650 matches
-
în celebra Scrisoare cătră Zulnia, piesa centrală a seriei de poezii închinate acestui personaj: Zî citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă:/ „Am o inimă în lume care știu că mă iubește/ Și acum, în depărtare, pentru mine să bocește.”/ Ars am fost de-a ta iubire, ah, cît te-am iubit de tare,/ Dar această despărțîre m-au aprins cu foc mai mare (Scrisoarea către Zulnia). Ca și iubirea nefericită a Iuliei pentru Ovidiu sau a Heloisei pentru Abélard
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și nu poporul însuși e cel ce inventează, creează poezia ori și-o extrage dintr-un fond tradițional; el delegă, oarecum, aceste sarcini, unor personaje specializate. în ce privește bocetele de la înmormântări, am observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din familie bocește totuși, o face pe bază de texte melodice variate cu scurte texte poetice în care se implică personal - câteva versuri, nu
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
delegă, oarecum, aceste sarcini, unor personaje specializate. în ce privește bocetele de la înmormântări, am observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din familie bocește totuși, o face pe bază de texte melodice variate cu scurte texte poetice în care se implică personal - câteva versuri, nu mai multe, în timp ce oficiul, ca și sacru, deși nu e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută acest
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
Mă scuzați: mi s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului șef al Mănăstirii Argeșului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici urmă de revoltă, sau de vreun reproș cât de mic, pe când în zilele noastreeee... Ana s-ar numi Andreea, numele tatălui din
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
de șoim sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist, fost amant al moșieriței Păvăloaia
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
cerută. A doua scrisoare e datată tocmai 8 aprilie 1977, după cutremur. Începea prin a-i mărturisi: "... Deci ne-am cutremurat. A trebuit să strîngem molozul de pe jos, să ne ridicăm cărțile, să ne plîngem amicii terciuiți și să ne bocim orașul". Cînd, în aprilie 1978, dl Ion Simuț i-a trimis o ediție Agârbiceanu, prefațată de d-sa, Paul Georgescu i-a răspuns a multumire, notînd, în misivă, gînduri și opinii interesante despre proza lui Agârbiceanu, Sadoveanu, Hogaș. În următoarea
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
în cealaltă moare un copilaș "cu păr blond, / cu lumină în priviri / și cu suflet de argint" sau "fata cu obrajii pali/ cu viață-n ochii umezi/ și cu moarte-n trup uscat". În ambele poeme, martorii sînt păpușile, care bocesc de-a valma creaturile umplute cu tărîțe și pe cele din carne și sînge. PĂpușile cu care s-a jucat ( în realitate sau în poezie) "ființa mică" Eugen Ionescu nu sînt simplă recuzită, ci modelul omului ionescian. Elegie pentru păpușa
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
a fost adusă acasă de fratele mort, Kostandin, iar mama și fiica, paralizate de întâmplare, sunt în pragul morții. În piesa lui Blaga atmosfera de miracol și mister se instalează abia în tabloul al doilea. Peste sat trecuse ciuma, „bătrânele bocesc cu gesturi dintr-un ritual ancestral”. Poate că, în concepția regizorală a lui Dan Puric, tabloul ar fi însoțit sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați din borcan o fată-șobolancă ia borcanul și-l strînge la sînii uzi ce vînt mișcă clopotele, cine pe cine bocește acolo în rîu o umbră de smoală - e călărețul fără cap, zic copiii învățătorul tremură de frică, el a văzut totul, va înnebuni probabil privește o clipă în jos tu lună bălaie și vezi pe cîmpul fără recolte cum dansează
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
fără niciun locuitor „Jurnal de Chișinău”, 24 iulie 2007 a murit s-a stins și ultimul locuitor din satul neantului european și nici una din cele două mitropolii n-a venit să-i țină lumânarea în urma sicriului bocitoarea abisului l-a bocit cu glas de nisip și de scrum cu banderole negre de vopsea chinuită câteva pagini rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul fără nici un locuitor
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
și acele lacrimi doar treceau prin noi în drumul lor spre altceva; făceau parte dintr-un rîu de lacrimi care ne traversa ființa de la începutul timpului. Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi ne împotriveam cît puteam, bocind și certîndu-ne cu ceva invizibil în limba lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte la Auschwitz, au fost sorbite de acest rîu. Acum plîng rar. Cîteodată sînt plin de dragoste sau de regrete și simt cum îmi vin
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Mass media a făcut liste cu beneficiarii regimului mai blând din Noul Cod Penal, intrat astăzi în vigoare. Numele mari de pe listă sunt cele ale lui George Copos, MM Stoica, Cristi Bocea, Ioan Becali, Victor Becali, Jean Pădureanu, Gică Popescu și Gigi Nețoiu, în dosarul Transferurilor, al lui Sorin Ovidiu Vîntu și Nicolae Popa, în dosarul FNI, al lui Mihai Necolaiciuc sau al lui Miron Mitrea. După NCP în aceste cazuri s-
Surpriză. Marele beneficiar al Noului Cod Penal este… () [Corola-journal/Journalistic/32716_a_34041]
-
Și cuie-mi intră-n tâmplă. Eu nu mai simt miros de tei În viața mea postumă, Nu văd nici vajnici pui de lei, Doar mucegai și humă. Luceferi nu mai strălucesc Cand țara e o rană, Copiii mamele-și bocesc, Că n-au în blide hrană. Cântat-am graiul românesc, Această dulce limbă. Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc Prin alte țări o schimbă. Degeaba le-am lăsat cu dor O “Doină”, să tresară! Trecutul nu e viitor Și
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
București, deprinzându-mă cu atrăgătoarele mulțumiri ce se puteau gusta în această veselă capitala, unde făcusem și câteva cunoștințe plăcute, m-am pronunțat pentru ideia de a rămâne aici, spre a frecuenta scoalele publice. Deci maică-mea, după ce s-a bocit cu mine de gât o zi întreagă, a plecat spre a se întoarce acasă, unde numeroasă să familie o aștepta cu dor. Ea, plecând, mi-a lăsat că zestre un băiat de Țigan, din vechii mei adjutanți, format prin practică
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
ea;... în momentul acela, așadar, mai ales cînd și auzisem de ce plîngea, într-o limbă greu de înțeles, încît ce spunea trebuise să mi se traducă pe loc, de Karin, în românește; pe scurt, - ce s-o mai lungim, - femeia, bocind, zicea cam așa: ...Și noi care aici avem de toate și mîncăm atîtea (ho-ho hooo! plînsete în toată regula!) și zicînd acestea, căzuse deodată în genunchi ca la biserică înaintea altarului; apoi, izbucnind în hohote și mai grele și mai
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
creștini cu frica lui Dumnezeu, admiratori ai Geniului Cuceritor, — ai Voștri prea plecați robi, ascultători. (INDESCIFRABILI) Post-scriptum. Pe Hamza, vestitul Vostru ghenerar, tras în țeapă, l-am îngropat după datina noastră ortodoxă, alta neavând, deocamdată. Muierile noastre miloase l-au bocit cu respect, iar în prezent îi fac pomeni, parastase... — aceeiași preasupuși robi..." * Puterea politicăare în mână deciziile practice. Cultura e întemeiată pe o viziune de durată. Adăugați instinctul de conservare, de la analfabeți până la cei mai rafinați intelectuali. Subconștientul lor, colectiv
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
împușcă, fiindcă, dacă i-ar fi dat drumul, tot ar fi murit în pădure sau ucisă de celelalte jivine. La moartea lui... (șters apăsat). La editură... miting... Frusina, femeia de serviciu bătrână care face curat și aduce în pauze sandviciuri, bocește în gura mare pleznindu-și palmele una de alta, ritmic, zbierând: Și-acum ce ne facem... fără el... ce ne facem noi... acuuuuu (în loc de cuvintele religioase sau închinări, bocetul e el însuși cenzurat, strict laic, în timp ce ceilalți, femeile simple mai ales
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
am descoperit un centru de modificare comportamentală și după cinci săptămâni el a rostitit primele cuvintele. Am murit și am înviat când l-am auzit. Nu era vorba cât de puternică ești, ci cât de fericită. Nu aveam timp de bocit și de plâns. Mi-a dat motive să fiu bucuroasă. Părinții mei și sora mea au fost alături de mine. Credință a venit în mod natural. Viața noastră s-a schimbat în bine, desi Andrei nu a mai beneficiat de terapie
O actriță vorbește despre fiul său autist. "Am murit și am înviat" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/60843_a_62168]
-
de cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să le explice clar și convingător înțelesul. Undeva pe deal, deasupra lor, o vioară picura acordurile triste ale cîtecului Lorena. Unioniștii răniți gemeau și se văitau și boceau clănțănind din dinți pe cîmpul înghețat, iar unii strigau numele persoanelor iubite. Inman a dat o raită nocturnă pe cîmpul de luptă, doar ca să vadă roadele eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri dezmembrate în
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
a anului, la doar șapte zile de Sărbătoarea primăverii. Vântul era rece și geros, iar norii plumburii se țeseau strâns pe cer. Mână după mână de măzăriche asemenea boabelor albe de orez mi se lăsa pe lângă gât. Soția mea, Bai, bocea nu departe în spate; nu o auzeam însă pe concubina întâia, Yingchun, și nici pe cea de-a doua, Qiuxiang. Yingchun avea copii mici de îngrijit, așa că era de înțeles că nu venise să mă conducă pe ultimul drum, însă
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
referea la secretari, nu la cota unică, auzise el o cifră, dar, ce Dumnezeu? Cu atâtea pe cap, cine să le mai țină minte pe toate? Ce mai observă EvZ? Că ”Băsescu a dat în guvernul Boc”. Deci, e liber la boci. Bobby, arată-ne ce poți! Dacă se răzgândește șeful, însă, n-aș vrea să fiu în pielea Francescăi. Eu zic, totuși, mai bine să întrebi! Jurnalul Național are o Ediție de Colecție cu Videanu. Astăzi, scrie despre abonații de partid
Ziare, la zi: EvZ speră că s-a deschis sezonul la boci () [Corola-journal/Journalistic/28022_a_29347]
-
prindă cititorii, titlul de a-ntâia este ”PDL se scufundă”. Vezi bine, vorba maestrului Cristoiu, vor să dea impresia că articolul e critico-apocaliptic. În articol, o serie de texte pe care le-a mai vehiculat Udrea: că partidul e una, bocii sunt alta, că PSD nu vine cu soluții, că presa face politică partizană împotriva PDL. Ce m-a frapat este atenția acordată acestui țucălar de la Cotroceni. Domnilor, parcă rostea Iorga vreo cugetare epocală, parcă Maniu cutremura Parlamentul cu cine știe ce declarație
Ziare, la zi: Ce-a adus duba pentru Rammstein () [Corola-journal/Journalistic/28042_a_29367]
-
Îl fac praf niște cuvinte. Mă făceam că asist la slujbă, dar, de fapt, experimentam acolo. Cuvintele scrise păreau puternice și descurcărețe, iar popa n-a fost în stare să citească până la capăt, i-au căzut foile din mână și bocea de-a binelea” (p 190). Fără acele foi, preotul n-ar fi sesizat, poate, tragedia, ducându-și, rutinier, ritualul la capăt. Ceea ce reprezintă, da, o tragedie cu mult mai mare. Zguduitoare în sine. Că Un Cristian n-a reprodus, în
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Preot într-o bisericuță de țară. După vreo trei ani a plecat de-acolo și s-a dus la Lubbock și cînd le-a spus la oameni că pleacă, ei au rămas acolo în biserică și s-a pus pe bocit. Bărbați și femei laolaltă. El i-a însurat, el i-a botezat și tot el i-a înmormîntat. Avea douășunu de ani, poate douăjdoi. Cînd ținea slujba, oamenii stătea în curtea bisericii să-l asculte. Asta m-a surprins. În
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
-i vezi că-s însurați și se descurcă. Își aduc nevestele cu ei. Își aduc chiar și copiii. Nu se întorc ca să mă vadă pe mine. Îi văd cum își prezintă nevestele ori iubitele și după aia se pun pe bocit. Oameni mari. Care-au făcut niște chestii destul de urîte. Știe ea ce face. A știut dintotdeauna. Sigur că în fiecare lună depășim bugetul cu închisoarea dar ce poți să faci? Nu poți să faci absolut nimic. Nu poți și gata
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]