989 matches
-
este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Bertzi, Daniel Iancu, Nicu Alifantis, Victor Socaciu, Vasile Șeicaru, Mircea Vintilă, Tatiana Stepa, Ștefan Hrușcă, Mircea Baniciu, Ovidiu Mihăilescu. Încă de la începutul carierei a fost susținută de folkistul și compozitorul Valeriu Sterian, alături de care a lansat piesele "Maria de Mangop", "Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt" și " Ușa ce-o încui". Cea care a sfătuit-o să urmeze o carieră muzicală a fost marea actriță Leopoldina Bălănuță, iar cea care i-a sugerat să cânte colinde a fost actrița și cântăreața
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
Gospel Sound: Good News and Bad Times" consideră că melisma utilizată în muzica gregoriană „poate face ca sensul cântecului să devină mai înălțător, atât pentru interpret cât și pentru credincioși”, iar cele folosite în bisericile afro-americane „își au rădăcinile în bocetele din folclor și în tonalitatea tristă”. PopEntertainment.com critică utilizarea în exces a acestui ornament muzical, afirmând faptul că „vocea interpreților actuali dansează pe o notă” și că „prin supra-interpretarea cântecului (...), soliștii contribuie fără să știe la banalizarea muzicii de
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
altul, în vest se amestecă trei melodii între ele, aparent fără reguli prestabilite. Muzică originară este atonala. Vocile feminine lipsesc în corurile tradiționale georgiene, în repertoriul cărora intra mai ales cântece de luptă, de ospăț sau de muncă, dar și bocete sau imnuri religioase. Regizori:
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
această zonă a țării, înzestrată fiind cu o aleasă cultură și cu un rafinat gust pentru autentic și inedit - ea cultivă doina cea tărăgănat curgătoare, cîntecul de joc și de nuntă, și cîntecul de jale - “șoptit” și “fluierat” - mai mult bocet, dar de un colorit aparte. Vocea caldă, cu un timbru specific, modulată cu ușurință, și versurile încărcate metaforic, deși foarte simple - concură în egală măsură la crearea unei stări “poetice” greu de înlăturat din sufletul ascultătorului. Cântecul, chiar cel de
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat, Apă multă și vin mult Să dea Domnul ca un sfânt, Apă multă să ne ude, Să ne facă poame multe!”.</poem
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi - apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit "Gigantul", având 42 de tuburi
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
o nuanță întunecată, fapt ce-i permite „să personalizeze fiecare compoziție pe care o cântă.” Mai mult, unii recenzori admirau versatilitatea cu care Kerli își interpretează compozițiile spunând că „vocea să se poate transforma dintr-un fredonat fermecător într-un bocet plin de durere”. În ciuda părerilor în general pozitive ale recenzorilor, au existat persoane care au criticat-o pe artistă, numindu-i glasul „subțire și inconsistent”. Conform recenzorilor "site"-ului Allmusic genul muzical abordat de către artista este pop-rock-ul, stilurile sale favorite
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
alții la aceasta.] În bisericile noastre nu vom trage clopotele decât foarte încet și nu vom ridica deloc vocea la rugăciune [și la cântările noastre religioase], când un musulman va fi de față; vom face să nu se audă deloc bocetele, când ne petrecem morții; (...) nu vom ține în mână pe stradă lumânări (aprinse) (...); [nu ne vom aduna împreună într-un cartier musulman, nici în prezența musulmanilor]; nu ne vom îngropa morții în apropierea (cartierelor) musulmanilor, (...) nu vom lovi niciodată un
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
care le-a inclus în Spitalul Amorului. Editorii volumului observă de altfel interferența profundă dintre folclor și literatura cultă în mediul sătesc. Pentru perioada interbelică, mai recentă, atunci când studia riturile de moarte din satul Drăguș, Brăiloiu a observat că în afară de bocete și cântece religioase, repertoriul funebru includea și versuri, iar unul din ele avea drept text O fată tânără pe patul morții. Tot grație broșurilor lui A. Pann se răspândesc cântece pe versurile lui C. A. Rosetti sau un cântec de
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
arată localitățile de unde s-a cules. Între 1889 și 1892, s-au cules mai mult de două mii de cântece poporale lirice și epice, dintre care a ales, cum spune autorul, pe cele mai importante. Cântecele de dragoste, leagăn, de cătănie, bocetele, colindele, descântecele, cât și baladele, basmele din aceste culegeri, oglindesc o gamă amplă a sentimentelor omului din popor. În a doua parte a prefeței, arată însușirile gramaticale, mai ales fonetice, ale graiului bănățean, dând exemple. Hodoș arată că: Alte însușiri
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
de la armată: Din unele cântece cătănești se desprind condițiile sociale caracteristice vremii în care a trăit E. Hodoș: Alte cântece reflectă traiul greu din armata austro-ungară și sentimentul înstrăinării: Volumul "Cântece bănățene" se încheie cu capitolul "Diverse" care cuprinde un bocet, colinde, jocuri de copii. Bocetul "Zorile" constă într-un dialog al omului din popor cu zorile. Dialogul dă la iveală dorința omului ca zorile să întârzie până se desparte sufletul de trup și cel pierdut de cei din familie: În
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
cătănești se desprind condițiile sociale caracteristice vremii în care a trăit E. Hodoș: Alte cântece reflectă traiul greu din armata austro-ungară și sentimentul înstrăinării: Volumul "Cântece bănățene" se încheie cu capitolul "Diverse" care cuprinde un bocet, colinde, jocuri de copii. Bocetul "Zorile" constă într-un dialog al omului din popor cu zorile. Dialogul dă la iveală dorința omului ca zorile să întârzie până se desparte sufletul de trup și cel pierdut de cei din familie: În colecție se află și două
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
după moartea sa, în 1849. El este, probabil, cel mai cunoscut pentru utilizarea diacopică a cuvântului „clopote”. Poemul are patru părți; fiecare parte devine mai închisă și mai întunecată pe măsură ce poemul progresează de la „clinchetele și singhetele” clopoțeilor din partea I la „bocetul și mugetul” clopotelor din partea a IV-a. Acest poem poate fi interpretat în mai multe moduri diferite, dintre care cea principală este pur și simplu o reflectare a sunetelor pe care clopotele le pot face și emoțiile evocate de acele
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
din centrul și sud-estul continentului, dar mai cu seamă în regiunile montane intercarpatice, “cu toată presiunea religiilor monoteiste asupra lor”. O parte au persistat în producțiile folclorice autohtone, așa cum ne demonstrează cu prisosință și versiunea-colind a "Mioriței", dar și numeroasele bocete care vorbesc despre depunerea armelor în mormânt.
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
a Domnului nostru Iisus Hristos), mulți săteni în frunte cu Clerul, școala și autoritățile locale asistă la parastasul ce se face în amintirea celor căzuți pe câmpul de luptă. Ghirlande de flori acopereau mormintele, lumina lumânărilor aprinse la fiecare mormânt, bocetele duioase ale femeilor, glasul preoților, al cântăreților și al corului școlar, făceau o atmosferă așa de pioasă și de înălțătoare, încât storceau lacrimi din ochii tuturor. În ziua de 19 Aprilie 1918, Regina Maria vizitând cimitirul Eroilor de la Cașin - Curița
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și etape succesive: de separație ce preced nașterea, nunta, moartea, apoi cele de prag și cele de integrare. Prin ritul de prag al morții omul se apropie de tenebrele ei. Venind din vremuri ancestrale, tradiția ritului de prag include un bocet al zorilor și la fel de impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc diferențele dintre categorii de oameni pe sexe
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
preced nașterea, nunta, moartea, apoi cele de prag și cele de integrare. Prin ritul de prag al morții omul se apropie de tenebrele ei. Venind din vremuri ancestrale, tradiția ritului de prag include un bocet al zorilor și la fel de impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc diferențele dintre categorii de oameni pe sexe și generații. Îndepărtarea de sacru prin
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
bagă într-ale noastre". Fără suportul bisericii, reprezentanții statului evită sancționarea juridică a profanării mormântului. Justiția aparține, în această situație, exclusiv comunității și, grație intervenției acesteia, ordinea este restaurată. Relația dintre justiție și ordinea socială se realizează și prin ritualul bocetului. Există situații în care mortul este tras la răspundere pentru modul în care și-a trăit viața, după cum există situații în care mortului i se face dreptate, iar cei care au greșit față de el, în viață fiind, primesc o sancțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în viață fiind, primesc o sancțiune morală din partea bocitoarelor. Ordinea socială acționează cu întârziere, dar într-un mod irevocabil în salvgardarea normelor fundamentale. În ambele situații este vorba de a restabili o normalitate în relația decedatului cu lumea vie. Dispariția bocetului semnifică faptul că conștiința comunitară nu se mai consideră rănită de moartea unui om, consemnând totodată lipsa de valoare a decedatului. Această dispariție pune în paranteză relația dintre persoană și comunitate și, ca atare, face caduc orice act de justiție
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
act de justiție. De aici remarca uneia dintre bocitoarele lui Stahl: "Pe tine te-o cânta noră-ta când ai muri? Aoleu!", cu alte cuvinte, acum, în timpul vieții, se conștientizează că dispariția omului nu va fi resimțită cu durere. Absența bocetului anulează totodată și ideea că "viața este supraviețuire. A supraviețui în sensul curent înseamnă a continua să trăiești, dar și a trăi după moarte"3. Nu se va mai pune problema restabilirii vreunui raport justițiar între cei morți și cei
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este cel al Școlii Sociologice de la București a lui Dimitrie Gusti, efort ce aparține Sandei Golopenția, lui Zoltán Rostás și doctoranzilor lor. Publicarea operelor celor care după 1945 au fost vitregiți de istorie intră în logica reparării nedreptăților făcute, similară bocetului tradițional. E vorba, în fond, de a restaura dreptul posibilității, a lui "ce-ar fi fost dacă", de a genera o supraviețuire, a cărei posibilitate, spune Derrida, "vine din capul locului să disloce și dez-ajusteze identitatea cu sine a prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
astfel de taxonomii toate varietățile. Când se are în vedere criteriul muzical, se constată că același conținut literar poate fi cântat pe melodie de doină, de joc sau de leagăn, în timp ce o aceeași melodie poate însoți un text epic, un bocet, un c. de leagăn sau un c. ritualic. Din analiza muzicală a speciei au rezultat și grupe noi, cum sunt: c. modern, c. cu acompaniament ș.a. Interferențe se produc și la nivelul raporturilor cu alte genuri și specii. Deși strigătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
îngr. Maria Croicu, introd. I. C. Chițimia, București, 1970; M. Eminescu, Opere, VI, îngr. Perpessicius, București, 1963; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I-II, București, 1900; ed. îngr. și pref. Iordan Datcu, I-III, București, 1980-1981; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de ale poporului, București, 1909; G. Alexici, Texte din literatura poporană română, II, îngr. și introd. I. Mușlea, București, 1966; Seb. Bornemisa, Cele mai frumoase poezii poporale, Orăștie, 1912; Béla Bartók, Cântece poporale din comitatul Bihor, București, 1913; T. Pamfile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]