541 matches
-
Întâi a intrat fata, cu privirea plecată asupra platoului ce îl purta pe brațe. Parcă plutea. Nu-i auzeam pașii. În urma ei, cu aceleași mișcări, a pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în rarele ocazii când mă demachiam, nu făceam mai mult decât să-mi trântesc pe față o mână de cremă răcoroasă - cam așa cum face olarul când aruncă boțul de lut pe roată - pe care o întindeam cu palma ca și când aș fi curățat un geam. Apoi, mă ștergeam repede cu un șervețel. Voiam cu disperare să mă culc. Mi-a ajuns prin câte-am trecut pe ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dominic zis Tolea se apleacă spre măsuță. Ridică de pe măsuță ghemotocul de hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost în raza ochiului mort, nu vede mișcarea. Dominic desface boțul de hârtie, parcă ar vrea să citească din el. O scrisoare, cică, așa zice, încercând să rezume conținutul... Doctorul receptează știrea și pufăie. — Buuun, n-am ce zice. In plină criză mondială, numai la tine acțiunile urcă. I s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trimis-o acum un an a fost, de fapt, un avans. Am simțit eu că pregătește ceva... Doctorul se ridică, pune șervetul lângă farfurie, zâmbește pacientului, face câțiva pași înainte-înapoi, pufăie, cu mâinile la spate. Se apropie de măsuță, vede boțul de hârtie, vede plicul pe jos, le privește, nu le privește. Nu mai exagera, îți trimite de ani de zile. După ce a aflat de procesul... mă rog, după ce a aflat că ai încurcături, a început să-ți trimită, că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când băutura e mai hrănitoare decât mâncarea. Acesta se întâmpla să fie unul dintre ele. Reluarea legăturilor cu Tom îmi ridicase enorm moralul, dar acum că eram din nou singur, am constatat brusc ce ființă tristă și izolată devenisem - un boț de carne omenească fără țel și fără legături. Nu îmi stă în obicei să cad pradă acceselor de autocompătimire, dar, timp de vreo oră, m-am autocompătimit cu întregul abandon al unui adolescent melancolic. În cele din urmă, după două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
artă din sticlă. Îi făcea plăcere să intre în atelier. Îl fascina, mai ales, acel foc care nu se stingea niciodată și din care lucrătorii scoteau mici sfere incandescente de materie maleabilă. Suflau, roteau, tăiau, îndoiau în fel și chip boțul acela de sticlă moale, până când obiectul prindea conturul și transparența dorite. Munca sticlarilor îi amintea, într-un fel, de lucrarea lui Dumnezeu. Încercarea de a da fiecărui boț de om conturul unui vas capabil să se umple cu lumina Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
incandescente de materie maleabilă. Suflau, roteau, tăiau, îndoiau în fel și chip boțul acela de sticlă moale, până când obiectul prindea conturul și transparența dorite. Munca sticlarilor îi amintea, într-un fel, de lucrarea lui Dumnezeu. Încercarea de a da fiecărui boț de om conturul unui vas capabil să se umple cu lumina Lui. Desigur, nici chiar El, Creatorul, nu reușește întotdeauna. În timp, multe dintre vase își pierd total transparența. Și, la fel ca rebuturile sticlarilor, ajung la un nou ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș Ajunul pe la prietene ca să-ți dea să mănânci, ba tocmai că tu le dădeai lor... Aburul și mirosul prăjelii tremurau în pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
paie. Naoko a măturat, le-a pus mâncare în cutii și a luat în brațe un pui de iepure, frecându-l de obraz. — Vezi ce drăgălaș e? zise Naoko, veselă. Apoi mi l-a dat și mie să-l țin. Boțul acela mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse Naoko, mângâindu-i căpșorul cu un deget și zâmbindu-mi. A fost un zâmbet atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tentativă de întrerupere temător-curioasă, pentru explicații, atât din partea Poetului, cât și a Fratelui. Să nu vă îndoiți! Să nu vă speriați! Nici unul dintre voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luat-o pe mama cu grijă și a așezat-o în căruță, în timp ce bunica mă ținea în brațele ei. S-a urcat și ea în căruță cu mine și tata a dat bici calului ca să ajungă mai repede acasă. Eu, boțul de carne cu suflet, nici nu plângeam, nici ochii nu-i deschideam, parcă nici nu respiram. La puțin timp, după ce au ajuns acasă, preotul Grigore a venit pregătit să mă boteze, căci se temeau să nu mor nebotezat, deoarece în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bani, cu ce să-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a face pâine de casă, neagră, la cuptor, dar, cel mai adesea, la rolă. Ăsta, Covrigel, plângea de mama focului, dacă măsa nu-i făcea, dintr-un boț de aluat, un covrigel. Asta era, asta a fost, marea lui fericire, până la plecarea prin străini, pentru a-și dezvolta, cum o da cel de sus, viața. Și, după cum se va vedea, n-a dat chiar rău. Adică, nu mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei dimprejur. Să studieze, dacă se poate spune astfel, să vadă, să înțeleagă, cum procedează ei, și cum ar proceda el, dacă ar fi în locul unora dintre dânșii. Rezultatele i se păreau a fi pozitive. Însă, dacă nu ai un boț de drojdie, pentru început; dacă nu ai o linguriță în cuib, atunci când, din laptele dulce, vrei să scoți un lapte prins, cu valențe superioare, cantitativ și calitativ, nu prea poți da înainte. A trecut, apoi, la agonisirea de bănișori. Trăgea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cumpărase chiar înainte să înceapă să lucreze ca tehnician de reparații și întreținere gradul II, la abatorul din Lexington. În ziua în care scrisese cecul de avans, Mark alergase prin tot orașul, sărbătorind de parcă tocmai s-ar fi logodit. Un boț proaspăt de rahat de câine o întâmpină când intră pe ușa din față. Blackie se făcuse mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și fiecare strigăt al fratelui ei cerea ceva ce pentru Karin rămânea de nedeslușit. Era din nou așa cum fusese când Karin îl văzuse pentru prima oară, când avea patru ani și se holbase de pe palierul de la etajul al doilea la boțul de carne înfășurat într-o pătură de un albastru-deschis, pe care părinții ei îl târâseră după ei până acasă. Prima ei amintire: stătea în capul scărilor, întrebându-se de ce se oboseau părinții ei să alinte ceva mult mai stupid decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este reprezentat de un imens magazin numit ShapeShifters, tot atît de mare ca un Home Depot. Pe rafturile lungi de o milă, obiecte făcute din „plastic inteligent“ se formează și se reformează. Wakefield Întinde mînă să ia ceea ce pare un boț de stofă; se rostogolește de pe raft și se revarsă ca o cascadă, ajungînd o băltoacă umedă pe podea. CÎnd Wakefield calcă În ea, se Înfășoară În jurul pantofului lui ca un galoș. O coloană sonoră liniștită le oferă vizitatorilor profesiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
goală. De citați vorbele mele, Vă rog, puneți... Fiind băiet, cutreiera păduri Și se culca ades lângă izvor; Visa cum zâne dănțuiau în zbor Și gâze mici, care purtau conduri. Ce vă-ntreb nu e o glumă: Care... creangă-i... boț de humă? A mâncat și caș și urdă, Pe la stânile din munți. După ce-a jucat la nunți Și-a bătut războaie mari Când cu turci, când cu tătari, El și-a cumpărat o durdă Și-o capaucă mai zveltă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mai bun azil decât acolo nu există, În Întreaga, scumpa și frumoasa noastră țară! Bine, mamă, oare de asta să te fi crescut, eu, o viață Întreagă, pe palme; oare de asta să te fi așezat, eu, ca pe un boț de aur, În palma vieții, și, să te fi menținut, acolo, În același fel, ani și ani, până când ai devenit cine ai devenit, și, Încă și după aceea? Da! De asta! Și, acum, te rog să taci! Lasă-mă să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mele. Și, sper, nu numai ale mele. Că, doar, lumea este, și Încă va fi, cu mult mai plină, În viitor, de femei ca mine! Să ne ridicăm, propuse, ea, cu voce sigură, dârză, dar, totodată, și dulce, precum un boț de miere, dintr-o prisacă pădurărească. Să ne ridicăm, și, dacă viața astfel a ordonat, să ne supunem acestui ordin, măreț și sacru: fiecare, cu calea, cu ce-i este dat să fie, al lui. Al lui și numai al
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Tratamente populare În faza incipientă, se "trage" umflătura prin frecții pe burtă cu apă caldă și săpun, cu ulei, unt ori cu untură, "de jos În sus", după care se pune pe testicul o bucată de mămăligă călduță sau un boț de ceară moale. Bolnavul este legat strâns cu un brâu lat, adică o chingă. Legători cu balegă de cal, bob fiert, rădăcini de boz, de brusture, cartofi cruzi dați prin răzătoare, ceapă albă sau hagimă, ceară, cenușă, făină de piper
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
care țin de spațiile mentale-sursă construite pe metonimii: Spațiul mental-țintă ION ILIESCU Ființă umană, gen [+masculin] Spațiul mental-sursă = nivelul meta-metaformelor Persoană bipeda, cu spatele încovoiat, ochelari, baston, rochie, mesaj lingvistic "Ai?!" → bunicuța Ființă umană, [+bătrân], gen [+feminin] Cap de lup, boț alungit, gheare → lup Animal carnivor Gluga roșie, pantofi roșii → ScufițaRoșie Ființă umană ficționala [+tânăr], gen [+feminin] Spațiul mental-țintă TRAIAN BĂSESCU Ființă umană, gen [+masculin] Spațiul mental-sursă = nivelul meta-metaformelor Uniformă albastră → căpitan de vas Ființă umană, gen [+masculin], [+poziție socială] Poză
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
românesc, Pentru gest îi mulțumesc. Ștefanie, Ștefanie, Tu ești o bijuterie, Pentru cei ce te iubesc Și cu drag te prețuiesc. Ești un îngeraș cuminte. Să-ți ajute Dumnezeu Că ești bucățică ruptă Din viața tatălui tău. Mama are-un boț de aur; Cea mai bogată din lume. Tu să-nveți și să crești mare Să-ți faci din virtuți renume. Ștefania noastră are Minte trează, suflet mare Ca fecioara între sfinți Ferice de-ai ei părinți. La această sărbătoare Noi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și „Cetățuia din Valea Berheciului”, Buc urești, 1928. Este valea câmpurilor pe care am hălăduit, du când vară de vară boii, vacile și odraslele lor la păscut, cu cărțile de literatură, puține atunci, în trăistuța în care mama îmi strecura boțul de mămăligă cu brânză de la oile pe car e fa milia le proteja cu mare și deosebită grijă. Tata și mama nu aveau grija cărții, că nu o știau îndeajuns, dar vegheau la traista noastră. Și din această cauză am
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cu coif penat; ți-amenință-al tău stat, Cînd tu, un prost moral, stai blînd și strigi: Vai, de ce face-așa? ALBANY: Vezi-te, demon: Hizenia nu pare la Vrăjmaș Oribilă că la femeie! GONERIL: Prost ridicol! ALBANY: Schimbat, mascat cu sine boț, nu-ți face De monstru chipul! De-ar fi-n firea-mi Aceste mîini de sîngele-mi s-asculte, Te-ar sfîșia și oasele ți-ar rupe. Oricît ai fi un demon, chipul femeiesc Te apară. GONERIL: Mare, curaju-ți strînge... (Intra
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și nici vreo altă poreclă. Mura și atât. Mura era proprietatea lui exclusivă și totală. În anumite momente de sinceritate, în care conștiința se răzvrătea în el și căuta să iasă la suprafață, spunea: Am cules-o din gunoi, un boț de carne învelit în zdrențe și uite ce gospodină am făcut din ea!". Într-adevăr, era perfect sănătoasă și nu prezenta nici un fel de semn a vreo unei boli fizice sau psihice. O femeie absolut normală din toate punctele de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]