smulgând un măr de la gura Otiliei tocmai când slujnica aducea castronul cu supă, îl aruncă pe un blid ardelenesc de pe masă. - Produce mult o moșie? întrebă Felix, numai ca să spună ceva. - Produce, firește, răspunse Pascalopol tehnic, dacă o exploatezi rațional. Eu cultiv îndeosebi oleaginoase, cu comenzi anticipate din Anglia. Culturile specializate sunt mai rentabile. Pentru asta e nevoie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să ne vadă fericiți!... Hai, jerpelitule, măscărește-i rahaturile pentru care m-ai cărat până aici... 117 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucureștene. Și la cheremul rubedeniilor căruia stăteau acum descuamarea "Marinei" lui Lucian Grigorescu, cât și depigmentarea necunoscutului "Blid cu cîrciumărese", tușat de pe patul de moarte de Luchian. Bineînțeles, camionagiul crăpase. Fusese sfârtecat în mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]