1,790 matches
-
sufletul și să te familiarizezi cu personajul în pielea căruia ai intrat, să-ți faci ordine în gînduri. Ți se pune un nod în gît, auzi cum pietrișul de pe alee începe să foșnească tot mai aproape și cum tălpile unor bocanci bat cadențat pe treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
detalii. Aceștia văd pictural sau fotografic un ansamblu extrem de reușit din punct de vedere vizual și nu văd detaliile oferite de o atenție sporită, de lupă sau binoclu, de microscop. Pardon, microscopul este o altă chestie, este o intrare cu bocancii într-o lume care nu ne aparține. A naibii treabă, adică ne aparține, dar mai bine nu ne-ar aparține, sau, mai bine zis, este parte din lumea noastră, dar nu prea este a noastră... Na, că m-am încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deal pe firul izvorului până în cer și te întorci seara cu buzunarele pline de nori, cu sânul plin de nori, și aduci ploaia în bătătura ei și în bătătura vecinilor, și în bătătura întregului sat. La 15 ani îți pui bocanci în picioare, rucsacul pe umeri, fotografia în buzunarul din dreptul inimii și începi să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sigur, și iarăși ți se face de semn în podul palmei. Ora 5, frig, întuneric, spaimă. La ușa dormitorului, 40 de papuci aliniați pe două rânduri, doi câte doi, așteptau porția de libertate. Dimineața, roua felinarelor se imprima pe talpa bocancilor. În căptușeala hainelor, pe verticală, creșteau dungi simetrice. Deșteptarea, tilicari! Putorilor, la înviorare! Futu-vă mu-ma-n cur de fătălăi! Un-doi, un-doi, un-doi! Aleagă, vită, dumnezeii mă-ti, aleagă, împuțitule, labagiule... aleargă! Hai, mișcare, vreau mișcare, lepădăturilor! Scot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o iubire comună. Suferința poate avea o simțire comună, o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul de cordele, fii contemporan cu tine, cu seva ce rămâne dâră pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
călduri, futu-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o șatră de copii. Tu, închide-ți ușa, că năvălesc scamele! Frate-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca niște cioburi de sticlă sub tălpi: Trebuie să nu am nici o urmă de somn pe ele; Mântuitorul, tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești cerul cu bocancii, nu o mai poți lua de la capăt. Așa a pățit Iuda, Matiaș a evitat repetițiile. Primul pas ezitare, cineva se face că-i întinde o mână, altcineva îi arata sensul în sfârșit; când nu se mai aștepta, a primit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
motor ieșit din uz, torsiona sângele, prin vene așchii de viață resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
distracție peste noi. Spune-mi, părinte, ne este îngăduit să urcăm în carusel și să zburăm din cerul acesta în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți plângem de milă? Muncesc, bă. Nu stau după curul muierii, se învârte roata, iese banul. Voi ardeți gazul de pomană și pe deasupra vă luați de coaiele mele! La muncă, bă, la muncă! Sau v-a făcut mumele voastre în bocancii statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit în pronaos (mai departe se simțea necurat să treacă, chiar dacă biserica semăna cu un schelet devorat de corbi), a căzut în genunchi, a rostit canonul sfântului Efrem Siru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tată-su, fost sergent cu diagonală, și-a trimis odrasla la școala de majuri (îi plăcea haina militară, purta cămăși kaki, șapcă și pantaloni pană). La Fântânele se pare că i-a priit atmosfera. Rasofor, călugăr, diacon, toate la apelul bocancilor. Ceva nu este lucru curat. Boșorogul a murit și nu am avut pe cine trage de limbă, călugării bârfeau că mucosul avea mare evlavie la domnișoara Cătălina. Stai, stai, nu înțeleg nimic. Bă, tu vii la mine și raportezi "caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decupate dintr-o revistă, tătuța era îndrăgostit de jumătatea plină a paharului. Bătrânul nu s-a temut niciodată de moarte; a călca-o de câteva ori pe grumaz prin tranșeele Oituzului, la Odessa, la Cotu Donului; a lovit-o cu bocancii în plex, i-a suflat fum de mahorcă în ochi; tătuța a scuipat-o când a fost pus să mintă despre o crimă în lagărul Bogorodski, a înțepat-o cu baioneta în fund, după ce s-a întors din Siberia (bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spre sud-est un flux de mașini grele, dar nu știm ce transportă. Sarcina voastră este să aflați ce fel de mașini sunt și ce cară. În acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader. „Să pornim, copii!”... Aici, Petrică s-a uitat cam lung la ulcica goală și la oala
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu e chiar așa..., încercă el s-o tempereze, scuturându-și zăpada de pe bocanci. Ninge, ninge!... chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca pe un fel de Moș Crăciun, adus în casă la ceas de seară de ninsoarea de-afară. Mariana nu mai spuse nimic și se apucă să le pună masa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ai vrut democrație, hai? îi șuieră în ureche celălalt securist și, scoțându-și fulgerător din buzunar mâna stângă îl lovi cu un pumn greu în plină figură, apoi, la fel de fulgerător, îl izbi de câteva ori, precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate, Victor își duse instinctiv mâinile la față și se clătină pe picioare, dar nu se prăbuși. De ce nu ți-ai văzut de școală, mă? îl auzi și pe portar apostrofându-l, cu o mânie tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rânduri. Dar punk-ul românesc este doar o imitație tardivă și palidă a fenomenului care atinsese, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cote aproape globale. Tot mai mulți adolescenți delicați, însă lipsiți de un eșafodaj cultural solid plonjează cu voluptate în lumea bocancilor murdari, a acelor de siguranță și a crestelor vopsite în culori stridente, sperând că sfârșitul tuturor mecanismelor statului le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca indivizi sau, cel puțin, reducerea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
citește. Ele nu mă privesc. Conțin prea puține. Romanele lui Balzac, m-a învățat bunicul, conțin mai mult de patru mii de oameni. într-o după-amiază din primăvara trecută un necunoscut a venit până la modesta mea casă de pe munte. Avea bocanci grei, ținea în mână un baston și era îmbrăcat într-o salopetă cu pete, provenită din depozitele armatei. S-a prezentat și a spus: Nu peste mult timp are loc marele jubileu al lui Doré. Este un an important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să ajung pe acest munte. Cum ați spus că se numește? Muntele Ava, am zis eu. Exact. Muntele Ava. Așa este. Muntele Ava. Trăim într-o lume nouă, o lume de pelerinaje. Depozitul de materiale al bisericii vinde chiar și bocanci, special pentru asta. Carmelul există pentru a fi urcat. Biserica este tot una cu mișcarea necontenită, căci iată, Iisus Hristos colindă prin lume. în Biblia lui Doré nu există nici o biserică, am afirmat eu. Doar câte o sinagogă, dar nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vreo doi metri lungime pe doi metri lățime. Uriașă, ai putea spune. Să tot fi fost zece - cam același număr de bărbați și femei. Toți aveau haine la fel: treninguri albastru deschis, căciulițe tricotate, galben cu negru, și în picioare bocanci solizi, cu curele. Dar ce m-a frapat în mod deosebit a fost mărimea lor. Bunicul ar fi zis: Asta s-a mai întâmplat, nu-ți aduci aminte? Și apoi ar fi început să-mi spună din memorie un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fiind înlocuit de sine însuși într-o formă întinerită. Actualul meu bancher este cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și bocanci cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu. Zonele nou plantate, defrișările, însămânțările, pregătirea pământului, lupta împotriva dăunătorilor. Voiau să-i cinstească amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]