547 matches
-
Barbu Cioculescu Când și când întâlnesc o veche și inubliabilă cunoștință - un fel de a vorbi, căci doar eu îl cunosc pe el, nu și reciproca -, îl întâlnesc nu pe stradă, în parc sau la bodegă, nici pe ecranul televizorului, unde deapănă, cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vârstele, de până la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă. Un crainic respectuos, cu ochi mari și mirate sprincene îi pune întrebări ce-și cunosc
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
drumul de altădată îndrăznea să intre de-a dreptul în urbe, chiar pe lângă "Cinematograful Tomescu", fără nici un fason. Puțin mai la vale, tot pe dreapta, se făcea străduța principală dominată, în colț, de fierăria La Spiridon; pe urmă mai venea bodega La Ionel șchiopul și, vizavi de ea, cafeneaua La nea Luca, alături aflându-se localul lui Drăgan-șchiopul. Acesta avea un nepot, Costel, junele-prim al târgului, cu apucături de actor, ceea ce îl făcuse pe iluzionistul unui circ în trecere să-l
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
tocmai când ne este lumea mai dragă). Cu alte cuvinte, a fi de râsul lumii ține de gramul de minte, după caz, lipsa, sau, în plus, minte ce-și are rădăcinile în structura genetică, de cele mai multe ori, contextual, alterată la bodega din colț, singurul loc unde ne lucește genialitatea. Spunem și subliniem acea stă chestiune, fie și numai pentru a nu-l mai amestecă pe Dumnezeu în orice fel de lipsă, sau a-L face vinovat pentru toate tâmpeniile noastre. Revenind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz prepuțian, în special
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu retoricele suliți/în aplauzele grele a canaliei de uliti/, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,/ Măști cu toate de renume din comedia min ciunii?’’ este citatul corect! Dar câtă vreme, la timpurile noastre, cafenelele au devenit bodegi ordinare, o ușoară mistificare din partea mea de vine, contextual, fantastica bomboană de pe colivă, absolut necesară! în loc de concluzie, chiar și cu inteligența nativă, observăm ușor și trebuie să spunem că: 1. Politichia, dacă nu își va găsi vadul, adică dacă nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Altfel spus, intră cu ce au muncit în domeniu, punând mult suflet, sudoare, talent, inteligență etc.! în consecință, se intră dacă în spate cară valoare! Ceilalți, care se înghesuie, de obicei pe unde apucă, sunt un fel de rest la bodegă, propagandă, plenare de partid, iar unii, ca să fiu suficient de indulgent, retorică. Privind acum în jur, am convingerea că mai nou, plimbatul cu momâia este noua formă a revoluției culturale din România! Modelul e, în parte, imitație de la Biserica română
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
febril lucrează sub Privirile stupefiate ale trecătorilor cu noi formule oculte ermetici radicali alfa și omega rădăcini la cub ipsilon fracții cuneiforme paradigme Piramide și sfere în care integram case și grădini vietăți și arbori gară șosele trăsuri fanfară militară bodegi și chiar și catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
tocmai când ne este lumea mai dragă). Cu alte cuvinte, a fi de râsul lumii ține de gramul de minte, după caz, lipsa, sau, în plus, minte ce-și are rădăcinile în structura genetică, de cele mai multe ori, contextual, alterată la bodega din colț, singurul loc unde ne lucește genialitatea. Spunem și subliniem acea stă chestiune, fie și numai pentru a nu-l mai amestecă pe Dumnezeu în orice fel de lipsă, sau a-L face vinovat pentru toate tâmpeniile noastre. Revenind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz prepuțian, în special
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne decît cerul bătut de nori prin care nu se mai vede nimic, femeia stă în varul pereților și întreabă, numai eu știu să-i răspund, dar zac singur într-o bodegă în a cărei turlă bat clopotele și strana de mult a tăcut) - nu, desigur, nu toți cei care privesc același cer prin fereastra prin care dispar văd același lucru - ochii se fac luminițe prin orașul deasupra căruia norii se cern
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
care țin enorm m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc spumos. Unde-aș mai găsi asemenea materie primă? În ce altă țară coexistă atît de voios patriotismul de frizerie, mîrlănia cu ștaif, bodega parlamentară și discursul retardat? De cîte ori vine vorba de emigrare, mă agăț cu voluptate de titlul unui cîntec din perioada cincinalului în patru ani și jumătate: "în lume nu-s mai multe Românii". Gura păcătosului" În urmă cu nu
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
I prin ulicioara unde străjuiește biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta a micului bulevard, băcăniile de pe aripa dreaptă a acestuia, să intru la "bodega lui Ilie", să aud tropotul cailor de la vreo trăsură, să întâlnesc un gardian cu fluierul la gât, să trec pe lângă Casa Suliotti și să intru în Grădina Publică, apoi să mă trezesc brusc din contemplare, iar aici, pe o alee
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
omul meu tocmai ieșea dintr-o casă de cultură. N-aș putea spune la ce oră, că îmi dădusem ceasul la reparat. Apoi, recunosc cinstit, nici nu mai sunt sigur că ieșea dintr-o casă de cultură sau dintr-o bodegă. Neîndoielnic este doar că nu ne văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași oameni. Taverna Turcului era În realitate o bodegă În care beai, mâncai și regulai (În camere Închiriate), aflată la colțul dintre străzile Toledo și Archebuzei, la cinci sute de pași de Piața Mare. Cele două chițimii În care locuiam Diego Alatriste și cu mine erau deasupra ei; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o rană ușoară primită În Încăierare -, trecuse pe la Închisoare ca să se intereseze de căpitan; și Întâlnindu-mă la ieșire Îmi cumpărase de la o bodegă mizerabilă ceva pâine și slănină. Adevărul e că asta părea să-mi fie soarta: o bună parte din viața mea alături de căpitanul Alatriste mi-o petreceam așteptând-l undeva În timpul vreunui incident nenorocit. Și mereu cu burta goală și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noi ce, mă, suntem infractori? Chiar avea de gând să-i spună și lui Manole că așa purtare e jignitoare, că ar trebui muștruluit chelnerul, chemat patronul,aliniați toți în lungul barului, bătuți măr, ca la carte, dat foc la bodega asta nenorocită... Ce tot spune Manole? De restul mai știi ceva? Am vorbit cu Marina, o mai știi..., aia de nu avea astâmpăr și au și dat-o afară din liceu chiar înainte să intre în Bac... Știi tu. S-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Numele cu adevărat importante și cărțile ce mai apar la cele câteva edituri care refuză să depună stindardele (Art, Curtea Veche, Humanitas, Paralela 45, Polirom) sunt primite cu o indiferență din ce în ce mai apăsătoare. Standurile sunt inundate de literatura kitsch, senzaționalismul de bodegă i-a copleșit și pe editori, așa încât valoarea autentică zace prin depozitele vizitate de șobolani ale unor librării care, la rândul lor, gâfâie de la lună la lună, incapabile să-și plătească măcar curentul. In schimb, Dan Puric face săli pline
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
Academie, cu o notă, spre a consulta în sala de lectură a bibliotecii unele lexicoane. De aci se abătea pe la Gaittany, la care, la vremea prânzului, era totdeauna amplă audiență de amici. Intra la "Capșa", ba chiar în restaurante și bodegi, dacă i se părea că a zărit pe cineva cunoscut, dădea în fine târcoale peste tot unde se putea afla ceva. Când șantierele lui Ioanide erau în drumul său, se urca pe ele, întreba, descosea, voia să știe tot. Întors
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cămașă. Fetița îngrozită trebuise să doarmă în staul, lipită de burta vacii, acoperită cu paie și balegă. Aveam vârsta ei de atunci când am mers prima dată la Tîntava. Drumurile erau acoperite de zăpadă. În mijlocul satului ieșeau aburi de țuică de la bodegă. Țărani în surtuce cafenii pătau zăpada din loc în loc. Dacă te-apropiai de ei, miroseau a fum și a usturoi. O luam pe linia noastră și, după destul drum, ajungeam în fața casei lui tataie. Deschideam poarta văruită și intram în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Primii Badislavi strămutați în Muntenia și deveniți, peste un sfert de veac, regățeni, aveau să trăiască, să plodească, să-și uite limba și s-o-nvețe pe-a celor din jur, să-și întindă pământurile, să-și bea mințile la bodega apărută curând în inima satului, loc de-nchinăciune pentru Diavol, frățânele Domnului - cum ziceau credințele lor cele mai vechi -, să se omoare cu aracii de la roșii pentru vreo muiere, să-și vegheze bătrânii agonici ca să nu moară fără luminare, să privească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scria cu creion chimic, cu felul acela înflorat de a face literele de mână pe care puii de țăran îl învățau păziți cu nuiaua de Doamna, înainte de război: "Mămica la Nunta noastră 1955 Agust 4". Vremea trecea repede în forfota bodegii de la Obor. Toată lumea vorbea doar despre bombardament, așa cum cu câțiva ani în urmă se vorbise luni de zile numai despre cutremur și prăbușirea blocului Carlton, care căpătase proporțiile melodramatice ale scufundării Titanicului din ridicolul vals cântat de toate flașnetele, încetul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culoare și corect, cu cămașă albă descheiată la gât, lăsând să i se vadă puțin din pielea moale și roșcată a pieptului. Deși era mereu băut și, când mergeam cu mama la cumpărături, pe Lizeanu, îl vedeam mai mereu la bodegă pierzîndu-și vremea cu bețivi ordinari, Herman nu se clătina, nu vorbea fără șir și nu avea hainele descusute și murdare. Câtă diferență față de tatăl lui Mimi și Lumpă, țigan porcin, care se-ntorcea acasă cu lăutarii după el, cîntîndu-i din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
venirii mele pe lume. Coborând în timp, era ca și când ai fi coborât spre marginea satului: el se fărâmița treptat, putrezea într-o vermină de povești și imagini neclare până se dizolva cu totul în întunericul rânced. Așa cum mijlocul satului, cu bodega, biserica și Sfatul Popular - iar înspre Băcanu magazinul sătesc, "coperativa" - erau partea tare, bătătorită, a Tînta-vei, cu case tencuite și pomi proaspăt zugrăviți cu var, după care veneau "liniile" cu case mai noi, învelite cu tablă, cu oameni încă îmbrăcați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la opt" -, îi vedeam uneori urinând fără rușine la un colț de stradă sau pe-un stâlp de beton, iar pe tatăl lui Lumpă și-al lui Mimi îl auzisem de nenumărate ori răcnind și jucând, pe când se-ntorcea de la bodegă cu țambalagiul după el. Când ieșeam cu mama la cumpărături vizavi de blocul nostru, vedeam mereu câte cinci-șase jerpeliți stând în picioare în jurul unei măsuțe de tablă din fața patiseriei, cu grămezi de sticle cafenii de bere în față, bând și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]