538 matches
-
da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
răspunse Adrian înălțînd resemnat din umeri, atunci nu mai e nimic de făcut! Deși, deși, adăugă după câteva clipe. Nu știu dacă m-am făcut înțeles... Intrară într-o sală nu prea spațioasă, slab luminată, care părea a fi bar, bodegă și totodată cafenea. Orlando îl conduse direct către ultima masă din fund. Îndată ce-l văzuse intrând, barmanul se luă după el. - Dă-ne ce ne trebuie, îi spuse Orlando fără să întoarcă capul. Îl lăsă pe Adrian pe canapea și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ți se împletesc într-un mod foarte neașteptat chiar pentru tine. Plecând ultimul de la birou (așa cum sunt toți obișnuiți să te vadă), ai dat nas în nas, pe la Sărindar, cu amicul Bădescu. A ținut morțiș să mergeți pentru aperitiv la bodegă, la Mircea. (De reț. : Bădescu despre prim-ministrul Brătianu : acest om nu este popular, dar e drept că nici nu ține să fie. Lasă a fi bălăcărit și înjurat în gazete, fără a-și lua o măsură de apărare, disprețuiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
1916 Vreme încă bună. Izolare totală, din care m-a scos amicul Victor, ce de mult amenința cu o vizită. A trecut astăzi, pentru că tot nu s-a deschis tribunalul, iar prohibiția băuturilor spirtoase îi strică tabietul cu aperitivul la bodega Mircea. La 11 și jumătate a sunat la ușă. Soneria nu s-a auzit, pentru că de ore întregi treceau coloane de artilerie. Geamurile zăngăneau de tropotul cailor pe pavajul abia terminat și de huruitul chesoanelor. Victor însă nu a riscat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
victimă a vreunui localnic plin de personalitate (de profesie călău), deși e clar că nu i-a trecut vreodată prin cap să se plîngă. Unde se duc ele sîmbătă seara să se distreze? N-are importanță unde, probabil prin vreo bodegă insalubră care se cheamă Calypso și care trece drept discotecă. Ideea e să nu se aleagă cu vreo sarcină nedorită, pentru că un avort e o chestie dată dracului. Altfel, pe acest tărîm de lapte și miere, gonoreea abia dacă face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și a pornit spre casă, nu înainte de a trece pe la o brutărie aflată în drumul lui, de unde a cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a cumpărat bomboane. „Să-i îndulcesc sufletul Marandei măcar cu atâta” - gândea în timp ce bodega de peste drum îl atrăgea ca un magnet... Nu a rezistat și a intrat... După primul țoi de rachiu, parcă ar mai fi mers încă unul, dar și-a pus capul în piept și a ieșit cu pas apăsat... Pe drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-am spus că sânt logodită cu un român și că plecăm în Grecia. Abia când ne-am întîlnit a treia oară a aflat adevărul, că nu eram nici grecoaică, nici logodită. De atunci mă aștepta ore întregi într-o bodegă din fața casei, pândind să ies în oraș ca să mă vadă și să-mi vorbească. De câte ori nu mi-a propus să ne căsătorim! M-ar fi luat, sânt sigură, chiar dacă i-aș fi mărturisit că sânt însărcinată. De ce să-ți ascund
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stradă la stînga, pînă ajungea, după două intersecții, la Parcul Central. Apoi să meargă tot Înainte pînă dădea de una din scările care coborau spre Bulevardul 28 Iulie, principala arteră din Chosica de Jos, largă, plină de prăvălii, magazine și bodegi. Luînd-o pe una dintre ultimele străduțe care se deschideau din bulevard, ajungeai În piață, În fund, lîngă rîu, nu era greu de găsit. Desigur că o asemenea aventură l-ar fi putut speria pe orice copil de vîrsta lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ești nebună de legat!, dă-i drumul, Paul!, hai s-o ștergem, să luăm puțin aer curat, ține-te de mijlocul meu, Sue, da, Paul, ai mai mers cu motocicleta, Sue?, mai repede, mai repede, Paul, s-au Închis toate bodegile, Sue, Stanhope Gardens, mai repede, Paul, mai vrei un whisky. Sue?, aș vrea ca nimeni să nu se amestece În viața mea, aș vrea să mă simt Întotdeauna liberă. Paul, good-by, baby. Paul!, Paul!, Întoarce-te, Paul!, mucoasă nebună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Până m-or băga-n mormânt: Ce-am avut și ce-am pierdut!... ...IV.11. ... “O știți p’aia cu teatru?” “Nu. Care?” “Ascultați. Cică Bulă și nevastă-sa au venit la oraș. Au târguit, au fost și pă la bodegă, da’ au cam rămas fără bani. Aproape că nu mai aveau decât pentru autobuz. Până la ora plecării mai era timp berechet. Dumnealor li se cam făcuse foame, da’ bani ioc! Tot mergând ei așa, vede bulă p-un gard un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și eu nu știam unde voi dormi în noaptea aceea. În întunericul nopții orbitoare, toate întâmplările mele semănau mai mult a ficțiune, de parcă aș fi fost ușor drogat. Capul îmi era însă perfect limpede. M-am îndreptat încetișor către o bodegă din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din satul de pe insula aceea, cu buchete de verdețuri și legături de ceapă, cu o mașină de gătit foarte mare. Am pus tava pe masă. Bucătăreasa mi-a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mie. O urmă ciudată de zâmbet se deslușea pe chipul ei. Mi-ar fi fost greu să-i pun întrebări în limba engleză pe care nu cred că o știa deloc. Am ezitat o clipă, apoi am renunțat. Am părăsit bodega aceea și în zece minute am ajuns pe o plajă asemănătoare cu cea a lui Estash; am plecat în larg înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
2. Renaștere perpetuă Prin codrii mei de visuri, te căutam precum Doinaș “mistrețul” său... Ce ideal fantastic! să faci din cărărui un lung și tainic drum ca-ntinsul mării mele de plastic și elastic și m-am oprit în portul bodegilor cu bere când te-am zărit la masă învăluită-n ceață, izvor de poezie, iubire și putere făcând din noaptea mea eternă dimineață; vedeam cum din cenușă renaști precum ai fost când îți căutam urma și tu erai pe-aproape
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcîndu-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpă la closet și se întoarce în cameră, culcîndu-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. ― Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil..." Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de mult. Altfel mă mâncau șoarecii aici." Și mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în coridor. O vreme i-am mai auzit pașii. Apoi am așteptat. Ce? Nu știu. Dar pe măsură ce tăcerea devenea mai apăsătoare, îmi pierdeam curajul. Eram din ce în ce mai demoralizat. Mi-am amintit din nou gesturile mecanice ale fetei care spăla paharele la bodega de lângă gară și vorbele bețivului cu care stătusem la masă: Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă". Viața? li cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? încercam să găsesc un răspuns la această întrebare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpa la closet și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de mult. Altfel mă mâncau șoarecii aici”. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în coridor. O vreme i-am mai auzit pașii. Apoi am așteptat. Ce? Nu știu. Dar pe măsură ce tăcerea devenea mai apăsătoare, îmi pierdeam curajul. Eram din ce în ce mai demoralizat. Mi-am amintit din nou gesturile mecanice ale fetei care spăla paharele la bodega de lângă gară și vorbele bețivului cu care stătusem la masă: „Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă”. Viața? Îi cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? Încercam să găsesc un răspuns la această întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nimic. 115 Dacă ochiul ar putea vedea demonii care populează universul, existența ar fi imposibilă. (Talmud, Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un bar să beau ceva. Îl Întrebasem pe un tânăr ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe țărmul Pacificului, șezînd pe o bancă, așteptînd să se deschidă bodega. În josul străzii se află este un magazin cu hrană naturistă, un magazin de Închirieri video, o galerie de artă, un atelier de olărit, o școală de dans și un magazin de Închirieri echipamente pentru surf. Numără șase alergători care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]