985 matches
-
cu totul excepțional. Iată câteva mostre: Metopă // Înlănțuite în piatră,/ febrile,/stele de mare-/ mâini albe,/ căutătoare în abisuri/ ostile -,/ ursitoare-n oglinzi/ cu chip de cocori/ sfâșiind falsa cortină/ de sori,/ a zidi - zidire/ a muri - murire/ cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > EMINESCU... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 531 din 14 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Eminescu, Eminescu, Eminescu... Bocet doinei glas să deie fi`ncă, of, s-au înțeles cu ucigașii de scânteie să ni-l stingă, să ni-l frângă să ni-l ia pe Eminescu și doar unii să îl plângă, să-l bocească, să-l iubească
EMINESCU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357557_a_358886]
-
doar unii să îl plângă, să-l bocească, să-l iubească doar în limba românească, și doar unii să îl ungă zeu pe stirpea strămoșească, și doar unii să-i stea lângă umbra lui cea eminească... Eminescu, Eminescu, Eminescu... doina bocet glas să doară fi`ncă, vai, ei s-au ales cu greu blestem și grea povară, închizându-l, ucigându-l pe eternul Eminescu și doar unii să-l regrete, să-l citească, să-l cinstească doar în limba românească, și
EMINESCU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357557_a_358886]
-
Eminescu și doar unii să-l regrete, să-l citească, să-l cinstească doar în limba românească, și doar unii să-l repete și să se învrednicească pe nemernici să îi ierte pentru crima eminească... Eminescu, Eminescu, Eminescu... glas de bocet doine-i pună fi`ncă, Doamne, au purces cu ticăloșii prin minciună să-l supună, să-l răpună chiar pe domnul Eminescu și doar unii să-l înjure, să-l uzurpe, să ni-l scuipe, tot în limba românească și
EMINESCU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357557_a_358886]
-
înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletuluiu, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele amețitor înmiresmate ale trandafirilor. Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă și acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele amețitor înmiresmate ale trandafirilor. Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă și acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele amețitor înmiresmate ale trandafirilor. Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă și acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
legat destinele în fața altarului, și-a condus mortul la groapă. În această limbă, dulce „ca un fagure de miere”, cum o numește Mihai Eminescu, românul și-a scris doinele, și-a preamărit eroii în balade, și-a plâns amarul în bocete. Cât adevăr în spusele lui Sadoveanu: „La noi, românii, întâi se aud cântecele și apoi răsare soarele”. Străbunii ne-au lăsat un grai frumos, melodios cum altul nu-i, datoria noastră este doar să-l rostim, să-l iubim ca
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
vrea să salte Frumoase cânturi strânse-n vechiul clopot. Mi-e dor de simplitatea mea bogată Închisă în cătunul fără școală, Iubirea de răzeșii mei mă poartă Scornindu-mi amintiri ce mă răscoală. Aud cum plânge satul după mine Un bocet sfânt ce sufletul îmi frânge, Prin sânge de răzeș ce-mi curge-n vine Durerea și suspinul lui m-ajunge. Tresar în somn, mă cheamă - acasă vântul Și florile de câmp, toate mă vor, Străvechilor păduri le aud cântul Chemându
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră unui bocet; o explozie de viață într-o masă diforma de suferință. De toate zbaterile durerii neputincioase, de moartea cuvintelor și de deznădejdea gesturilor; de dureri fără nume care pot zgudui fără limite un pumn nevolnic de oase. De blocajul paralizant în
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
gravă a poporului român, creația lirică (reverberând nuanțe evidente epico-dramatice) derulându-se spectral între momentele cheie ale vieții pământene: nașterea, pruncia, adolescența, maturitatea, senectutea și, inevitabil, moartea, căreia i se dedică o epopee aparte, abundând în ritualuri (pre/neo)creștine, bocetul cu valențe imemoriale, dar și dureroasa despărțire de cei dragi. Cu certitudine, creația lirică a lui Ion C. Duță reprezintă un tablou - ce se dorește complet - al trăirii și spiritualității românești, frumos filigranate în doruri, nostalgii, bucurii și împliniri fără
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360532_a_361861]
-
ce duce către casă. TREC ÎNGERII CU ARIPI INMUIATE ÎN CENUȘĂ Trec îngeri cu aripi înmuiate-n cenusa Arhangheli bolnavi printre zori cenușii Copacii nebuni ciocănesc pe la ușă Și caii nechează în ore târzii. Își scutură pomii podoaba sumară Cu bocet de frunze, un veșted prohod Și păsări în ceruri tăcerea-nfioară Iar clipele mor risipinduse-n glod. Arhanghelii trec într-un zbor eșuat Ghirlande de flăcări să ardă în cer Când iadul din mine rămâne-ngropat În toamna bolnavă cu brume și
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
logodna veșniciei, pecetluindu-și Destinul cu sângele mucenicesc pe Hrisovul heruvimic: în dor și suferință, în crez și îndurare, în chin și sărbătoare, în frângeri și înălțări, în tăceri și mărturisiri, în așteptări și împliniri, în înfricoșări și extazuri, în bocete și psalmi, în jale și hori, în apusuri și răsărituri, în lanțuri și libertate, în îngenuncheri și slavă, în cătușe și har, în chemări și alegeri, în suspine și Liturghii, în defăimari și laude, în lepădări și jertfe, în vânzări
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
toate una s-au făcut./ O cruce mare strălucea./ Sub gruel ei un Om zăcea./ -Tu cum de poți să le mai duci,/ Atâtea cruci, atâtea cruci?...(Crucile). Spărturi de beznă s-au năpustit peste marama sufletului lumii, punându-i bocetul în marș. Șoaptele inimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase și luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi de ceară, iar
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
sunt./ S-a desprins din infinitul vărstelor milenare/ o fărâmă din ființa neamului ce trudește aici,/ pe bolta înălțimilor dure s-au aprins felinare,/ iar sub catapiteasma spațiului mioritic ard licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri, uitările,/ și calea lactee și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară s-au
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în Golgota iluziilor. Primăvara ca o aducere aminte răspândește mireasma
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și Codrul, Viețuitoarele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se oprește brusc când mulțimea îi pecetluiește finalul printr-un “olé” unanim. Paso își continuă drumul. Singura procesiune lipsită de orice acompaniament muzical este renumitul “Paso del Silencio”, impresionant pentru că decurge într-o tăcere mormântală. La fel, “Paso de los
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
correctde-a pururi și în vecii-vecilorfără identitatenu-mi sugruma deznădejdealas-o naibii să se exprime liberîntr-o lume obsedată de perfecțiune încorsetată în cămăși de forțăalbeîntotdeauna albenu-mi spune că trebuie să mă spăl în fiecare dimineațăcu sângele proaspăt scursdin carnea cireșelor de mai... V. BOCET, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015. tu umbră eu umbră tu daltă eu lemn tu litera albă eu singurul semn uitat într-o carte din care ai rupt filă cu filă când calm
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȚIPĂ TOAMNA... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Țipă toamna, mă sfâșie Ca un bocet lung de doliu, Lumea parcă-i o fâșie Dintr-un zdrențăros lințoliu... Ca un giulgiu peste groapa Între ceruri excavată, Cade peste lume pleoapa Norilor din neagra vată... Mor copacii, frunza moare, E-un mormânt imens văzduhul, Păsările călătoare Își
ŢIPĂ TOAMNA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359867_a_361196]
-
Acasa > Poeme > Devotament > BOCET Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului tu umbră eu umbră tu daltă eu lemn tu litera albă eu singurul semn uitat într-o carte din care ai rupt filă cu
BOCET de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359676_a_361005]
-
simplu a fost te-ai întors printre vii să mi ascuți iar dureri să mă rupi în fâșii să mă-ntinzi pe sub meri umbră caldă -ngropată în pământul de flori prinsă-n scâncetul lunii sub arcuș de viori Referință Bibliografică: bocet / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
BOCET de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359676_a_361005]
-
două fire răsucite. Unul alb și unul roșu. La mâneci, pe piept și pe poale erau cusături cu ciucuri din fire albe și roșii, împletite. - De ce să-mbrac cămașa asta? întrebă Mărțișor. Femeia izbucni în hohote de plâns, glăsuind printre bocete: - Of! Cămașa asta am făcut-o din pânză țesută cu lacrimi și durere, că mi-au murit bărbatul și feciorul, dar și din dor și din speranțe. Da. Am cusut firele albe din speranță, lacrimi și dor și le-am
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]